„Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” este un roman al tânărului scriitor suedez Fredrik Backman și a fost publicat în 2017. Cartea o aduce în prim-plan pe Elsa, o fetiță de aproape opt ani, care datorită inteligenței sale este neînțeleasă de către copiii de la școală. Astfel, unica ei prietenă este bunica, o bătrânică excentrică care la rândul ei întâlnește probleme în comunicare cu cei din jur din cauza că și ea este altfel.
Și pentru că fiecare copil are dreptul la supereroi, iar realitatea poate nu este așa cum și-ar dori Elsa, bunica inventează povești cu împărăți, castele și personaje neobișnuite, în care Elsa se pierde ori de câte ori vrea să evadeze din lumea reală.
Dar sunt castelul și cele șapte împărății, prințesele și alte personaje doar niște invenții ale bunicii? Asta urmează să afle Elsa din scrisorile pe care i le lasă bunica, scrisori care o vor aventura și îi vor schimba viața pentru totdeauna.
E un roman care te transpune cu gândul și sufletul înapoi în copilărie. Și deodată te-ai trezit un copil de opt ani, unul care merge vara la bunica și care în cele trei luni de vacanță devine cea mai bună prietenă a ta. E un roman la care râzi și plângi, uneori le faci pe ambele concomitent.
Vedeți mai jos și câteva citate pe care le-am selectat special pentru voi pentru a vă trezi curiozitatea pentru această carte.
# „Elsa are șapte ani. De fapt, aproape opt. Nu prea se pricepe să aibă șapte ani. Știe asta. Știe că-i altfel… Din cauza asta n-are niciun prieten în afară de bunica. Din cauza că toți cei de șapte ani de la școala ei sunt niște tâmpiți, așa cum sunt, de regulă, copiii de șapte ani. Dar Elsa e altel.”
# „Miamas e împărăția secretă a Elsei și a bunicii. E una dintre cele șase împărății din Tărâmul-Apropae-Treaz. Bunica a plăsmuit tărâmul ăsta când Elsa era mică, iar mama și tata tocmai divorțaseră. Elsei îi era frică să doarmă, pentru că citise pe internet despre copii care au murit în somn. Bunica se pricepe la născocit chestii. Așa că, atunci când tata s-a mutat de-acasă și toată lumea era tristă și obosită tot timpul, Elsa se furișa pe ușă în fiecare seară, îmbrăcată în pijama, și traversa fuguța coridorul până la apartamentul bunicii. Apoi se băgau împreună în dulapul bunicii care creștea neîncetat, închideau ochii pe jumătate și porneau.”
# „Casa oricărei bunici are un miros special pe care nu-l uiți niciodată.
E un bloc obișnuit. În mare. Cu patru etaje și nouă apartamente. Și miroase a bunica. Și a cafea, bineînțeles. Întotdeauna miroase a cafea. Are reguli de ordine interioară clare. Mai are un lift mereu stricat, pubele pentru sortarea gunoiului în curtea interioară, o bețivă, un câine de luptă și o bunică.
Un bloc obișnuit, da. În mare.”
# „Bunica și Elsa joacă Monopoly. Bunica nu zice nimic despre cancer, de dragul Elsei, iar Elsa nu zice nimic despre moarte, de dragul bunicii. Căci bunicii nu-i prea place să vorbească despre moarte, mai ales a ei. Când mama și medicii ies să discute pe coridor cu voci grave, joase, Elsa încearcă să nu pară îngrijorată. Nu prea reușește.”
# „A avea o bunică e ca și cum ai avea o armată. E privilegiul suprem al oricărui nepot să știe că are întotdeauna pe cineva de partea sa, indiferent de situație. Chiar și când greșește. De fapt, mai ales atunci. O bunică e sabie și scut și e o iubire cu totul aparte. Bunica știe mai bine. Bunica înțelege mai multe. Bunica e una dintre aceia pe care să-i iei cu tine în bătălie.”
# „Când bunica a început să povestească basme din Miamas, păreau istorii fără cap și coadă, spuse de cineva cam țicnit. A durat ani de zile până când Elsa a înțeles cum se legau toate. Dar așa funcționează basmele cu adevărat bune.”
# „Bunica Elsei trăia într-un alt ritm decât restul lumii. Funcționa altfel. În lumea reală, practică, ea era haos, dar când lumea reală se prăbușește și totul devine haotic, oamenii ca ea sunt singurii funcționali. Asta era superputerea ei. Așa că, atunci când bunica pleca în vreun loc din lume, de-un lucru puteai să fii sigur: era un loc de unde toată lumea încerca să fugă în acel moment.”
# „Trebuie să crezi. Așa zicea bunica mereu. Trebuie să crezi în ceva ca să poți înțelege poveștile. Nu să crezi în ceva bătut în cuie, dar să crezi în ceva, altfel n-ai decât s-o dai dracului de treabă.”
# „Elsa și bunica obișnuiau să se uite la știrile de seară împreună. Când și când, Elsa o întreba pe bunica de ce adulții fac atâtea tâmpenii tot timpul. Bunica îi răspundea că-i din cauza că adulții tot oameni sunt, în general, niște dobitoci.”
# „E greu să te desparți de cineva iubit. E greu să ai aproape opt ani și să înveți să accepți că toți cei pe care îi iubești trebuie să facă asta, mai devreme sau mai târziu.”
# „În toamnă, băiatul cu sindrom începe clasa întâi la școala Elsei. Când au carnaval, vine îmbrăcat în prințesă. Un grup de băieți mai mari râd de el până îl fac să plângă. Elsa și Alex îl văd și îl iau deoparte, în parcare. Apoi Elsa îl sună pe tata, care vine cu o geantă plină cu haine. Când se întorc în școală, Elsa și Alex sunt îmbrăcați și ei în prințese. Prințese Omul-Păianjen. Și așa devin supereroii băiatului cu sindrom. Căci orice copil de șapte ani are dreptul la supereroi. Și cine nu-i de acord, e bătut în cap de-a binelea.”
