În prima săptămână a lunii noiembrie, o echipă de arheologi condusă de Sergiu Musteață, doctor habilitat în științe istorice, angajat al Universității Pedagogice „Ion Creangă” și alcătuită din voluntari, studenți și alți colegi arheologi, au început săpături arheologice pe Bulevardul Grigore Vieru, în preajma Teatrului „Eugen Ionesco”. Lucrările au dat roade chiar de la început și, după câteva zile, aceștia au reușit să descopere părți ale fundamentului casei în care a locuit Mitropolitul Bănulescu-Bodoni la începutul sec. XIX. Sergiu Musteață ne povestește despre proiectul ambițios și istoria edificiului.
– Care este situația generală a proiectelor, cercetărilor și săpăturilor arheologice în Republica Moldova?
– În Republica Moldova, deși avem o lege care reglementează domeniul arheologic, nu avem un program de stat, nu avem o viziune privind implementarea acestei legi și bineînțeles că un program clar al instituțiilor statului în acest domeniu. Din acest motiv e mai greu de răspuns la o astfel de întrebare. Agenția Națională Arheologică își are programul său, deoarece este o instituție de stat și ea mai mult reacționează la săpăturile de salvare sau activează în acele locuri unde apar întâmplător descoperiri sau unde sunt activități de construcție. Ei merg și salvează anumite bunuri arheologice din calea dispariției, iar în rest arheologia se limitează mai mult la activitățile colegilor de la Universitatea de Stat din Moldova și de la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” care, vara mai ales, realizează săpături arheologice împreună cu studenții în cadrul practicii. În restul timpului sporadic mai apare câte un proiect, la fel lansat și promovat de colegii de la universități. Cei de la Universitatea de Sta din Moldova, de mulți ani, au activități în zona Saharna și studiază urmele antice de acolo, cum ar fi elementele de fortificație antică. De la Universitatea Pedagogică, colegul meu Octavian Munteanu, lucrează de ceva timp în zona Orheiul Vechi, împreună cu partenerii săi germani, iar eu în ultimii ani, împreună cu colegii de la Muzeul Național de Istorie a Moldovei, am realizat săpături la castelul Soroca, iar anul acesta avem și acest mic proiect de cercetări arheologice exact în inima Chișinăului. Deci situația nu e dintre cele mai bune dacă am vorbi la nivel național deoarece nu există un program de stat, activitățile sunt sporadice și reies de multe ori din interesele profesionale ale unor arheologi.
– În ce context a fost inițiat acest proiect arheologic de pe Bulevardul Grigore Vieru?
– Săpăturile de pe bulevardul Grigore Vieru au fost posibile datorită inițiativei d-lui Iulian Rusanovschi, care a venit încă în primăvară cu această propunere, să încercăm să găsim urmele construcției casei în care a locuit Mitropolitul Bănulescu-Bodoni în primii ani de activitate în Chișinău și care, a fost și edificiul Muzeului Bisericesc în perioada interbelică. Deci de acolo vine inițiativa, de la Asociația Monumentul condusă de Iulian și în parteneriat cu Pretura Sectorului Râșcani, care la fel, s-a arătat interesată de proiect. Au urmat, evident, câteva luni de formalități, inclusiv discuții și documentare, până am reușit, săptămâna trecută, să inițiem cercetările arheologice și să descoperim urmele clădirii, destul de interesante și importante, fiind amplasată chiar în zona centrală a Chișinăului istoric.
– Care este povestea acestui edificiu?
– Edificiul se găsește în zona târgului, acolo unde a pornit de fapt orașul în sine, iar casa respectivă a aparținut lui Toader Sabău. După cum spun unele surse, a fost construită la finele secolului al XVIII-lea, unii dau și o cifră exactă, eu încă nu am văzut un document ca să vă spun o dată mai exactă, dar la începutul secolului al XIX-lea deja exista clădirea. În această perioadă ea a și fost oferită ca spațiu pentru locuit proaspătului Mitropolit Gavril Bănulescu-Bodoni. O casă de altfel originală, construită în stilul arhitectural al vremii. Toader Sabău era vameș, responsabil pentru sectorul Soroca-Dubăsari și, bineînțeles, era un om înstărit, din acest motiv și și-a permis o casă destul de impunătoare pentru acele timpuri, în comparație cu arhitectura care era în aceeași zonă. Soarta clădirii a fost tragică, știți foarte bine că regimul sovietic a distrus mai multe monumente, biserici, motivele au fost diferite, dar în cazul dat s-a motivat restructurarea urbană sau mai bine zis lichidarea Bisericii Sfinților Arhangheli Gavriil și Mihail care era în preajmă. În felul acesta edificiul a căzut sub incidența acestor demolări. Puțină lume mai știe sau a știut în general despre faptul că acolo a fost o biserică, urmele acesteia sunt sub actualul Teatru „Eugen Ionesco”, anterior cunoscut ca Cinematograful Moscova, iar de celelalte edificii din preajmă nu știu dacă își mai amintește cineva. De altfel, noi am discutat cu localnicii zilele trecute, iar unii oamenii și-au amintit că prin anii 1960 se jucau pe aici și că era o casă și o biserică mai încolo. Evident că și-au amintit oamenii mai în vârstă, tinerii nu au idee, chiar dacă au citit ceva, nu știu dacă și-au imaginat că anume acolo a fost această clădire. Din această cauza recuperarea istoriei pierdute este foarte importantă pentru fiecare localitate și Chișinăul ar trebui să fie un exemplu în acest sens.
– Ce ați reușit să scoateți la iveală, din construcția respectivă, până la momentul dat?
– Dacă ați observat în postările noastre, în fotografiile pe care le-am realizat, se văd câteva elemente ale fundației foarte clar și mai ales treptele din față clădirii sau treptele de la intrarea laterală de la demisol. La moment noi am descoperit colțul din stânga al clădirii, pe un segment de aproape 10 metri, se vede foarte clar pragul acesteia, terasa din față, urmele de la o platformă a unei coloanei, și am descoperit o intrare laterală, pe partea stângă a clădirii, care duce spre drumul actual al străzii Arhanghelul Gavriil și Mihail. Străzii date i s-a schimbat configurația, ea trecea prin fața clădirii, iar în rezultatul demolărilor din anii ’60 ai sec. XX, i s-a schimbat traseul și au dus-o prin spatele clădirii, distrugând atunci practic jumătate din clădire. Noi am identificat și am săpat ca să găsim această intrare și am reușit să dăm de ea, păstrată parțial. Era o clădire cu demisol și iată treptele de la demisol spre parter se văd foarte bine, s-au păstrat excelent, chiar și tencuiala pe alocuri s-a păstrat. Am putea zice că am descoperit o treime din clădire sau mai bine zis urmele fundației. Am descoperit și urmele a două găuri care sunt amenajate în structura fundației, în partea din față a clădirii, ceea ce ne arată că există un subsol destul de adânc și am vrea ca în rezultatul acestor cercetări să găsim intrarea în acest subsol și poate că în acest fel am putea înțelege mai bine structura clădirii. Nu avem un plan care să ne arate foarte clar cum era clădirea compartimentată și cât de mare era, dar știm din documente că s-au oferit 4 camere Mitropolitului, deci putem presupune că avea cel puțin patru camere, dar vom mai căuta și desigur că vom încerca să reconstituim istoricul acestei clădiri.
– Care sunt următorii pași în proiectul respectiv și speranțele versus descoperirile realizate?
– Suntem la sfârșit de toamnă, deci încă vom mai curăța puțin acolo, vom face înregistrările care se cuvin după metodologia arheologică, dar asupra iernii șantierul propriu-zis va fi conservat. Planificăm să extindem cercetările în primăvară pentru ca să descoperim cât e posibil fundațiile acestei clădiri, iar în perioada de iarnă bineînțeles că vom continua lucrul de cercetare pentru ca să mai găsim detalii istorice prin arhivele noastre. Poate chiar o să luăm legătura cu fiica lui Paul Mihail, care a fost parohul bisericii în perioada interbelică, cel care a organizat și Muzeul Bisericesc între anii 1942 și 1944, ne spune Iulian Rusanovschi că a discutat cu doamna și că ea deține anumite imagini, documente, de la tatăl său și sigur că am vrea să adunăm cât mai multă informație și să reconstituim istoria edificiului. Între timp am vrea, bineînțeles, să discutăm despre un concept și poate chiar un proiect de muzeificare a zonei pe care să-l propunem municipalității și, în viitorul apropiat, să fie valorificată zona dintr-o perspectivă muzeală. Avem câteva idei foarte clare, dar să vedem dacă sunt tehnic posibil de realizat și evident că și acoperirea financiară necesară este un punct de discuție. Noi am vrea ca acest loc să fie unul atractiv dintr-o perspectivă cultural-turistică, ca lumea să vină să vadă, să înțeleagă ce a fost acolo, care a fost soarta locului și bineînțeles să reconstituim istoria orașului prin prezentarea bine documentată a acestei clădiri, dar și a cartierului în general. Deci eu sper că următorul an va fi destul de activ, interesant și am vrea ca această descoperire, și posibila sa muzeificare, să devină un model și pentru alte locații istorice din Chișinău și din Republica Moldova.
