Istorii de succes, povești neconforme cu realitatea sau cazuri unice – așa de obicei sunt catalogate interviurile cu studenții și studentele din Moldova care învață peste hotare. Însă realitatea e mult mai diferită, iar noi, la #diez, încercăm să vedem plecarea în toată complexitatea ei și să motivăm tinerii și tinerele să acumuleze experiențe internaționale pe care ulterior să le implementeze în Moldova, pentru a dezvolta o societate mai bună acasă. În cadrul acestui material, vorbim cu Alina Rață, o tânără originară din Moldova care studiază la Facultatea de Drept Internațional la Universitatea de Științe Aplicate de la Haga. Alina ne-a spus despre experiența studiilor în Țările de Jos, despre dificultățile prin care a trecut, despre modul în care a reușit să le depășească, despre potențiala revenire acasă, despre ce a învățat de la cultura neerlandeză și despre cum ar putea companiile angajatoare din Moldova să fie competitive cu cele de peste hotare.
„Nu fac parte din categoria oamenilor care încă din clasele primare știu ce doresc să studieze, eu am ajuns în clasa a 12-a fără să știu exact ce vreau să fac în continuare.” Prin urmare, tânăra a decis să urmeze sfaturile părinților și profesorilor și să își analizeze personalitatea, să își identifice punctele forte și în funcție de rezultate să caute programe de studii care să se plieze pe interesele pe care le are.
„Alegerea mea a fost să merg la drept și unul dintre motive a fost inclusiv faptul că în Moldova sunt foarte multe probleme la acest capitol și eu aș putea contribui la soluționarea acestora. În prezent, fac Facultatea de Drept Internațional și European în Regatul Țărilor de Jos. Am ales această țară din punct de vedere cultural, social, practic și financiar.” Tânăra a depus actele la trei universități. Fiind acceptată la toate, Alina a ales să fie studentă la Haga.
Programul de studii al Alinei este unul foarte complex. Prin urmare, în primii doi ani, studenții și studentele învață toate domeniile de drept, inclusiv aspectele de inovare și tehnologie care au o strânsă legătură cu disciplina de bază. „Specializarea începe în anul III, aceasta îți oferă oportunitatea să iei și un minor (curs intens și complex, despre un domeniu de interes, acesta nu oferă oportunitatea de specializare completă, în schimb, datorită lui, poți să studiezi un domeniu conex dreptului) sau un exchange (mergi să studiezi la o altă universitate pentru un semestru), ambele nu sunt obligatorii.” Alina menționează că specializarea, de asemenea, este una opțională, studenții și studentele pot alege mai multe domenii de drept. În anul patru, tinerii și tinerele obligatoriu trebuie să facă stagiul care durează șase luni, ceea ce înseamnă nu mai puțin de 100 de zile lucrătoare (cel puțin 800 de ore lucrătoare). Al doilea semestru din anul patru este dedicat scrierii tezei de licență. Alina învață la o universitate de științe aplicate, prin urmare, cursul de studii durează patru ani. La universitățile de cercetare, același curs ar dura trei ani.
„Universitatea a organizat o călătorie la Bruxelles”
Alina a început universitatea cu doi ani înainte de pandemie, astfel încât a avut parte de mai multe experiențe studențești complete. „Pot să spun că sunt o norocoasă din această perspectivă, chiar dacă nu credeam așa în septembrie. La început, toți pașii practici au fost foarte complicați, deoarece nu am avut vreun ghid care să mă ajute și să mă îndrume. Găsirea chiriilor, înțelegerea sistemului, totul era dificil, fiindcă eram, până la urmă, o tânără de 18-19 ani care își începea viața de la zero într-o țară nouă.”
Tânăra ne spune că procesul de adaptare a durat aproximativ un an de zile, timp în care a cercetat sistemele neerlandeze, și-a făcut mulți prieteni și prietene, și-a găsit un job.
„Comunitatea de tineri și tinere din Moldova devine din ce în ce mai mare, respectiv cred că persoanele care vin în ultimii ani nu trec atât de dificil prin procesul de adaptare, dar pentru cei și cele care sunt la începuturi, vreau să le spun că soluții sunt sau vor apărea pe parcurs. Nu trebuie să ai așteptări mari nici de la tine, nici de la cei din jur, nici de la țara în care mergi.”
Studenta remarcă inclusiv cea mai frumoasă experiență trăită în Țările de Jos. „În primul an, universitatea oferea oportunitatea unei călătorii gratuite la Geneva sau Bruxelles. Grupul meu a ales să meargă la Bruxelles, deoarece studiam dreptul european. A fost o călătorie de o zi, am vizitat Parlamentul European și Comisia Europeană, am asistat la ședințe, am reușit să vedem orașul, a fost o combinație de experiențe – culturală, educativă, informativă.”
„Orice persoană e tratată cu respect și e apreciată”
Alina trăiește timp de aproape patru ani în Țările de Jos, respectiv, în această perioadă, a reușit să deprindă mai multe lucruri din stilul de viață al localnicilor:
# neerlandezii m-au învățat să am o abordare de viață mai puțin stresantă. Să nu mă focalizez pe părțile negative și să găsesc soluții;
# am înțeles că aparențele într-adevăr înșală și nu trebuie să punem etichete persoanelor, în special când e vorba despre aspectul lor fizic și despre modul în care se îmbracă. Aici, fiecare persoană, indiferent de domeniul de activitate – fie că mătură străzile sau e la conducerea unui bănci –, e tratată cu respect și apreciată;
# un alt lucru învățat ar fi spiritul civic. Neerlandezii protestează de fiecare dată când nu sunt de acord cu ceva;
# aș vrea să menționez inclusiv responsabilitatea civică. Străzile sunt foarte curate și îngrijite, fără gunoaie aruncate în locuri nepotrivite, pentru că localnicii au grijă de mediul în care trăiesc și resimt o responsabilitate în fiecare acțiune pe care o fac.
Totodată, Alina spune că și oamenii de acolo au câte ceva de învățat de la noi. „Noi suntem foarte muncitori. Când mergem peste hotare la studii încercăm să devenim cei mai buni, să ne construim cercuri mari de prieteni, să ne găsim un job, să fim activi, să demonstrăm că merităm să fim acolo. Cred că asta ne face pe noi speciali, căci suntem foarte perseverenți și asta le lipsește mult localnicilor.”
Moldova de la distanță
Tânăra este sigură că, deși e plecată peste hotare, aparține unei entități etnice cu care este vital să țină legătura. „Eu sunt abonată la mai multe portaluri de știri – diez.md, Agora, Ziarul de Gardă, Zona de Securitate – pe care le urmăresc pentru ca să fiu mereu informată despre realitățile de acasă. Din momentul în care am venit în Țările de Jos, am început să dezvolt un interes mai mare în legătură actualitatea din Moldova comparativ cu perioada în care eram acasă.”
Cum ar trebui să arate mediul profesional în Moldova
Decizia tinerilor și tinerelor din Moldova care studiază peste hotare poate avea o pondere mai mare. Pentru aceasta, Alina a identificat câteva mecanisme care ar putea fi eficiente dacă ar fi puse în practică:
# oferirea mai multor stagii remunerate, pentru ca tinerii și tinerele să facă cunoștință cu sistemele de acasă și astfel acestea să devină prima ancoră în momentul în care viitorii specialiști și viitoarele specialiste vor planifica să se angajeze;
# oportunitățile de a avea traininguri educative la locul de muncă. Deși companiile angajatoare își fac multe așteptări de la noi, cei și cele care învață peste hotare, ca să venim cu ceva nou, nici nu le știm pe toate și multe persoane pe care le cunosc ar aprecia cu adevărat oportunitățile de dezvoltare la locul de muncă;
# munca să se bazeze pe abilitățile personale, să nu fie o multitudine de responsabilități, dar să fie câteva, dar selectate în funcție de ceea ce poate face și îi place să facă angajatului sau angajatei.
„Atitudinea contează”
Alina este sigură că organizațiile angajatoare locale pot fi competitive cu cele de peste hotare, dar pentru aceasta ar trebui să urmeze mai mulți pași. Primul ar fi investirea în cultura corporativă și valori. „Ar mai fi importantă atitudinea în cadrul companiilor, pentru că unii tineri și unele tinere nu se întorc în țară neapărat din cauza salariilor mici, dar din motivul unor comportamente necorespunzătoare. Ierarhia funcționează pe termen scurt, iar resursele umane tinere sunt cel mai de valoare lucru într-o companie. Ele pot schimba de fapt lumea.”
Alina mai crede că toate companiile locale ar trebui să fie mai deschise pentru schimbări instituționale și corporative. „E important ca la locul de muncă să te poți simți liber, să nu simți o presiune când mergi la birou, să îți poți lua o vacanță când vrei, să nu fie necesar să vii la lucru chiar dacă te simți rău. Ar fi foarte bine dacă persoanele din conducerea companiilor ar face apel la necesitățile angajaților și angajatelor și nu doar la beneficiile lor materiale.”
„Se pune un accent prea mare pe numărul de note de 10”
La capitolul lacune, Republica Moldova stă cu mult mai bine decât la cel de soluționare a acestora. Unul dintre cele mai mari minusuri ale sistemelor locale este lipsa digitalizării. Alina afirmă că inclusiv pandemia a demonstrat pentru o dată în plus cât de firave și dependente de prezența fizică umană sunt unele servicii care ar putea ușor să treacă la nivel digital pentru se a reduce din birocrație și din stres inutil.
De asemenea, mai multe lacune ar fi la nivelul sistemului educațional. „Nu pot compara sistemul universitar neerlandez cu cel moldovenesc, dar aș vrea să menționez că unul dintre minusurile sistemului nostru de educație sunt multitudinea de discipline școlare care nici într-un mod nu contribuie la dezvoltarea personală – care sunt calitățile tale, în ce domeniu te pricepi cel mai bine, care sunt părțile tale forte – și, cu părere de rău, se pune un accent și o presiune prea mare pe numărul de note de 10 pe care le ai, nu și pe cunoștințele acumulate, care, din păcate în Moldova, nu sunt direct proporționale.”
Alina menționează că e importantă actualizarea materialelor educaționale și testarea regulată a profesorilor și profesoarelor, astfel ca oamenii să fie motivați să evolueze chiar dacă muncesc la același job timp de 40 de ani.
De asemenea, tânăra menționează inclusiv nivelul de corupție din țară. „Sigur, după cum am menționat anterior, nu pot compara studiile universitare, dar am auzit multe cazuri în care studenții și studentele plăteau pentru note în Moldova, prin urmare, aceasta afectează calitatea studiilor superioare și percepția acestora de către alte persoane, inclusiv de către angajatori și angajatoare. În Țările de Jos, menționează Alina, se pune un accent foarte mare pe munca individuală. Pentru un procentaj mic de plagiat studentul sau studenta poate fi exmatriculat(ă) fără dreptul de a se mai înrola la aceeași universitate.”
„Vreau să lucrez în domeniul antispălării de bani”
Anii de studii, pentru Alina, au fost inclusiv o terapie, deoarece, menționează studenta, a ales domeniul în care a văzut cele mai multe neregularități și a încercat să caute soluții pentru situațiile cu care s-a confruntat în Moldova. „În prezent, nu sunt determinată la capitolul legat de viitor. Planific să încep studiile de masterat, să identific un domeniu în care să mă regăsesc, să îmi creez o comunitate mai mare și să adun cât mai mult posibil din experiența neerlandeză. Sunt sigură că, deocamdată, nu am deprins toate mecanismele necesare pentru a reuși să fac o schimbare în Moldova.”
Totodată, Alina spune că deja știe în ce domeniu ar vrea să lucreze. „Domeniul se bazează inclusiv pe teza de licență pe care o scriu acum, e vorba despre mecanismele antispălării de bani în cazul regiunii din Stânga Nistrului și a Moldovei. Respectiv, aș vrea să activez în domeniul practicilor de antispălare de bani, vreau să identific mai multe scenarii de prevenire, decât de soluționare în acest sens. Am văzut că sunt multe legi, dar nu sunt implementate. Respectiv, am găsit o nișă în care aș putea veni să fac diferența.”
Interviul este realizat în cadrul campaniei Moldova Brain Gain. Prin campania Moldova Brain Gain, #diez și Oficiul Ambasadei Regatului Țărilor de Jos la Chișinău își doresc să reconecteze studenții și studentele care-și fac studiile în universitățile neerlandeze cu potențialul și oportunitățile de acasă, încurajându-i astfel să revină după studii pentru a implementa bunele practici învățate peste hotare contribuind astfel la schimbări pozitive acasă.
N.B.: începând cu anul 2020, țara pe care obișnuiam să o numim Olanda și-a schimbat oficial numele pentru toate limbile. Denumirea oficială în limba română este Regatul Țărilor de Jos, iar Olanda reprezintă doar una dintre cele 12 provincii ale regatului. Limba oficială în Țările de Jos se numește neerlandeză, la fel și populația băștinașă.
