La #diez, vă povesteam despre conacele din afara Chișinăului, iar 2021 e anul potrivit în care să cunoaștem și conacele din Chișinău pentru a ști pe lângă ce ne plimbăm și ca să avem ce povesti. Cândva, la #diez, Anatasia Taburceanu vă spunea povești mai personale ale acestor locuri. Acum, haideți să le cunoaștem pas cu pas! Informațiile sunt preluate de pe site-ul Centrului Istoric al Chișinăului – monument.sit.md.
Mihai Kogălniceanu, 42 (colţ str. M. Eminescu)
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe.
Pentru prima dată casa de la colţ, este atestată în 1837, când aparţinea soţiei consilierului de colegiu, Anastasiei Fedorovna Necora. Posibil a fost construită după un proiect-model, numit 7 stânjeni. În 1885 această casă a fost cumpărată de nobilul, care o reconstruieşte.
Casa, construită într-un parter şi un demisol în partea coborârii reliefului, pe un plan pătrat, este amplasată la colţul cartierului, mărginit de străzile M. Kogălniceanu şi Mihai Eminescu. Partea veche a casei are arhitectura soluţionată în stil neoclasic. Planimetria este caracteristică mijlocului – II jumătate a secolului al XIX-lea, cu odăile legate în anfiladă şi cu intrarea de pe o galerie laterală. Accesul este umbrit de o copertină cu monograma lui Iosafat Benonovici Scopovschii. Ulterior la planul casei au fost adăugate porţiuni noi de-a lungul ambelor străzi.
Detaliile decoraţiei plastice sunt ancadramentele subţiri din muluri simple la ferestre, sprijinite pe plite de pervaz, suprapuse de cornişe orizontale, cornişa pereţilor cu denticule. În componenţa conacului intra şi o poartă de acces în curte, de la care s-au păstrat pilonii intrării.
Mihai Kogălniceanu, 50
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe.
În 1895 consilierul de curte Semion Vasile Nichitas a achiziţionat de la licitaţia publică o casă veche din lampaci, acoperit cu şindrilă, cu anexe gospodăreşti. În 1915 el dăruieşte fiicei sale Raisa Semionovna Nichitas o casă din piatră cu atenanse. Peieşind din aceasta, se poate presupune, că clădirea a fost construită între 1896 şi 1915. În perioada interbelică arhitectura faţadei casei a fost refăcută în spiritul stilului modern, cu orientare neoromânească, în baza structurii casei tradiţionale urbane basarabene. Arhitect N. Mertz.
A fost sediul Biroului de statistică şi economie a ocrotirii sănătăţii.
Este o casă construită într-un parter, aliniată la linia roşie a străzii, cu paramentul tencuit. Compoziţia faţadei principale este asimetrică, cu două rezalite laterale, şi intrarea amplasată lateral, spre dreapta, printr-o terasă, cu colonete scunde, circulare, pe care se sprijină arcurile care delimitează terasa. Ferestrele au un contur rectangular, umbrite de cornişe pe console, acoperite cu ţiglă, din care era cândva alcătuit învelitoarea acoperişului.
Elementele care redau pitoresc clădirii sunt un brâu în torsadă în partea superioară a pereţilor, streaşina evazată a acoperişului căptuşită, susţinută de căpriori, colonetele robuste de la intrare, unificarea printr-o cornişă, susţinută prin console de piatră, a grupului central de ferestre şi punctarea prin cornişe din cărămizi în zig-zag a ferestrelor de pe rezalitul lateral.
Mihai Kogălniceanu, 68 A,B,C
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe.
Primele informaţii documentate cu privire la proprietate (Reni, 56, adresa veche) datează din 1870, când atenansa cu o grădină în curte aparţinea Mariei Ivanovne Zaviţky, văduvă. În 1879 această proprietate a fost achiziţionată de locuitoarea Chişinăului Eleonora Stepanovna Sokolniţky. S-a păstrat descrierea sumară: «Casă cu două locuinţe, una din trei odăi cu o bucătărie, în alta – două cu o bucătărie».
A fost un complex de locuit alcătuit din trei case de locuit, cu arhitectura similară, create după proiecte model.
Literul A, a fost refăcută în anii interbelici în spiritul arhitecturii neoromâneşti. Reminiscenţele arhitecturii eclectice se resimt în soluţionarea intrării printr-un rezalit încununat de un atic cu două tumbe. Este într-un nivel, aliniată la linia roşie a străzii. Faţada asimetrică, cu trei axe compoziţionale, două de ferestre şi una a uşii de intrare, soluţionată lateral, spre poarta de acces pe teritoriul curţii. Decoraţia plastică era formată din elementele arhitecturii medievale, cum ar fi brâul de torsadă, acoperişul înalt, consolele de lemn de la streaşina proeminentă, intrarea în arc, nelipsita grădiniţă pentru flori din faţa casei, mărginită de un gard din tumbe cu grilaj din metal. Arhitectura faţadelor a fost modificată la sfârşitul anilor 90 ai secolului al XX-lea cu distrugerea detaliilor de provenienţă istorică.
Literul B. Este o clădire într-un nivel, aliniată la linia roşie a străzii. Faţada principală are o compoziţie asimetrică, cu patru axe, trei de ferestre şi o uşă (astupată cu zidărie), amplasată lateral, spre dreapta, lângă poarta de acces, realizată în spiritul arhitecturii eclectice. Din decoraţia plastică originară a rămas doar ancadramentele în partea superioară a ferestrelor.
Mihai Kogălniceanu, 69
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. A fost construită în 1937, arhitect N. Mertz, în spiritul curentului arhitectural neoromânesc.
În anul 1866 secretarul gubernial Iacob Lemeni-Machedon a vândut o casă într-un etaj şi alte dependinţe văduvei secretarului de colegiu Tereze Solomko. În continuare proprietari ai acestei proprietari au fost preotul Ivan Grimalisky şi consilierul de curte Macar Epure. În anul 1934 casa este demolată şi în locul ei este construită o vilă. În 1940 proprietară este Tulcinski Eudochia.
Casa este construită într-un parter, pe un plan rectangular, cu o mică retragere de la linia roşie a străzii. Paramentul este tencuit cu o factură aspră cu păstrarea culorii naturale a cimentului. Faţada principală are o compoziţie asimetrică, cu amplasarea laterală a unui mic foişor al intrării, echilibrat volumetric de un rezalit în partea opusă. Acoperişul este cu învelitoare din olane roşii, cu penetraţii de pante repezi, material repetat deasupra ferestrei din rezalit. În arhitectura clădirii sunt elemente decorative caracteristice arhitecturii medievale: partea superioară a pereţilor, despărţită printr-un brâu în torsadă, este evidenţiată o friză decorată cu un bandou din romburi, colţurile clădirii sunt teşite, foişorul întrării în arc este sprijinit pe colonete robuste, în faţa casei este o grădiniţă de flori izolată de trotuar printr-un gard din piloni cu un grilaj jos din metal, care repetă desenul frizei.
Mihail Kogălniceanu, 83
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe.
În 1890 asesorul de colegiu Alexandru Kiatsky a cumpărat o parte dintr-o curte mărginită de străzile Mateevici, Kogălniceanu, Maria Cibotari cu o suprafaţă de 1162,5 stânjeni pătraţi cu livadă, beci şi o fântână. În 1891 A. Kiatsky a construit din partea străzii Kogălniceanu o casă într-un etaj din piatră. Data a fost inclusă în designul copertinei intrării în casă, azi dispărut.
În 1911 era arendată pentru progimnaziul de băieţi fundat de N.A. Zolotuhina. În anii 30 ai secolului al XXlea curtea urbană aparţinea grecilor stiloc. Între anii 1941–1951 în această casă a locuit F.G. Brovko (1904–1960), preşedintele Sovietului Suprem al RSSM. A fost sediul şcolii serale republicane pentru orbi şi slabi văzători.
Este o casă construită într-un parter, pe un plan unghiular, cu o amplasare avantajată din trei părţi de spaţiul curţii. Încăperile sunt în anfiladă circulară, cu amplasarea centrală a holului intrării, de unde s accedea în încăperile laterale şi în salonul central, orientat terasa, unde se afla grădina. Tot acolo se afla intrarea secundară în zona bucătăriei.
Faţada principală este aliniată la linia roşie a străzii. Compoziţia axial-simetrică a fost soluţionată în spiritul eclecticii clasicizante. Porticul intrării, amplasat central, este format de pilaştri şi încununat cu un fronton triunghiular, intrarea fiind umbrită de o copertină din tablă de fier cu console din fier forjat cu design artistic (dispărut). Paramentul este din bosaje orizontale, pe fundalul cărora se evidenţiază ancadramentele fine ale ferestrelor ţi pilaştrii de la colţurile faţadei. Peretele în partea superioară este finisat printr-un antamblament, alcătuit de o friză cu golurile rectangulare de aerisire şi de o cornişă.
Planul a fost modificat prin alipirea unor noi spaţii spre curte; porticului faţadei şi pilaştrilor laterali li s-au aplicat reliefuri de sursă rustică.
