Concurs: Fapta bună a lui Anatol

Acest articol este dedicat profesorilor mei şi oamenilor care au luptat pentru credinţa lor în ceea ce fac. Mereu mi-am dorit sa fiu posesorul unui laborator superdotat, şi să contribui la cele mai noi descoperiri şi realizări, să nu-mi lipsească nimic în viaţă, atât pe plan material cât şi spiritual. Câţiva ani în urmă eram gata să plec din ţară şi să îmi construiesc confortul precum mi-l doream, însă coordonatorul meu ştiinţific mi-a propus să începem schimbarea de la propria universitate şi facultate. Am ajuns să lucrez laborant la facultatea de biologie din cadrul USM din toamna trecută. Eram foarte motivat, inspirat şi devotat obiectului studiat. Pas cu pas am început să readucem la viaţă laboratoarele catedrei. Am restabilit un laborator ce a fost transformat de ceva ani în depozit, nimeni nu ne dă nici un ban, iar eu împreună cu unii colegi lucram uneori până seara târziu pentru a obţine ceva rezultate, deşi sunt plătit doar pentru 2 ore de lucru pe zi. Desigur că nu e vorba doar de entuziasm, dar nu-mi place să mă târguiesc. Paralel un alt laborator, cel de histologie şi ihtiologie a inceput să fie deschis pentru studenţi din ce în ce mai mult. De asemenea mă străduiam să fiu alături de o profesoară care suferă de insuficienţă renală, fiind internată la spital m-a rugat să gasesc cât mai mulţi donori de sânge. Din toţi prietenii de pe facebook (aprox. 150) doar o singură fată a fost receptivă, pe când era nevoia de cel puţin 15 persoane. Aflandu-mă mult timp la universitate am început să mă dedic activităţilor didactice, şi celor extracurriculare. Toamna aceasta am realizat un mare vis de-al meu – să predau alături de acea profă, despre care am scris mai sus, dar şi alături de coordonatorul meu ştiinţific. Tot din această toamnă eram ocupat cu elaborarea cursurilor, desfăşurarea orelor de laborator, consultarea studenţilor. A mers destul de bine, m-am regăsit în sfera educaţională, deşi nu mă conformez cu toate normele impuse, deoarece deseori acestea taie din dorinţa de a lucra, de a crea. Am încercat să lucrez gratis şi cu elevii de liceu însă nu prea reuşeam din lipsa timpului.

Vara am participat la mai multe expediţii organizate de Eco-tiras, cu scopul de a acumula cât mai multe date despre starea actuală a Râului Nistru. Problema apei potabile se va agrava din an în an, iar consumatorii de rând nici nu-şi bat capul de unele probleme aparent inexistente odata ce suntem aprovizionaţi cu apă. Însă aceste expediţii şi unele traininguri organizate m-au ajutat să contribui la informarea şi mobilizarea prin seminare şi activităţi susţinute chiar pe parcursul expediţiei, cei mai interesaţi fiind desigur elevii.

Recent am fost angajat şi în cadrul muzeului de ştiinţe ale naturii al USM. Trebuie să caut donaţii deoarece universitatea nu plateşte nici un ban pentru restaurarea exponatelor. Cu cât mai mult timp mă dedic sferei educaţionale, cu atat mai puţin sunt înţeles de cei ce pleaca din ţară, luptă pentru propria lor importanţă, de mulţi cunoscuţi, chiar şi de părinţi. Totul pare atât de minunat, însa uneori mă întreb, o faptă bună ar fi şi una utilă ?

Mă bucur foarte mult că am putut să ofer dragoste, sinceritate şi caldură fostei mele prietene şi nu doar ei. Ma bucur că am împărţit aceste clipe împreună cu persoanele care şi-au deschis inima. Noi toţi avem nevoie să primim şi să împărţim dragoste, deoarece şi aceasta e o formă a educaţiei, şi nu doar. Mă bucur că am putut să încep dimineţile cântând melodii şi împărţind zâmbete. Mă bucur că nu am ţinut ură indiferent de multe neplăceri şi neînţelegeri. Şi cred că sunt destul de bine înţeles de persoanele ce au trăit şi au simţit ceea ce scriu. Acum mă simt împlinit şi apt de a merge înainte, şi le sunt recunoscător acestor persoane pe viaţă.

Însă am făcut şi multe lucruri de care un timp mi-a părut rău, şi cât de mult nu am încercat să restabilesc lucrurile nu prea mi-a reuşit. Au fost multe eşecuri pe plan personal şi social, ceea ce m-a stagnat mult şi m-a demotivat să mai fac vreodată ceva. Probabil fiecare din noi are momente de slăbiciune, clipe când tot ce faci pare a fi inutil iar pofta de nebunie întrece omenia, însă totul se rezolvă, şi asta datorită celor ce cred în tine şi iartă. Şi sunt nespus de recunoscător acestor persoane, astfel recent un cunoscut pe care l-am ajutat să aplice la universitate acum 4 ani în urmă, după mult timp de tăcere, mi-a mulţumit şi mi-a propus să predau la universitatea academiei de stat. E tare plăcut. Si sunt gata să accept şi această încercare (gratis desigur).

Dar cel mai mult îi sunt recunoscător surorii mele Laura. Ea cu adevărat a facut nu o singura faptă bună. Deşi are 13 ani mereu mă inspiră să nu cedez, să îi demonstrez că merită să lupţi pentru tine, pentru cei din jur. Merită să ierţi chiar dacă eşti călcat de mii de ori în picioare, merită să te abaţi de la norme şi să fii naiv, şi să construieşti realitatea aşa cum ţi-o doreşti pentru că totul depinde de noi. Până la urmă nu regret nimic din ce-am făcut, pentru că aşa am vrut la moment să fac. Tot ce vreau acum e să pot să îi ofer surorei mele un cadou drept semn de recunoştinţă şi să îi capăt încrederea şi stima.

Ce tine de viitor, nu vreau să fac planuri, dar as vrea foarte mult sa gasesc sponsori pentru a îmbunătăţi colecţia muzeului. De asemenea imi doresc din tot sufletul să mă ocup de studiile mele tot mai mult şi să mai fac un master dincolo de Moldova, cel puţin pentru a acumula experienţă şi legături, şi în plan profesional să nu depind decât de propriul meu interes şi datorie, ca mai apoi să pot investi şi mai mult în sfera educaţională, deoarece lipsa educaţiei adecvate e cauza multor eşecuri, neînţelegeri şi prostii pe care noi le facem de cele mai multe ori inconştient.

*NB: Acest text este participant în concursul lansat de #diez “Ştiri despre tine. 2013 spre 2014“. Premiul care-l așteaptă pe cel mai creativ/ă și ingenios/oasă este un Samsung Galaxy Tab 2. Cei care au devenit curioși pot citi aici regulamentul concursului. Așteptăm mesajele voastre la adresa [email protected].