Biserica romano-catolică din Bălți anul trecut a împlinit 200 de ani. Soarta acestui lăcaș a fost similară cu cea a bisericilor ortodoxe în perioada celui de Al Doilea Război Mondial și apoi în perioada sovietică. În primul caz ne referim la distrugerea lor din cauza bombardamentelor, iar după război activitatea bisericilor (aici fără discriminare) era oprită în cel mai bun caz, iar în cel mai rău – era distrusă, la fel, ca și în timpul războiului. În acest material o să vă povestim cum a reînviat biserica catolică și o să călătoriți virtual prin lăcaș.
Prezenţa catolicilor în oraşul Bălţi este atestată documentar începând cu secolul al XVIII-lea. Documentele de arhivă vorbesc despre un număr de 300 de familii de credincioşi de origine polonă, care au ajuns în Basarabia în condiţiile politicii de deschidere şi favorizare a coloniilor străine practicate de către Ecaterina cea Mare, care oferea favoruri şi înlesniri fiscale coloniştilor dispuşi să populeze teritoriile libere din diferite ţinuturi mai puţin atractive ale fostului imperiu.
Prima biserică catolică în cinstea Preasfintei Fecioare Maria a fost construită în anul 1821, comunitatea din Bălţi făcând parte din parohia Chişinău. În 1828 a fost fondată parohia de Bălţi, aceasta devenind independentă de Chişinău. Iată așa arăta lăcașul în anul 1821.
Am aflat că această clădire se afla în regiunea sectorului 10 din Bălți, lângă râul Răut, în apropiere de Gara Auto. În zilele noastre, noua biserică catolică se află în centrul orașului, la câteva sute de metri de clădirea Primăriei Bălți.
În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, clădirea bisericii a fost distrusă. Primele mărturii ale reluării activităţii parohiei Bălţi datează din 1 noiembrie 1944. Cu toate acestea, autorităţile sovietice, în pofida activităţii neîntrerupte, au înregistrat parohia abia pe 17 martie 1947. Parohia a funcţionat în mod legal doar până pe 22 februarie 1962, când a fost scoasă din registre. Drept urmare, liturghiile erau celebrate în fosta capelă armeană.
Apropo, în 2018, când echipa #diez a scris despre biserica Armenească, enoriașii ne-au spus același lucru. În perioada sovietică, biserica Armenească găzduia două culte religioase până în momentul în care sovieticii au transformat capela într-o sală de sport.
După închiderea parohiei de către autorităţi, credincioşii au continuat să se adune pe ascuns, iar în anul 1978 au amenajat o capelă într-o locuinţă privată.
Pe 14 octombrie 1988, Departamentul pentru probleme religioase din cadrul Consiliului de miniştri al URSS a înregistrat comunitatea religioasă a Bisericii Romano-Catolice din oraşul Bălţi. Începând cu anul 1990, paroh al comunităţii este Preotul Jacek Puć, care coordonează şi activitatea pastorală în satele Alexăndreni şi Pervomaisc. În anul 2001, la Bălţi a fost construită casa parohială şi biserica ce a fost sfinţită în data de 29 septembrie 2010, în sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli, de către episcopul de Chişinău, Anton Coşa, înconjurat de un sobor de preoţi din Moldova, România, Polonia, printre care şi preoții Iosif Răchiteanu şi Iulian Kropp, preoţi români care au păstorit comunitatea catolică din Bălţi.
În continuare, am discutat cu unul dintre enoriașii bisericii, pe numele Vlad. El ne-a povestit puțin despre comunitatea catolică din Bălți.
„Anul trecut, biserica noastră a împlinit 200 de ani de la fondare. Cu această ocazie, am realizat o expoziție de fotografii destinată acestui eveniment istoric.
După distrugerea bisericii în timpul războiului, oamenii se rugau în casele lor. În Uniunea Sovietică rugăciunile erau pedepsite, de aceea oamenii mergeau în biserica Armenească să se roage, dar peste ceva timp și acea biserică a fost interzisă. După asta familiile organizau la ele acasă liturghii, rugăciuni etc. Adică la o familie acasă puteau veni mai multe familii deodată. În anii ’90, liturghiile din nou au fost permise și le desfășuram din nou în biserica Armenească.
Cu sprijinul oamenilor și a episcopului s-a decis edificarea propriei biserici catolice la Bălți. În anul 2001 s-a pus prima piatră de temelie a lăcașului.
Biserica noastră a fost construită după arhitectura neogotică, dar cu toate acestea bisericile catolice din întreaga lume au fost construite după diferite arhitecturi, nu există un șablon în acest sens. Mai mult, nu există o abordare comună cum trebui să fie biserica catolică. Ea poate fi rotundă, pătrată sau cum este aceasta lungă; mulți spun că seamănă cu o corabie. Înainte era popular în formă de cruce”, ne-a povestit Vlad.
De asemenea, l-am întrebat despre câteva diferențe dintre biserica ortodoxă și cea catolică. Cu toții cunoaștem că în timpul slujbei oamenii stau pe scaun și se roagă. Iată cum el a explicat acest lucru.
„Folosirea scaunelor în timpul slujbelor este una practică. Biserica noastră e ca o școală, aici noi învățăm, ne întâlnim. Preotul conduce slujba la fel ca și profesorul lecția.”
La slujbă participă nu doar preotul, dar și enoriașii. Unul câte unul ies la tribună (amvon) de unde se suțin cuvântări ale lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură (Biblie).
„Biserica, în primul rând, reprezintă oamenii. De aceea, oamenii au același drept ca și preotul să vorbească de la tribună”, a explicat Vlad.
Acestea sunt două instrumente care sunt puse în acțiune în timpul liturghiei de către un asistent al preotului, numit ministrant. Slujba este susținută întotdeauna de un cor acompaniat de un organ.
Serviciile religioase se desfășoară în limbile rusă, poloneză și română.
