În Republica Moldova se găsesc peste 1000 de biserici și mănăstiri, care sunt încadrate în categoria de „monumente de arhitectură eclesiastică”. O bună parte din aceste monumente reprezintă o ilustrație a arhitecturii de tip bizantin, care a pătruns în principatul Moldovei pe filieră greacă. Printre cele mai recente biserici deschise se numără și cea din combinatul vinicol de la Cricova, sfințită la sfârșitul lunii iunie de către Mitropolitul Vladimir, fiind construită în perioada premergătoare acestui proces.
#Mănăstirea Ţipova (Ţâpova)
Ansamblul monastic Ţipova, care întruneşte 18 încăperi, săpate în rocă la o înălţime ameţitoare, e un impresionant muzeu în aer liber. Pe piscul primejdios, situat în între râpa Blănăreiţei şi Valea-Satului se văd şi azi ruinele unui orăşel mort, populat până la era noastră de triburi getice. Râuşorul Ţipova, coborând spre Nistru, formează numeroase cascade cu o înălţime de 10-16 metri, care au pus cândva în mişcare pitrele multor mori de apă.
Arhimandritul V. Puiu, în lucrarea sa “Mănăstirile din Basarabia”, editată în 1919 la Chişinău, menţionează: “Când şi de cine a fost înfiinţat acest schit, nu se ştie”. Se presupune că şi acest schit, ca şi toate peşterile săpate în malurile Nistrului a slujit creştinilor încă de prin secolul al XIII-lea.
Legende: Se spune că anume aici marele domnitor Ştefan cel Mare şi Sfînt s-ar fi cununat cu soţia sa Maria Voichiţa. O altă legendă relatează că în zona acestei mănăstiri şi-a sfirşit viaţa poietul din mitologia greacă Orfeu şi că mormîntul lui s-ar afla într-o nişă de la poalele cascadei, putîmd fi recunoscut dupa o lespede cu 7 gauri.
#Mănăstirile rupestre „Butuceni” şi „Peştera”
Prima apariţie oficială despre mănăstirea dată apare în 1612, în documentul ce prezintă rugămintea călugărilor faţă de domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt Ştefan-Vodă), de a li se preda pămînturi lîngă satul Golăeşti. Mănăstirea nu e mare, doar pentru 10-12 călugări.
Aceste locuri ne arată că aici cândva a fost un centru puternic moldovenesc. Aceasta se dovedeşte încă printr-o mărturie: la un kilometru spre apus de la clopotniţa bisericii din Butuceni, pe o limbă de pământ scăldată de apele Răutului, se găseşte o piatră mormântală, pe care se poate citi:
„AICE … FECIORII ATĂLUI … IORDACHI GUGUŢENC[u] NEPOTU LUI DUMITRAŞCU PORTĂRESCUL biv LOGOFET 1628 (?)”
Dacă cifrele din urmă au fost citite drept, ar urma că aceste cuvinte în limba moldovenească pe o piatră, fără îndoială veche, au fost gravate la anul 1628.
#Mănăstirea Căpriana
Este unul din cele mai vechi așezăminte monastice din Moldova, situată în codrii ce acoperă ținutul deluros din centrul Basarabiei, numiți cândva codrii Lăpușnei, reprezintă un monument de valoare culturală și istorică excepțională pentru neamul românesc.
Există cîteva ipoteze și legende privitor la data întemeerei mănăstirii Căpriana. Prima ipoteză, adeverită și de Zamfir Arbore în Dicționar geografic al Basarabiei, se afirmă că mănăstirea Căpriană a fost întemeeață de domnitorul Moldovei Petru Rareș la 1545. Faptul nu corespunde, însă, adevărul, căci mănăstirea existase și mai înainte. A doua ipoteză, confirmată de B.P.Hasdeu care a găsit la mănăstirea Zografu un hirsov pe care l-a tradus din slavonă și în care se relateză că data fondării mănăstirii este 19.02.1429. În document se menționează că Alexandru cel Bun i-ar fi hărăzit Doamnei Maria și copiilor săi mănăstirea “Vișnevetul”, al cărui stareț era pe atunci un anume Caprian. Mănăstirea s-a bucurat și de sprijinul lui Ștefan cel Mare, moment ce a condus la crearea legendei precum că mănăstirea ar fi fost construită de marele voievod ca amintire a unui popas avut aici cu oastea cu care alungă-se tătarii peste Nistru.
Legendă: Ștefan Vodă, împreună cu bravii săi căpitani, ar fi zărit venind spre ei o căprioară sălbatică, ageră și zveltă. Călăreții și oștenii au înconjurat-o, gata să-i împînzească corpul plăpînd cu săgeți iuți și ascuțite. Văzîndu-se strîmtorată din toate părțile şi neștiind încotro s-o mai apuce, căprioara se trînti, tremurînd în genunchi, în semn de rugăciune, spre a fi lăsată în libertate. Soldații ar fi observat şi lacrimi în ochii animalului. În acel moment Doamnă, cică, i-ar fi pus mîna pe umăr voievodului, rugîndu-l să nu tragă. Într-adevăr, căprioara, îngenunchiată, imploră milă și îndurare. Domnitorul, bănuind că poate fi un semn ceresc, dărui viața căprioarei, hotărînd să înalțe pe acest loc o biserică. Petru Rareș împreună cu soția sa Elenă și fiul lor Ilieș, a înzestrat mănăstirea cu moșii și odoare scumpe.
#Mănăstirea Saharna
A fost înfiinţată la 1776 de schimonahul Vartolomeu, poreclit Ciungul. Este situata lînga satul Saharna (care este atestat documentar de la 1495) din raionul Rezina, din fostul judeţ Orhei. În apropiere este mănăstirea rupestră Buna Vestire din Saharna. Biserica Sfînta Treime dătătoare de viaţa a fost construita între 1818-1821, sub egumenii Paisie şi Tarasie. Biserica a fost mărita în anul 1900.
În 1918 a devenit mănăstire de maici, în 1964 a fost transformată în spital de psihiatrie, fiind redeschisă de călugări în 1991. Mănăstirea Saharna are propriul site pe internet.
Mănăstirea Hîrbovaţ (Gîrbovăţ)
Mănăstirea a fost întemeiată în 1730 de catre boierul Constantin Cartuz. Unii specialişti consideră, însă, că a fost întemeiată în sec.XVII de niste călugări fugari, veniţi din Podolia. Pînă în 1812 mănăstirea a fost de trei ori incendiată şi distrusă de către turcii şi tătarii năvălitori din Bugeac. A fost nimicită întreaga arhivă a mănăstirii. În mănăstire există o biserică de zid, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, construită în 1816 de fostul şef al jandarmeriei din Chişinău, Ştefan Lupul şi de soţia acestuia Elena, născută Braiescu. În această biserică se află vestita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hîrbovăţ, dăruita în 1790 de soţia colonelului rus Nicolae Albaduiev, omorît de un cal nărăvaş chiar la poarta mănăstirii. Icoana a fost îmbrăcată în argint, aurită şi împodobită cu pietre scumpe din contul mai multor donatori din or. Chişinău.
Mănăstirea Noul Neamţ (Chiţcani)
Întemeierea mănăstirii datează de pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Se spune ca mai mulţi călugări din vechea lavra “Nemţ”, nefiind de acord cu secularizarea, au trecut Prutul spre Basarabia Ţaristă. În fruntea lor se afla unul dintre confesori, numit Andronic Popovici. Împreună cu ieromonahul Teofan Cristea, care se găsea la moşia mănăstirească Chiţcani, au cerut binecuvîntarea arhiepiscopului Chişinăului Antonie să rămînă în Basarabia Ţaristă, mai rugîndu-l să intervină pe lîngă Sfîntul Sinod de la Sankt-Petersburg pentru a li se da dreptul de stăpînire a moşiilor Copanca şi Chiţcani. Dolianţele călugărilor au fost satisfăcute printr-un ordin din 1860. Prin decretul imperial ţarist din 1864 li s-a permis să intemeeze aici o nouă mănăstire, cu numele “Noul Neamţ” şi cu hramul “Înălţarea Domnului”. Serviciile religioase se făceau în două limbi: română şi slavonă.
Mănăstirea Rudi
Situat la nordul republicii, cca 200 km de Chisinau, satul Rudi este una dintre cele mai interesante localitati pentru vizite. Aici descoperim vestigii preistorice intr-o pestera naturala de cca 100 m, o rezervatie peisagistica de exceptie, fortificatii antice de promontoriu (sec.IV-III i.e.n.), 2 cetati inelare de pamant (sec.IX-XII) ”Farfuria turceasca” si “Germanariu”, o comunitate rurala cu traditii bogate s.a. Insa principalul obiect de vizita in zona este una dintre cele mai vechi manastiri din Moldova. Pe parcursul mai multor secole manastirea de calugari a conservat un stil de viata monahal traditional, iar biserica “Sf. Treime”, inaltata in 1777, este considerata drept o mostra reprezentativa a stilului vechi moldovenesc de arhitectura de cult. Biserica este amplasata intr-un cadru natural deosebit in valea raului Bulboana, afluent de dreapta al Nistrului.
Biserici din Chișinău:
Biserica Acoperemântul Maicii Domnului, de pe strada Mazarache 3
Este una dintre vechile lăcaşuri de cult din republică şi din Chişinău, care purta hramul Naşterea Maicii Domnului, anul edificării fiind de fapt incert. Tradiţia ştiinţifică numeşte anul 1752, iar păstrată în popor indică drept ctitor pe pârcălabul Chişinăului Vasile Mazarachi, serdar şi vistiernic, atestat în Chişinău în 1739 şi 1741.
Este situată pe teritoriul oraşului Vechi, pe un promontoriu de pe malul râului Bâc, construită deasupra Fântânii Mari, cunoscut drept Fontalul oraşului, cu canotaţii deosebite în istoria aşezării. În prima fază, biserica, atestată în februarie 1789, avea hramul Sf. Iachim şi Ana. în timpul lucrărilor de reparaţie din 1812 arhitectura a fost modificată: schimbat aspectul părţii superioare a pereţilor, suprimată turla de deasupra naosului şi schimbat hramul bisericii în Naşterea Maicii Domnului.
Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, pe strada Circului, 6
Era biserica cimitirului satului Visterniceni, devenit mai târziu raionul Râşcani al capitalei, construită la cimitirul satului.
Biserica poartă hramul actual din 1834, după cererea lui Iorgu Râşcanu de a schima hramul Învierea domnului în cel actual de Sf. Împăraţi şi Constantin, schimbare efectuată în memoria ctitorului şi tatălui său, Constantin Râşcanu, marespătar şi staroste de negustori din Iaşi, care în 1777 construise pe acest loc biserica anterioară.
