Instituția Avocatul Poporului din Moldova a publicat raportul pentru anul 2021 privind situația drepturilor omului în țara noastră. În acest document este inclusă toata gama de informații despre problemele cu care se confruntă instituțiile de drept din Moldova, dar și despre încălcarea drepturilor omului din partea autorităților.
Instituțiile naționale pentru drepturile omului
În această ordine de idei, în raport se menționează că în ciuda faptului că timp de trei ani la rând, bugetul Oficiului Avocatului Poporului (OAP) a fost în continuă creștere, iar în 2021 bugetul alocat a fost redus cu 32.5 %. O altă constatare ce ține de instituția Ombudsmanului este lipsa condițiilor de muncă sănătoase și nivelul scăzut al salariilor care contribuie la fluctuația personalului, care are un impact negativ asupra performanței instituției.
Reforma justiției
Accesul la justiție este adesea limitat pentru persoanele care trăiesc în sărăcie și pentru persoanele cu dizabilități, pentru supraviețuitorii violenței de gen și pentru persoanele în vârstă.
Printre alte dificultăți de acces la justiție, autorii raportului menționează următoarele:
# distanțele mari până la instanțe,
# timpul îndelungat de examinare a cauzelor;
# infrastructura în instanțe este parțial adaptată pentru accesul persoanelor cu dizabilități locomotorii, pentru cei cu
deficiențe de vedere sau auz;
# nivel scăzut de independență;
# proces netransparent de selecție și numire a judecătorilor;
# nivel scăzut de servicii de asistență juridică garantate de stat;
# lipsa unor mecanisme eficiente de prevenire a corupției.
Drepturile persoanelor LGBTQ+
Drepturile minorităților sexuale (LGBTQ+) sunt printre cele mai puțin respectate în Moldova.
Persoanele LGBTQ+ au mai spus că există o îmbunătățire a atitudinii față de membrii comunității, în special de la furnizorii de servicii publice, funcționarii publici, dar și de la cetățenii obișnuiți, ceea ce se datorează în mare măsură activităților intense de informare și formare din partea societății civile.
Reprezentanții comunității LGBTQ+ au menționat că dreptul lor la integritate fizică și mentală este, de asemenea, încălcat.
Persoanele gay se confruntă cel mai adesea cu situații de agresiune, în timp ce societatea este mai tolerantă față de lesbiene.
Drepturile copilului
Dreptul la sănătate
Situația și birocrația excesivă îngregunează tratamentul copiilor cu boli rare, chair dacă beneficiază echitabil de servicii de diagnostic, tratament și asistență medicală de înaltă calitate. Intervențiile în acest segment sunt amânate, iar legislația în acest sens este defectuoasă. Legislația națională nu conține noțiunea de „boală rară”, iar la nivel național nu există un program național pentru controlul bolilor rare. De asemenea, nu există un laborator clinic dotat cu dispozitive moderne pentru diagnosticarea prenatală sau precoce și profilaxia bolilor rare, nu există protocoale clare și specialiști instruiți în tratamentul lor.
Copiii cu dizabilități
Serviciile de prevenire și reabilitare de calitate pentru copiii cu dizabilități, în special cei cu boli rare și cei cu risc de dizabilități, nu sunt suficient dezvoltate și sunt disponibile numai în orașele mari sau în zonele urbane. Personalul medical implicat în terapiile de identificare și intervenție utilizează adesea metodologii învechite pentru detectarea deficiențelor de dezvoltare.
Dreptul la educație
Problemele majore ale procesului de educație la distanță au fost faptul că peste 30 % dintre copiii înscriși în sistemul de învățământ nu au avut posibilitatea de a participa la orele online din cauza lipsei de tehnologie informatică sau cel puțin a unui telefon cu conexiune la Internet.
Interzicerea torturii
Prin includerea Secțiunii anti-tortură în PCCOCS, aceasta și-a redus eficiența, precum și identificarea și lupta împotriva torturii.
Сonform raportului de vizită al Consiliului pentru prevenirea torturii la Serviciul de Psihiatrie Medico-Legală al Centrului de Medicină Legală, pacienții spitalizați forțat sunt încă supuși maltratăriiю
Supraaglomerarea instituțiilor de detenție rămâne acută.
Rata cauzelor penale inițiate cu privire la acuzațiile de tortură, tratament inuman și degradant este relativ scăzută în comparație cu numărul de plângeri înregistrate.
Libertatea de exprimare și mass-media
Cu toate că legislația stipulează limitarea numărului de instituții mass-media deținute de o persoană, aceste dispoziții nu sunt respectate, iar Consiliul Audiovizualului nu insistă asupra respectării obligației furnizorilor de servicii mass-media audiovizuale de a face publice datele privind sursele de finanțare.
Nu este asigurată transparența deplină a proprietății mass-media și a pieței publicitare. Acesta este motivul pentru care grupurile mici și independente nu dispun de resursele financiare și umane pentru a supraviețui pe piața mass-media.
Jurnaliștii continuă să fie supuși atacurilor și intimidării. Statul nu reușește să garanteze un mediu care favorizează activitatea jurnaliștilor, libertatea și pluralismul mass-media.
Declinul libertății mass-media în ultimii șapte ani a continuat, Republica Moldova fiind încadrată în Indicele Global al Libertății Presei de la 55 în 2013 la 91 în 2020.
Dreptul la apă și salubritate
Există încă diferențe evidente cu privire la accesul și calitatea serviciilor de apă și canalizare între zonele urbane și rurale. Doar 1/3 persoane din zona rurală are conexiune la o rețea publică de alimentare cu apă și doar 1/8 dintre persoane are toaletă cu jet de apă. Nivelul scăzut de acces la salubritate și lipsa unui tratament adecvat impun direct un cost pentru sănătatea publică și pentru mediu. Se estimează că aproape un milion de oameni se bazează pe apa potabilă din fântânile puțin poluate, iar 80 % din fântâni nu sunt conforme cu reglementările privind apa potabilă.
Accesul la toaletele cu apă este de 94 % în zonele urbane și de doar 48% în zonele rurale. Sistemele de canalizare deservesc 3,6 % din populația rurală, în timp ce în zonele urbane ajunge la 76,3 % din populație.
Drepturile persoanelor cu dizabilități
În pofida tuturor eforturilor, situația din instituțiile țării a raportat cazuri de tratament forțat fără mandat legal, administrarea de medicamente psihotrope fără consimțământ, violenţă, abuz, detenție involuntară, muncă forțată și tratament inuman și degradant.
Au existat, de asemenea, deficiențe în documentarea, investigarea și gestionarea cazurilor care implică persoane cu dizabilități intelectuale și psihosociale de către poliție, procurori, judecători și furnizorii de servicii medicale.
În prezent, rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități este de două ori mai mică decât cea a populației generale. De asemenea, autoritățile ar trebui să întreprindă măsuri pentru a îmbunătăți accesibilitatea spațiilor publice, a transporturilor și a serviciilor și pentru a se asigura că proiectarea universală și cazarea rezonabilă sunt luate în considerare la dezvoltarea tuturor politicilor sectoriale, pentru participarea lor deplină și efectivă și integrarea în societate.
Accesul la informații, adaptarea serviciilor publice pentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilități, adaptarea infrastructurii sociale sunt problemele de care autoritățile au încă nevoie de a identifica soluții pentru integrarea corectă a persoanelor cu dizabilități în societate și capacitatea lor de a-și realiza dreptul la o viață independentă în comunitate.
