Maxim Babcenco este un tânăr pasionat de fotografie și videografie din orașul Telenești. Aproape de un an, acesta captează stări și emoții ca mai apoi să le transpună în imagini și videoclipuri. Am discutat cu Maxim despre efortul pe care îl depune, dar și despre critica pe care o primește în schimbul acestuia.
L-am întrebat ce este fotografia pentru el, cum a început această aventură și a răspuns atât de natural de parcă ar fi trăit cu pasiunea asta toată viața. „Pentru unii poate ar fi un lucru simplu, doar o poză. Pentru mine însă fotografia este ceva prin care poți să transmiți o anumită stare sau emoție, ceva cu ajutorul căreia poți «călători în trecut» și poți să îți amintești de toate sentimentele simțite și de momentele frumoase trăite într-o anumită perioadă. Mottoul după care mă ghidez în fotografie este «emoții prin fotografii». Prima dată când am încercat această activitate eram complet confuz în legătură cu aparatul foto, cu setările acestuia, cu regulile fotografiei și cu multe altele, iar asta m-a condus la gândul să renunț la ceea ce și făcusem (asta se întâmplase în toamna anului 2020). Însă în luna aprilie 2021, mi-am zis să mai încerc o dată. Am ieșit împreună cu un prieten să facem câteva fotografii, iar de data aceasta, am rămas plăcut surprins de rezultate, deci am continuat, am căutat tot felul de informații despre fotografie. De la cum se pornește aparatul, până la cele mai complexe informații. Deci, mă pasionează fotografia de nouă-10 luni. Cum mi-am dat seama că îmi place această activitate? Ei bine, a fost destul de simplu, chiar din primele poze reușeam să transmit o anumită emoție către privitor, iar asta a fost ca o piatră de temelie pentru această aventură. Cred că dintotdeauna mi-a plăcut să fac poze, doar că nu îmi dădusem seama de asta.”
Ambiția și curajul l-a făcut să continue, deși prima dată eșuase. Asta ar putea fi o lecție pentru alți tineri care, din anumite motive, au încetat să mai muncească la pasiunile și visurile lor. L-am întrebat ce îl făcuse să renunțe din prima, iar răspunsul său a venit ca o cheie în mintea mea, dându-mi seama că tot ce ne oprește suntem de fapt noi înșine. „Cred că lipsa de cunoștințe în acest domeniu și lipsa încrederii în sine m-a făcut să renunț. Majoritatea dificultăților întâlnite au fost create tot de către mine, mai exact de către mintea mea. Mereu aveam gânduri precum: «Dacă nu voi putea să fac poze reușite? Dacă nu va rămâne satisfăcut clientul? Dacă echipamentul meu nu este destul de bun? Dacă, dacă, dacă și iar dacă». Altceva ar mai fi faptul că priveam alți fotografi și mă comparam foarte mult cu ei, iar asta a dus la un declin în încrederea de sine. Și o altă dificultate, voiam să fac pași mari și cât mai rapid, ceea ce mă epuiza și mă făcea să-mi pierd interesul în unele perioade. Sincer să fiu, în ceea ce privește opoziție din partea societății am avut, însă majoritatea persoanelor mă încurajau și mă susțineau, dar desigur că sunt și oameni care nu mă apreciau, spunându-mi: «Nu faci poze deloc bune», «Mai bine lași aparatul deoparte», «Nu-mi place stilul tău de poze», «Ești prea mic pentru asta încă». Mai eram numit și «fotograful» în glumă, desigur. Voiam să fac totul pe placul tuturor, ceea ce era imposibil. Însă, învăț de la cei mai buni, oamenii pe care îi admir în acest domeniu sunt: @efra.bot, @constantin_plugari_photograph, @andrewcbi.”
Deci, prin ce a trecut Maxim poate trece fiecare dintre noi. Regula nr. 1: nu crea piedici în mintea ta. Regula nr. 2: nu te compara cu nimeni altcineva, oricum nimeni nu o să te întreacă vreodată la a fi tu însuți. Regula nr. 3: nu te aștepta să faci pași mari în scurt timp, ci fă pași mici pe un termen lung. Regula nr. 4: nu încerca să îi mulțumești pe toți, căci te vei pierde pe tine. Regula nr. 5: înconjoară-te de oameni de succes și tu vei fi unul dintre ei.
În această perioadă, tânărul încearcă mai multe stiluri de fotografie, este la o etapă de descoperire, totuși îi place mai mult să pozeze oamenii. L-am întrebat ce mesaj transmit fotografiile, iar el a răspuns: „Depinde mult de locația în care fac pozele, persoana/persoanele care apar în fotografii și uneori de dispoziția mea. Voi prezenta trei imagini care descriu trei etape ale vieții. Prima fotografie pentru mine transmite faptul că copilăria este o perioada frumoasă, amuzantă și lipsită de atât de multe responsabilități și griji. A doua fotografie transmite o stare mai serioasă și tăcută a personajului, descrie etapa adolescentină, iar a treia fotografie pentru mine transmite faptul că oricât de grea ar fi o perioadă într-un cuplu, trebuie să fie uniți”.
Va rămâne fotografia doar un hobby pentru el și, dacă nu, la ce ar mai trebui să lucreze ca să fie profesionist în ceea ce face? „Fotografia este activitatea principală acum pentru mine, pentru viitor, încă nu sunt sigur, dar sper să rămână printre cele mai importante activități ale mele. Cred că niciodată nu le știi pe toate, deci mai am de lucrat foarte mult. Pentru ca să devin un fotograf profesionist, ar trebui să mă înconjor de profesioniști sau cel puțin de oameni mai buni decât mine. După părerea mea, acesta este cel mai important lucru. Și, eventual, să învăț de la ei și să fiu atent la strategiile lor.”
Tânărul este pasionat și de videografie. A postat pe pagina sa de TikTok încercarea de a crea o reclamă pentru Coca-Cola, care de altfel i-a reușit. „Sunt la început cu videografia, în special sunt pasionat de reclame pentru produsele companiilor. După părerea mea, prin videografie este mult mai ușor să transmiți emoțiile reale ale oamenilor. Îmi era foarte interesant dacă aș putea realiza și eu o reclamă pentru un produs, am privit mai mulți creatori de conținut din acest domeniu ca să înțeleg cum stă treaba și am încercat. Nu a fost ceva foarte greu de realizat, dar dacă aș fi avut o persoană care să mă ajute în legătură cu unele chestii, ar fi fost mai ușor. Rezultatul final a fost unul destul de bun pentru prima încercare.”
În pasiunea lui de a trăi această aventură am vrut să aflu o întâmplare amuzantă și una emoționantă pe parcursul muncii sale. „Amuzantă sau tristă, pentru mine a fost din ambele câte puțin. Ajunsesem la locația unde trebuia să fac fotografii și când mi-am luat aparatul, am realizat că mi-am uitat cardul de memorie acasă în laptop, pentru că înainte de a pleca editasem niște imagini. Dar mai sunt multe altele când, spre finalul unui eveniment sau al unei ședințe, relația dintre mine și client devine una mai liberă și mai prietenoasă, ajungem să povestim amintiri și momente mai hazlii din viața fiecăruia. Sincer, au fost și momente emoționante. În urma aproape a fiecărui eveniment, la partea de selectare și editare a pozelor. Emoțiile reale ale oamenilor, zâmbetele de fericire, copiii de la zilele de naștere chiar trezeau în mine sentimente de nostalgie sau bucurie.”
De la povestea tânărului fotograf putem extrage mai multe lecții, dar cel mai important trebuie să știm că ambiția, curajul și munca nu ne vor dezamăgi niciodată. Nu contează de câte ori cădem, ci de câte ori ne ridicăm și mai încercăm o dată.
Autoare: Paula Tihon
