Apele de suprafață ale Republicii Moldova sunt monitorizate permanent. Acest lucru se face pentru a cunoaște starea în care se află acestea și pentru a bate alarma atunci când este nevoie. Procesul de monitorizare este unul deloc simplu și implică o echipă întreagă de oameni, iar pentru aceasta este nevoie și de echipament performant. Pentru a înțelege cum decurge un astfel de proces, am însoțit în teritoriu o echipă de la Agenția de Mediu.
Împreună am prelevat probe din râul Bâc. Am testat nivelul oxigenului din apă, aciditatea și bazicitatea apei, conductivitatea (diferite minerale și metale care pot fi dizolvate în apă) și turbiditatea ei (opacitatea sau lipsa de transparență a apei). Pe malul râului am văzut și primele rezultate ale testărilor, iar o altă parte a probei am dus-o în laboratorul agenției.
Așadar, începem experimentul. Ne îndreptăm spre prima noastră destinație – râul Bâc.
Notă: Bâc este un râu în partea centrală a Republicii Moldova, afluent de dreapta al fluviului Nistru. Pe malul Bâcului se află capitala Republicii Moldova, orașul Chișinău, precum și orașele Călărași, Strășeni, Bucovăț și Vatra. Debitul mediu anual de apă al râului este de 1 m³/sec, iar lungimea e de 155 km. Este un râu foarte poluat, cu precădere în aria Chișinăului.
La destinație ne așteaptă o mașină de la Agenția de Mediu. Echipa este constituită din trei persoane. Împreună pregătesc tot echipamentul necesar pentru testare.
Cel care ne va iniția și ne va ghida în tot procesul este Anatol Josan, inginer principal în cadrul Serviciului operativ de investigații ecologice al Agenției de Mediu. Anatol este responsabil pe eșantionarea mostrelor de apă de suprafață.
Există două modalități de a testa calitatea apei din punct de vedere chimic:
1. cu ajutorul unor echipamente speciale se testează apa la fața locului;
2. se prelevează probe care ulterior sunt transportate la laborator pentru analiză.
Notă: Agenția de Mediu testează apa doar din punctul de vedere al calității chimice. Pentru testarea apei potabile sau de scăldat sunt responsabile alte instituții.
Testările la locul de față se fac prin două metode: fie că introducem echipamentul special în apă, fie că prelevăm proba necesară și o introducem în aparat.
După ce am înregistrat rezultatele pe care ni le-au arătat aparatele, purcedem la cea de a doua etapă: analizarea și interpretarea acestor date.
Concluzia pe care o putem face după patru testări diferite este că râul Bâc este poluat. Chiar dacă în cazul a trei indicatori rezultatele au fost bune, cel de-al patrulea indicator s-a clasat în categoria V, adică ceea mai proastă categorie din punct de vedere al rezultatelor. Respectiv, conform regulamentului, dacă măcar unul dintre indicatorii testați ne arată o categorie joasă – apa primește statutul de „apă poluată”.
Testările efectuate mai sus nu sunt suficiente pentru a avea o imagine de ansamblu privind calitatea apei din râu din punct de vedere chimic. Pentru aceasta este nevoie de cea de a doua metodă de analiză, adică să colectăm probe din râu, să le conservăm și să le transmitem la laborator.
Colectarea probelor se face după un regulament foarte strict, care trebuie respectat de specialiști. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, puteam avea rezultate incorecte.
Odată ajunse în laborator, probele sunt transmise de către Anatol altor specialiști care analizează probele din punct de vedere chimic.
În funcție de compoziția chimică a probei, analiza poate dura de la o zi până chiar la câteva săptămâni.
Pentru acest proces continuu de monitorizare și analiză este necesară și foarte multă tehnică ce nu este una deloc ieftină. Datorită sprijinului financiar al Uniunii Europene în cadrul proiectului EUWI+, laboratorul de referință de mediu a primit echipamente speciale care le-au permis specialiștilor să examineze probele colectate în teren folosind cele mai moderne tehnologii.
Notă: Lansată în septembrie 2016 pentru o durată de patru ani, Inițiativa Uniunii Europene pentru Apă plus pentru Parteneriatul Estic (EUWI+) este unul dintre cele mai mari dialoguri politice și angajamente de sprijin tehnic ale Uniunii Europene față de sectorul apei din țările partenere estice. EUWI+ sprijină cele șase țări partenere (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina) pentru a-și alinia legislația cu politica Uniunii Europene privind gestionarea apelor, cu accent pe râurile transfrontaliere. Proiectul este cofinanțat de Uniunea Europeană, precum și de Austria și Franța. În Moldova, EUWI+ a sprijinit dezvoltarea unui plan de gestionare a bazinului hidrografic pentru regiunea Dunărea-Prut și Marea Neagră (15 000 km², un milion de locuitori) și un plan general pentru aprovizionarea cu apă și canalizare pentru îmbunătățirea accesului la apă sigură pentru populația rurală din sub-bazinul Nirnova (30 de sate, aproape 44 000 de locuitori). Moldova a adoptat, de asemenea, un „Cod de bune practici agricole” pentru a evita poluarea cu nitrați, modificând Legea apelor pentru a respecta cele mai bune standarde ale UE privind managementul și calitatea apei.
Marina Lungu, șefa Laboratorului de referință de mediu din cadrul Agenției de Mediu, ne-a explicat că tehnica performantă permite obținerea rezultatelor finale de analiză într-o perioadă mai scurtă, ceea ce ușurează cu mult munca specialiștilor.
Specialiștii din cadrul Agenției de Mediu analizează periodic toate apele de suprafață din țară. Conform Marinei Lungu, în râurile mai mari din Moldova situația este relativ bună, însă problema poluării este mai gravă în râurile mici. Sursa acestor poluări o reprezintă trei factori principali: agenții economici, activitățile casnice și fertilizanții utilizați pentru soluri.
Monitorizarea apelor de suprafață este o activitate absolut necesară, în special în contextul poluărilor masive. Totuși, această activitate nu reduce din poluare, ci doar atenționează. Actorii principali în cazul dat sunt oamenii, iar cel mai important lucru care ne lipsește pentru a rezolva această problemă este responsabilitatea.
„Fiecare cetățean trebuie să fie conștient de cauzele care pot să apară în urma acțiunilor pe care le producem. Uneori, oamenii pur și simplu scot țeava de canalizare și ea se deversează pe sol și atunci când plouă toate aceste substanțe ajung în apă. Trebuie să fim conștienți de acest lucru și să întreprindem măsuri astfel încât să aducem cât mai puține posibile daune mediului”, conchide Marina Lungu.
Acest material a fost realizat în cadrul proiectului EU Neighbours East. Opiniile expuse aparțin autorului.
