Președintele Republicii Moldova este șeful statului, garantul suveranității, independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării. Președintele Republicii Moldova emite decrete, obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului. Mandatul președintelui durează patru ani și începe din data depunerii jurământului. Este interzisă îndeplinirea funcției de președinte pentru mai mult de două mandate consecutive.
În perioada 1991-2000, șeful statului era ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, pentru un mandat de patru ani. În urma reformei constituționale din 2000, procedura de alegere a președintelui Republicii Moldova a fost modificată, parlamentul preluând responsabilitatea de alegere a președintelui țării. Prin Decizia Curții Constituționale din 4 martie 2016, s-a revenit la alegerea președintelui prin vot direct de către cetățeni, fără a modifica atribuțiile președintelui.
Pe plan extern, președintele țării poartă tratative și ia parte la negocieri, încheie tratate internaționale, inclusiv cele legate de asigurarea securității statului și în domeniul militar, în numele Republicii Moldova, și le prezintă spre ratificare parlamentului.
De asemenea, președintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forțelor armate și poartă răspundere pentru starea securității statului și a sistemului național de apărare în limitele împuternicirilor constituționale și legale.
Pe plan intern, președintele Republicii Moldova are dreptul la inițiativă legislativă și poate prezenta parlamentului proiecte de acte legislative și propuneri legislative care vizează problematica relațiilor sociale, domeniul securității naționale și apărării sau armonizarea legislației naționale cu cea a Uniunii Europene. Toate proiectele actelor normative elaborate de către președintele țării se remit spre avizare guvernului.
Mircea Snegur (1990-1996)
Mircea Snegur s-a născut la 17 ianuarie 1940 în satul Trifăneşti, raionul Soroca. În anul 1956, a absolvit Şcoala Medie din satul Frumuşica, raionul Floreşti. Studiile superioare şi le-a făcut la Institutul Agricol din Chişinău pe care l-a absolvit în 1961. A făcut aspirantura la catedra de fitotehnie a aceluiaşi institut (1972). De specialitate este agronom-savant, are titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe agricole.
În anii 1961-1968, a lucrat în calitate de agronom şi preşedinte de colhoz în satul Lunga, raionul Floreşti, ulterior, a deţinut funcţiile de: director al Staţiei Experimentale pentru Culturile de Câmp (1968-1973), şef al Direcţiei principale ştiinţă agricolă a Ministerului Agriculturii (1973-1978), director general al Asociaţiei Ştiinţifice de Producţie „Selecţia” şi director al Institutului de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Culturilor de Câmp din oraşul Bălţi (1978-1981).
În perioada 1981-1985, este prim-secretar al Comitetului Raional Edineţ al PCM. Din 1985 până în 1989, deţine funcţia de secretar al CC al PCM.
Din 1989 până în 1990, a activat în calitate de preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM şi de preşedinte al Sovietului Suprem al RSSM. De la 3 septembrie 1990 până la 1 decembrie 1996, deţine funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.
La 26 martie 1989 este ales deputat în Sovietul Suprem al URSS, a fost deputat în Sovietul Suprem al RSSM de legislaturile a XI-a şi a XII-a și deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XIV-a.
A fost preşedinte al partidului Renaşterii şi Concilierii din Republica Moldova.
Petru Lucinschi (1996-2001)
Petru Lucinschi s-a născut la 27 ianuarie 1940 în satul Rădulenii Vechi, raionul Floreşti. Şi-a făcut studiile la Universitatea de Stat din Moldova, pe care a absolvit-o în 1962. Este membru al Academiei de Ştiinţe Sociale din Federaţia Rusă (Moscova), doctor în filosofie (1977).
În anii 1960-1971, a deţinut funcţiile de: instructor, şef de secţie, secretar, prim-secretar al CC al ULCT din Moldova, ulterior (1971-1976), este secretar al CC al PCM. În anii 1976-1978, deţine funcţia de prim-secretar al Comitetului Orăşenesc Chişinău al PCM. În perioada 1978-1986, lucrează în calitate de şef adjunct de secţie la CC al PCUS. Din 1986 până în 1989, este al doilea secretar al CC al PC al Tadjikistanului. În 1989, este ales prim-secretar al CC al PCM, calitate în care a activat până în 1990. În 1990-1991, lucrează în calitate de secretar al CC, membru al Biroului Politic al CC al PCUS, în 1991-1992, deţine funcţiile de colaborator ştiinţific superior la Institutul de Cercetări Social-Politice al Academiei de Ştiinţe din Federaţia Rusă (Moscova) şi de director executiv al Fondului de dezvoltare a ştiinţelor sociale al Academiei de Ştiinţe din Federaţia Rusă (Moscova). În 1992-1993, îndeplinește funcția de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova în Federaţia Rusă. La 4 februarie 1993, este ales preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a XII-a, la 29 martie 1994 – preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a XIII-a. De la 1 decembrie 1996 până la 4 aprilie 2001, deţine funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.
A fost deputat în Sovietul Suprem al RSSM (1967-1980), deputat în Sovietul Suprem al RSS Tadjikistan(1986-1990), deputat în Sovietul Suprem al URSS (1986-1991), din 1990 până în 1996 – deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
În prezent, este preşedintele Fundaţiei de Studii Strategice şi Dezvoltare a Relaţiilor Internaţionale „Lucinschi”.
Vladimir Voronin (2001-2009)
Vladimir Voronin s-a născut la 25 mai 1941 în satul Corjova, Dubăsari. În anul 1961, a absolvit Tehnicumul Cooperatist din Chişinău, în anul 1971 – Institutul Unional pentru Industria Alimentară, în anul 1983 – Academia de Ştiinţe Sociale de pe lângă CC al PCUS, iar în anul 1991 – Academia Ministerului Afacerilor Interne al URSS. De specialitate este inginer-economist, politolog şi jurist. Are gradul militar de general-maior. Activitatea de muncă şi-a început-o în anul 1961 în calitate de şef al brutăriei din satul Criuleni. Din 1966 până în 1971, a deţinut funcţia de director al Fabricii de Pâine din Dubăsari.
În următorii 10 ani, a activat în organele administrative de stat: comitetele executive raionale Dubăsari şi Ungheni, Comitetul Executiv Orăşenesc Ungheni. Din anul 1983 până în anul 1985, ocupă funcţiile de inspector, şef adjunct al Secţiei organizare a CC al PCM. În anul 1985, este numit în funcţie de şef de secţie în Consiliul de Miniştri al RSSM. Din 1985 şi până în 1989, a lucrat în calitate de prim-secretar al Comitetului Orăşenesc Bender al PCM. În anii 1989 şi 1990, a ocupat funcţia de ministru al afacerilor interne al RSSM.
În 1993 – copreşedinte al Comitetului organizatoric al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. În anul 1994, este ales prim-secretar al CC al PCRM. În 1996, a candidat la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.
A fost deputat al Sovietului Suprem al RSSM de legislaturile a X-a şi a XI-a. Deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislaturile XIV-a – XVIII-a.
În perioada 4 aprilie 2001-11 septembrie 2009, deţine funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. În prezent, este deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
Mihai Ghimpu (2009-2010)
Mihai Ghimpu s-a născut la 19 noiembrie 1951 în comuna Coloniţa, municipiul Chişinău. A absolvit Şcoala Medie nr. 1 din Chişinău (actualmente Liceul Teoretic Româno-Francez „Gheorghe Asachi”), apoi – Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Chişinău. Şi-a început activitatea de muncă în 1978. Până în 1990, a lucrat ca jurist, şef al secţiei juridice la diferite întreprinderi de stat din Chişinău. În 1984-1985, a fost judecător la Judecătoria sectorului Râşcani, municipiul Chişinău.
În perioada 1990-1994, a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, vicepreşedinte al Comisiei juridice, numiri şi imunităţi. În 1992-1993 – preşedinte interimar al Comisiei juridice, numiri şi imunutăţi. În 1993-1994, este membru al delegaţiei parlamentare a Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Cooperării economice la Marea Neagră. În perioada 1994-1998, este deputat în Parlamentul Republicii Moldova, membru al Comisiei pentru drepturile omului. 1995-1998 – membru al delegaţiei parlamentare a Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.
Din 1998 până în 2009, a fost avocat, fondator şi şef al biroului asociat de avocaţi „Credo”. În 2007-2009 – consilier în Consiliul Municipal Chişinău, preşedinte al Fracţiunii PL în Consiliul Municipal Chişinău, 2007-2008 – preşedinte al Consiliului Municipal Chişinău. Din luna aprilie 2009 până în decembrie 2010 – deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În perioada 28 august 2009-28 decembrie 2010, este preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova.
Din 11 septembrie 2009 până la 28 decembrie 2010, a deţinut funcţia de preşedinte interimar al Republicii Moldova.
Activitatea social-politică: 1988 – cofondator al Mişcării democratice Frontul Popular din Moldova (FPM), preşedinte al Comitetului Executiv al FPM, 1993 – cofondator al Congresului Intelectualităţii, vicepreşedinte şi secretar executiv al Congresului Intelectualităţii (Partidul Forţelor Democratice), din 1998 este preşedinte al Partidului Liberal. În 2010 – cofondator al Forumului parlamentar al Comunităţii Democraţiilor (Vilnius, Lituania).
Marian Lupu (2010-2012)
Marian Lupu s-a născut la 20 iunie 1966 în municipiul Bălţi. A absolvit în anul 1983 Şcoala Medie nr. 1 din Chişinău (actualmente Liceul „Gheorghe Asachi”). În acelaşi an, se înscrie la Facultatea de Economie şi Comerţ a Universităţii de Stat din Moldova, pe care a absolvit-o în 1987. În perioada 1987-1991, urmează cursurile postuniversitare de aspirantură la Academia Economică din Moscova şi la Universitatea de Stat din Moldova în urma cărora, în anul 1991, obţine titlul de doctor în economie.
Din anul 1991, a activat în cadrul Departamentului Relaţii Economice Externe al Ministerului Economiei în calitate de specialist principal, apoi de şef de secţie, şef de direcţie, devenind, în 1997, director al Departamentului Relaţii Economice Externe. Concomitent, între anii 1992 şi 2000, a fost director executiv al Programului TACIS-Moldova.
În anul 1994, urmează cursuri de specializare în macroeconomie la Institutul Fondului Monetar Internaţional din Washington, iar în 1996 – cursuri de comerţ internaţional la Institutul Organizaţiei Mondiale a Comerţului din Geneva.
La 24 mai 2001, este numit în funcţia de viceministru al economiei, iar în data de 5 august 2003, preia funcţia de ministru al economiei al Republicii Moldova.
La 6 martie 2005, a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe lista Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. La 24 martie 2005, este ales în funcţia de Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova.
În perioada aprilie-iulie 2009, este deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Din iunie 2009, este liderul Partidului Democrat din Moldova, iar la 19 iulie, este ales preşedinte al acestui partid. Din iulie 2009 până în septembrie 2010, a fost deputat în parlament, preşedinte al fracţiunii PDM.
În perioada decembrie 2010-martie 2012 a fost preşedinte interimar al Republicii Moldova.
Nicolae Timofti (2012-2016)
Nicolae Timofti s-a născut la 22 decembrie 1948 în satul Ciutuleşti, raionul Soroca. În anul 1964, a absolvit școala medie din Florești. În perioada 1964-1967, a frecventat cursurile școlii serale din Florești. În perioada 1967-1972, a studiat la Facultatea de Drept a Universității de Stat din Republica Moldova.
În perioada 1974-1976, Nicolae Timofti a lucrat în calitate de consultant superior la Ministerul Justiţiei, iar pe 11 aprilie 1976 a fost ales judecător în fostul sector Frunze al capitalei. În perioada 1980-1996, exercită funcția de magistrat la Judecătoria Supremă. În iunie 1990, este ales vicepreşedinte al Judecătoriei Supreme.
În 1992, urmează cursurile Institutului de perfecţionare a judecătorilor din SUA în cadrul programului de studiu „Sistemul judecătoresc al SUA”, iar în 1996 – cursurile programului de studiu „Convenţia CEDO”, organizate sub egida PNUD.
În 1996, a fost numit preşedinte al Curţii de Apel a Republicii Moldova și este decorat cu ordinul „Gloria Muncii”. În 1998, i se conferă titlul „Om Emerit”. În perioada 2001-2003, este judecător la Curtea de Apel a Republicii Moldova, iar în perioada 2003-2005, magistrat la Curtea de Apel Chișinău.
În 2005, este numit judecător la Curtea Supremă de Justiție. În perioada 2003-2011, este membru al Consiliului Superior al Magistraturii, iar din 2011 – președintele acestei instituții.
Pe 16 martie 2012, este ales de parlament în funcția de președinte al Republicii Moldova. A depus jurământul de președinte al Republicii Moldova pe 23 martie 2012. De la 23 martie 2012 până la 23 decembrie 2016, deţine funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.
Igor Dodon (2016-2020)
Igor Dodon s-a născut la 18 februarie 1975 în satul Sadova, Călărași. Absolvă Universitatea Agrară de Stat din Moldova, își continuă studiile la Academia de Studii Economice din Moldova, apoi la Institutul Naţional de Management, în urma cărora obține titlul de doctor în ştiinţe economice.
Își începe activitatea de muncă în 2001 în calitate de preşedinte al Societății pe Acțiuni „Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare al Moldovei”, membru al Consiliului de directori. Până în 2005, deține funcțiile de președinte al Societății cu Răspundere Limitată „Bursa Universală de Mărfuri a Moldovei”, membru al Comitetului de bursă, precum și membru al Consiliului de experţi de pe lângă Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Perioada următoare se remarcă printr-o evoluție ascendentă a carierei, întrucât devine în 2005 viceministru al economiei și comerțului, iar, ulterior, până în 2008, preia funcția de ministru. În acest timp, este numit guvernator al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare din partea Republicii Moldova, funcție pe care o deține până în 2009.
Din 2006 până în 2009, deține calitatea de membru în diverse organizații internaționale, precum vicepreşedinte al Consiliului de coordonare a activităţii delegaţiilor Republicii Moldova în cadrul Consiliului Economic şi Social al ONU şi al structurilor sale subsidiare, copreședinte al Comisiei mixte interguvernamentale moldo-ruse, moldo-ucrainene, moldo-române, moldo-chineze, moldo-americane, membru al Consiliului Economic al Comunităţii Statelor Independente.
La 5 aprilie 2009, este ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe lista Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. Până în 2011, activează în calitate de membru al Biroului Permanent al Parlamentului, membru al Comisiei parlamentare economie, buget şi finanţe din partea Partidului Comuniștilor.
În noiembrie 2011, în parlament este creat grupul socialiștilor al cărui președinte a fost ales Igor Dodon.
După alegerile din 30 noiembrie 2014, Igor Dodon își continuă activitatea politică în Parlamentul Republicii Moldova din partea Partidului Socialiștilor.
Pe 13 noiembrie 2016, este ales, prin vot direct, în funcția de președinte al Republicii Moldova.
Maia Sandu (2020-prezent)
Maia Sandu s-a născut la 24 mai 1972 în satul Risipeni, raionul Fălești.
Maia Sandu a studiat la școala din satul Risipeni. În 1994, a absolvit Academia de Studii Economice din Moldova, Facultatea de Management. Din 1995 până în 1998, a studiat la Academia de Administrație Publică din Chișinău, obținând titlul de master în relații internaționale.
În perioada iulie 1994-martie 1998, Maia Sandu a activat în calitate de consultantă, şefă adjunctă de direcţie la Ministerul Economiei.
În perioada martie 1998-august 2005, a lucrat în calitate de economistă la Oficiul Băncii Mondiale de la Chișinău.
Din august 2005 până în iulie 2006, a fost directoare a Direcţiei generale politici macroeconomice şi programe de dezvoltare la Ministerul Economiei și Comerțului.
Între 2006 și 2009, a fost consultantă în diferite proiecte în domeniul bunei guvernări și reformei administrației publice.
În 2010, Maia Sandu a obținut titlul de master în politici publice după finalizarea studiilor la Școala Kennedy de administrație publică a Universității Harvard SUA. Ulterior, în perioada iunie 2010-iulie 2012, a fost consilieră a directorului executiv al Băncii Mondiale la Washington.
În iulie 2012, Maia Sandu a devenit ministră a educației în Guvernul Republicii Moldova, funcție deținută până în iulie 2015.
În mai 2016, Maia Sandu a înființat și a fost desemnată președinta Partidului Acțiune și Solidaritate, funcție pe care a deținut-o până în decembrie 2020 și la care a renunțat după câștigarea alegerilor prezidențiale.
Din februarie 2019 până în iunie 2019, a fost deputată în Parlamentul Republicii Moldova.
În iunie 2019, Maia Sandu a fost desemnată în funcția de prim-ministră a Republicii Moldova, funcție deținută până în noiembrie 2019.
Pe 24 decembrie 2020, Maia Sandu a fost învestită în funcția de președintă a Republicii Moldova după victoria din 15 noiembrie 2020, când a avut loc cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale.
