La #diez, vă povesteam despre conacele din afara Chișinăului, iar 2021 e anul potrivit în care să cunoaștem și conacele din Chișinău pentru a ști pe lângă ce ne plimbăm și ca să avem ce povesti. Cândva, la #diez, Anatasia Taburceanu vă spunea povești mai personale ale acestor locuri. Acum, haideți să le cunoaștem pas cu pas! Informațiile sunt preluate de pe site-ul Centrului Istoric al Chișinăului – monument.sit.md.
Veronica Micle, 2 A,B
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
Primele informaţii documentare sunt din 1885, când proprietar era Mordko Grobocopateli. În luna mai 1914 aceastpă proprietate a fost amanetată, pentru a se construi două case cu faţadele orientate spre strada Veronica Micle, conform proiectului întărit de Uprava oraşului. Ambele case aveau câte şase odăi. Arhitectura casei este în stil eclectic cu reminiscenţe neorenesans.
În 1940 proprietari sunt atestaţi Bella Feldman şi Cojeşner Ab.
Este o clădire alcătuită din două case într-un parter, cu planul rectangular, aliniat la linia roşie a străzii unite printr-un gang carosabil boltit. Faţada principală are o compoziţie simetrică în raport cu axa gangului carosabil, simetrie accentuată de un grup de atice cu baluştri amplasate în axă. Fiecare casă are cinci axe compoziţionale, trei goluri de ferestre rectangulare şi două în arc în plin cintru, aflate în rezalite laterale, dominate de câte un fronton în segment de cerc, pe fundalul unui atic rectangular. Intrarea în case are loc prin curte.
Paramentul faţadei principale este tencuit, cu imitarea bosajelor la colţurile rezalitelor. Ferestrele în arc sunt conturate de arhivolte din muluri, sprijinite pe imposte în formă de pilaştri. Ferestrele rectangulare au cornişe rectangulare, cu elemente decorative sprijinite pe console. În frontoanele curbe au fost instalate steme heraldice curbe.
Veronica Micle, 4
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
A fost construită în anii 30 ai secolului al XX-lea, în stilul modernului românesc, influenţat de constructivism. În 1940 proprietari era atestat Iosif Landau.
Clădirea este construită într-un parter, aliniată la linia roşie a străzii. O scară interioară asigura accesul la acoperişul plat, folosit ca o suprafaţă utilă. Faţada principală are o compoziţie disimetrică, alcătuită din trei axe compoziţionale, dintre care două sunt de goluri de ferestre şi una de uşă, amplasată central. Paramentul faţadei principale este tencuit cu ciment de culoare naturală.
Intrarea este umbrită de o copertină din beton care continuă deasupra ferestrei şi a părţii laterale, cu paramentul tratat cu o factură din striuri verticale. În arhitectura casei domină formele geometrice, suprapeţele plane, ferestrele alungite pe orizontală, corniţa acoperizului plat.
Veronica Micle, 4 A
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
Primele informaţii documentare sunt din 1866, când proprietară era Maria Jadanova, văduvă de consilier de stat. În 1896 această proprietate a fost achiziţionată de medicul Nicolai Gobjilă, care demolează vechile construcţii şi construieşte pe locul lor o vilă într-un parter. Din 1914 casa a fost arendată pentru şcoala orăşenească nr. 1, în care se aflau 9 încăperi cu toate comodităţile. În 1940 proprietari este atestat Moieşe Ungher, moşteitorul.
Arhitectura casei este în stil eclectic cu reminiscenţe neoclasice.
Clădirea este construită într-un parter, amplasată la colţul cartierului, cu o faţadă aliniată la linia roşie a străzii şi cu faţada principală – la piaţa formată de „Rondul Negustorilor”, de la intersecţie cu strada Alexandri.
Faţada principală are o compoziţie simetrică, alcătuită din şapte axe compoziţionale, dintre care şase sunt de goluri de ferestre şi una de uşă. Uşa cu partea superioară în arc în plin cintru este amplasată central, într-un portic dominat de un fronton triunghiular. Lateral o pereche de pilaştri ai ordinului doric mărginesc câte un rezalit cu câte o fereastră. Faţada laterală are patru axe compoziiţionale, toate ferestre rectangulare. Colţurile case şi în centru se află pilaştri ordinului doric. Paramentul faţadei principale este tencuit neted, cu detalii modelate: corniţe rectilinii deasupra ferestrelor, console.
Veronica Micle, 5 – vila urbană a inginerului Koropotniţki
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
A fost construită în anii 30 ai secolului al XX-lea, după proiectul arhitecului G.Cujbă, în stil neoromânesc. Proprietar a fost inginerul constructor Koropotniţky. În 1940 proprietari este atestat Şeinberg-Brower. Din 1945 a fost în proprietatea Direcţiei Căii ferate din Moldova.
Este o clădire construită într-un parter, amplasată la colţul pieţei „Rondul Negustoresc”, format la intersecia străzii Veronica Micle cu strada Vasile Alexandri. Este ridicată pe un plan unghiular, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor. Fiecare apartament are câte o intrare principală direct din stradă, prin intermediul unor rezalite cu loggii. Intrările secundare au loc din curte, de pe terase ample. Planimetria case asigura un confort ridicat locatarilor. Un apartament avea patru odăi şi altul – trei, fiecare dotat cu câte o bucătărie şi grupuri sanitare. Fiecare faţadă are o compoziţie individuală, cu intrările amplasate în rezalite acoperite separat, în trei pante înalte. Ferestrele sunt în arc în plin cintru la salon, rectangulare la alte odăi, cu cornişe. Intrarea este în arc în plin cintru. Faţada principală, spre Alexandri, are o compoziţie simetrică, cu 9 axe compoziţionale, opt de ferestre, în arc în plin cintru la salon, două înguste, două în rezalite obişnuite, şi intraea, amplasată în centru, în arc. Faţada laterală, orientată spre strada Micle are o compoziţie asimetrică, cu opt axe, cu o intrare amplasată lateral şi ferestre rectangulare, obişnuite şi înguste. Acoperişul este din olane, înalt, cu penetraţii de pante.
Veronica Micle, 7
Monument de arhitectură şi istorie de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
Sediul teatrului pentru copii şi tineret s-a format prin comasarea a două clădiri – una cu funcţii comerciale şi alta de cult.
Primele informaţii documentare sunt din 1838, când pe acest loc se aflau două case, proprietară fiind Elisaveta Ruseanskaia, iar din 1838 până în 1908 – familia Procupeţ. În 1908 o casă de locuit a fost cumpărată de asesorul de colegiu Egor Constantin Neaga, care o demolează şi între anii 1908 şi 1914 construieşte o clădire într-un parter, ridicată pe un demisol, o unitate comercială. În 1940 proprietari sunt atestaţi Diner şi Pinhus Grinberg, lor aparţinând două proprietăţi imobiliare, una distrusă fiind la colţul străzii. În timpul celui de al doilea război mondial, în locul clădirii distruse este începută construcţia unei case, apoi – a unei sinagogi, care nu a fost ridicată mai sus de nivelul ferestrelor. În perioada postbelică, construcţia a fost finisată. La sfârşitul anilor 60 ai secolului al XX-lea, clădirile au fost comasate, cu amenajarea interioarelor pentru teatrul Luceafărul. În anii 80 ai secolului al XX-lea, a fost restaurată, arhitect Malahov, când i s-a alăturat o scară lată în faţă cu trepte din marmură.
Clădirea teatrului ocupă colţul cartierului, aliniată cu faţada principală la linia roşie a străzii Veronica Micle şi cu faţada laterală – la fosta piaţă „Rondul Negustăresc”, formată la intersecţia cu strada Vasele Alexandri. Faţada principală are o compoziţie rezultată din comasarea a două clădiri, partea unde se află vestibulul, foaierul, bufetul, are o compoziţie simetrică, alcătuită din trei rezalite, cu intrarea amplasată central, cu arhitectura în stil modern, a doua – sala de teatru, cu cinci axe compoziţilonale, toate goluri de ferestre.
Veronica Micle, 8
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
Primele informaţii documentare sunt din 1880, când proprietară era familia nobililor Haşcinsky. În 1886 această proprietate este achiziţionată de către consilierul titular Ivan Baltaga, care la sfârşitul secolului al XI-lea demolează vechea casă şi pe acelaşi loc construieşte o vilă într-un parter cu o mansardă. În 1940 proprietari este atestat Soil Averbuh. Arhitectura clădirii a fost concepută în stil modern.
Este o casă construită într-un nivel, ridicată pe un plan unghiular, cu o aripă orientată în adâncul sectorului, ridicată pe un demisol înalt, cu faţada principală aliniată liniei roşii a străzii.
Faţada principală are o compoziţie asimetrică, alcătuită cândva dintr-un volum în două niveluri, cu o compoziţie din din două axe, ambele goluri de ferestre, la etaj cu o ieşire la un mic balcon, cu un volum opac lateral, la dreapta, deasupra căruia se afla o terasă deschisă mărginită de baluştri din piatră. Intrarea în casă avea loc din partea curţii intererioare. Îîn urma expluatării clădirii drept unitate comercială, fereastra de la parter a fost înlocuită cu o compoziţie, amplasată central, alcătuită din două ferestre şi o uşă, umbrită de o copertină, iar terasa a fost închisă printr-un perete din lemn. Detaliile arhitectonice s-au păstrat la etaj. Denticuli, arhivoltă, cornişă, toate din arsenalul neoclasicismului, tratate specific modernului..
Paramentul faţadei principale este tencuită neted, procedeu adus în cursul utilizării.
Veronica Micle, 9
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Primăriei.
În 1885 Stanislav Scopovschi a construit o casă din piatră, cu faţadele după un proiect model, şi un corp de casă în curte, introdus în lista construcţiilor noi din anii 1879–1887. Autor este presupus arhitectul oraşului Leopold Şeidevandt. În această clădire, l-a începutul secoluluial XX-lea s-a aflat redacţia revistei „Basarabia”. S-a păstrat o descriere sumară a clădirii din 1915: „Casă din piatră, într-un etaj, alcătuit dintr-un apartament, cu 7 odăi şi 8 ferestre”. În această clădire s-a aflat redacţia revistei „Basarabia”. În 1940 proprietari este atestat Teodosie Ianovici.
Faţada principală are o compoziţie asimetrică, alcătuită din şapte axe compoziţionale, dintre care şase sunt de goluri de ferestre şi una de uşă, amplasată lateral, spre stânga, unde se afla poarta de acces în curte. Intrarea are loc printr-un portic, dominat de un fronton triunghiular, sprijinit pe doi piloni cu imitarea prin rosturi a bosajelor. Ferestrele originale au fost modificate, ancadramentele au dispărut.
Paramentul faţadei principale este tencuit neted, cu păstrarea compoziţiei caracteristice pentru neoclasicism.
Veronica Micle, 10 – vilă urbană a lui Ungher
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. Proprietară în 1940 este atestată Roza Aiaţki.
Primele informaţii datează din 1868, probabil ridicate conform unui proiect model, numit trei stânjeni. Casa aparţinea familiei Sinadino, se află între casele Şvarţman şi Semigradov. Erau arendate de biblioteca oraşului.
Constă din două clădiri – prima, mai veche, cu faţada lungă, construită în 1868, a doua – cu faţada îngustă aliniată liniei roşii a străzii, construit în anii 20 ai secolului al XX-lea.
I. Faţada principală are o compoziţie asimetrică, alcătuită din zece axe compoziţionale, dintre care nouă sunt goluri de ferestre şi una de uşă, amplasată lateral spre stânga. Intrarea avre loc printr-un portic cu doi piloni, dominaţi de un antablament, amplasat în una din cele două rezalite plate, amplasate asimetric. Sub acoperiş s-au păstrat denriculii. Ancadramentele ferestrelor sunt din muluri, subţiri ca o rama. Paramentul faţadei principale a fost înlocuit cu o căptuşeală din blocuri egale de calcar. Arhitectura casei în stil neoclasic.
II. Este o vilă, cu compoziţia faţadei principale simetrică, cu trei axe compoziţionale, două de ferestre şi una de la intrare, amplasată central. Intrarea are loc printr-o logie, aflată într-un portic din piloni angajaţi, dominaţi de antablement. Ferestrele sunt ample, cu ancadramente sub forma unor portice, rezultate din combinarea unor cornişe triungiulare cu elemente orizontale dintr-e care o friză din ornamente, sprijinite pe pilaştri ordinului doric. Pereţii au o cornişă cu denticuli. Deasupra casei a fost construit un parapet din piatră, cu fereastra de aerisire a podului în axa de simetrie. Paramentul casei este tencuit, din mortar fiind modelate detaliile arhitectonice. Colţurile caeei întăriţi vizual prin bosaje. Arhitectura casei în stil eclectic cu inspiraţie din arhitectura populară şi neoclasică.
Veronica Micle, 11
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
Până în 1905 parcela de pământ, aflată la colţul străzilor, aparţinea mănăstirii Mormântul Domnului. În 1905 acest teritoriu cu construcţii vechi a trecut în proprietatea statului şi oraşul l-a dăruit pentru construcţia spitalului comunităţii mănăstirii Hârbovăţ a surorilor medicale. După construcţia clădirii de colţ, secţia de construcţii a Cârmuirii guberniale, în 1909 a confirmat proiectul unei case cu 2 etaje, care a fost construit în anul 1910. S-a păstrat descrierea din 1915: „Corp de casă cu două etaje, pereţii sunt căptuşiţi cu piatră de calcar, acoperit cu ţiglă de Marsilia”. În 1940, proprietar este atestat Ministerul Sănătăţii.
Acum este semiruinat.
Casa era aliniată la linia roşie a străzii, construită într-un parter şi etaj. Faţada principală era asimetrică, cu cinci axe compoziţionale, patru goluri de ferestre şi una de uşă, dominată de un bowindou la etaj, amplasată lateral spre stânga. Paramentul parterului era evidenţiat prin bosaje proieminente, etajul tencuit cu imitaţia bosajelor. Din detaliile arhitectonice, tributare eclecticii cu reminiscenţe neorenesanse, s-au păstrat consolele bowindoului acoperite cu frunze de acant.
Mai târziu, din partea curţii interioare a fost alipit un corp de casă în trei etaje, şi toată proprietatea imibiliară era cu apartamente de închiriat.