Să-l aștept pe Salva mi-a luat ceva mai puțin decât le-a luat lui Vladimir și lui Estragon să-l aștepte pe Godot. Pe la un 11 noaptea, după o zi extenuantă (pentru el) și o încercare de a-l suna în timp ce se afla la cursuri, am reușit să-i zic „hello” și să-l aud răspunzând, din partea cealaltă a firului, că acum e liber, are internet și poate să-mi povestească ce face în Moldova și cum se simte arta pe holurile de la AMTAP.
„Foarte multă lume mă întreabă același lucru, iar de fiecare dată răspund la fel. Nu știu de ce am venit în Moldova, am crezut că o să fie aventuros, că o să fie o provocare, atât țara cât și limba. Și așa și este.”
Salva Soto a venit la Chișinău din Murcia, un oraș din sudul Spaniei. Acolo studiază actorie la Școala Superioară de Artă Dramatică din Murcia, iar anul trei de studii a decis să-l petreacă în afara țării, în cadrul programului de schimb de studii Erasmus +. Putea să meargă în Marea Britanie sau în Portugalia, dar cineva i-a zis că ar putea la fel de bine să meargă și în Moldova. „Voiam o schimbare pe care să o pot numi schimbare, voiam altceva, o aventură.”
E adevărat că pentru Londra trebuia să știe ceva mai multă engleză, spune el, despre română însă nu cunoștea mai multe, decât că limba sa maternă l-ar ajuta să înțeleagă niște chestii de bază. „O învăț pe stradă, vorbind cu oamenii, dar și la Academie”, spune Salva, care urmează cursul „Arta actorului” la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice în limba română. Este unicul student internațional din Academie, asta după ce prietena, cu care venise inițial în cadrul aceluiași program, a decis să revină în Spania din cauza programului intensiv de la Academie, căruia nu a reușit să-i facă față.
Preludio
Siempre hablo de más.
Programul orelor de la AMTAP nu e chiar un program, așa cum îl înțelegem de obicei. Începe dimineața, dar niciodată nu știi când se termină, iar asta pentru că la unele cursuri se stă în funcție de cât de mult au studenții de lucrat asupra unei sarcini. Asta e și prima diferență între studiile pe care le cunoscuse acasă și studiile din Moldova. „Se învață mult mai intens.”
Mai mult decât atât, Salva mi-a povestit că actorii din Moldova lucrează foarte mult cu corpul și se axează în același timp pe mai multe aspecte. Dacă în Spania, un student are trei opțiuni atunci când alege să studieze actorie: Text, Muzică, sau Creație, în Moldova înveți despre toate astea sub numele de „Arta actorului”. Aici actorul trebuie să știe să facă totul, îmi explică Salva. Acasă studiază text. „Lucrăm mai mult la psihologia personajului, la vocea sa, și nu prea atragem atenție la corp sau la mișcarea scenică, de asta poate și punctul meu slab este dansul.”
Querida Lengua
Dame un par de meses, te dominaré.
Lui Salva îi place să scrie. Scrie texte, scrie piese, scrie muzică, și câteodată toate astea la un loc. Acum 3 sau 4 ani, îmi spune că a găsit o chitară prin casă și de atunci a început să cânte. Chitara nu a rămas în urmă atunci când a venit la Chișinău, iar în primele săptămâni de studii, pentru a mai atenua dorul de limbă și de casă, ieșea în parcurile verzi ale Capitalei moldovenești și cânta oamenilor pe stradă. „Îmi place mult pădurea de lângă lac. E aproape de strada aia… Sfatul Țării, pare-mi-se…”. „Da”, îi zic. „Cred că te referi la Valea Morilor.” „Da, da, asta e, mergeam să cânt acolo, și oamenii se bucurau. Nu cred că mă înțelegeau, dar reacționau foarte pozitiv.”
Când s-a mai răcit afară, Salva a decis să-și ducă muzica înăuntru, și ce loc mai bun pentru un mic concert acustic decât Art Labyrinth. Acolo a reușit să adune un public de vreo 30 de oameni, care i-au ascultat propriile creații, scrise pentru chitară. Spune că mai vrea să le cânte oamenilor de la Chișinău, iar acum se află în căutare de locuri unde ar putea să facă asta.
Salva nu prea are timp liber, dar atunci când îl are, se întâlnește cu un grup de tineri vorbitori de spaniolă. Sunt moldoveni care îl ajută să se simtă ca acasă.
El gran bazar
„Îmi place orașul. Credeam că vin într-o țară săracă, dar oamenii de aici m-au ajutat să o văd diferit. Sunt atât de buni și sinceri. Îmi place să merg la Piața Centrală.” Eu am râs, dar Salva nu a râs. „Da, îmi place. E vorba de culoarea de acolo, contrastul, mă simt de parcă aș fi într-un bazar turcesc. Cumpăr de acolo, în special brânză. Îmi place brânza pe care o aveți.”
Când nu e la ore, în parc sau la piață, Salva e în cămin, despre care nu poate spune nimic de rău. Are o cameră pentru sine și o grămadă de artă în jur, pentru că da, un cămin de studenți de la arte e exact cum ni-l imaginăm, cu un pian aici, o chitară acolo, un joc de rol dincolo. „Chiar acum, cineva cântă la pian în camera alăturată”, spune Salva râzând.
Qué desastre
Tânărul merge des la teatrele din Capitală. A fost la Mihai Eminescu, la Satiricus, la Teatrul Național de Operă și Balet. „Maria Cebotari?”, întreabă. „Maria Bieșu.” „Ah, da… Maria Cebotari e strada.” „Teatrul se face diferit aici, în special scenografia. Aici se folosesc foarte mulți actori, ceea ce e bine, dar e o muncă nebună pentru regizor. În Spania nu vei întâlni asta. Acolo vei vedea piese cu 5-6 actori, aici însă – în jur de 14-20. Văzând cum lucrăm în facultate, am înțeles că e normal. Actorii sunt învățați să lucreze foarte mult singuri. Profesorii nu te vor ajuta prea mult. Eu lucrez și în clasă destul, dar trebuie să lucrez și suplimentar de sine stătător.
Aire
Me encuentro con los comunes, en la esquina donde las flores son permanentes y los que llegan están de paso.
„Îmi place să fiu actor pentru că teatrul mă lasă să fiu tot ce vreau. Pot să ies dinăuntrul meu și să joc orice personaj vreau. Teatrul îți dă libertatea să-ți exprimi sentimentele proprii în corpurile altor persoane. Eu cred că asta este foarte sănătos.”
Salva lucrează împreună cu colegii săi la o piesă pentru examenul din iarnă. Va juca două roluri în limba română în piesa „O spovedanie”. În viitor, speră să-l aștepte pe Godot.
*Linkurile din subtitluri vă vor duce la creațiile scrise și muzicale ale lui Salva.
