14 noiembrie este Ziua Mondială a Diabetului. Cu această ocazie, echipa #diez a încercat să afle mai multe despre felul cum se trăiește, având diabet, în Moldova.
Nicolae a aflat la vârsta de 20 de ani că are diabet. De atunci viața sa s-a schimbat un pic. El susține că a început să mănânce mai sănătos și să aibă o mai mare grijă de propriul organism.
#diez1: De ce este atât de importantă ziua mondială a diabetului?
N.A: Pentru mine, rolul cel mai important al acestei date este conştientizarea. În lume sunt peste 300 de milioane de diabetici şi foarte multe percepţii eronate despre aceştia. O zi în care îţi pui întrebări despre cine sunt ei, care este şansa ca cineva din apropiaţii tăi să devină diabetic este importantă, mai ales în contextul faptului în care acum 7 ani erau aproximativ cu 80 de milioane de diabetici mai puţini pe glob. 80 de milioane este foarte mult.
#diez2: Cum se descurcă o persoană cu diabet în Moldova?
N.A: Acum e mai bine. Cândva nici măcar insulina un se oferea gratuit. Ce-i drept, procedura este anvoioasă, trebuie să merg la 2 medici ca să mi-o iau, dar cel puţin sunt asigurat. Bineînțeles, atunci când citesc despre ce face asociaţia diabeticilor în Statele Unite spre exemplu, zâmbesc cam sarcastic, dar suntem cu mulţi ani în spatele lor la mai multe capitole. Eu spun că nu e atât de greu, mai ales pentru cei din oraş, în suburbii e mai greu, ştiu asta pentru că am comunicat cu oamenii din regiune. Foarte importantă este şi o „şcolarizare corectă” pentru diabetici. Omul trebuie să înveţe să se alimenteze din nou, să îşi schimbe regimul de viaţă pe alocuri. Pentru unii e dificil.
#diez3: Care sunt provocările și potențialele soluții?
N.A: Provocările sunt legate de interdicţii: dietă, sport, nu fuma, nu consuma alcool. Dar tot acolo sunt şi soluţiile. Un diabetic poate muri la 5 ani după stabilirea diagnozei, sau poate trăi vreo 60-70 de ani, depinde de om.
#diez4: La ce trebuie să renunțe o persoană cu diabet pentru a duce o viață normală?
N.A: La nimic. Orice renunţare deja nu duce la o viaţă normală. Evident că e vorba de dietă în primul rând şi aproape mereu se ajunge şi la insulină, nu contează ce tip de diabet ai, tip1 (insulino dependent) sau tip2 (nu depinde de insulină), oricum pe termen lung ai putea ajunge acolo, dar injecţiile devin o rutină. Majorității din noi nu le plăcea să se spele pe dinţi când erau mici, acum nu ieşim din casă dimineaţă fără să o facem. La fel e şi cu injecţiile.
Un dibaetic nu trebuie să renunţe aproape la nimic, doar că multe produse se consumă în volum cu mult mai redus. Oricum, mai bine decât medicul endocrinolog, nimeni nu te poate ajuta să îţi stabileşti corect modul de viaţă după stabilirea diagnozei.
#diez5: Cum privesc oamenii care nu au diabet, persoanele care au?
N.A: Eu cred că cei din urmă sunt, mai degrabă, un mister. Mulţi nici măcar nu ştiu cum se transmite diabetul, mulţi cred că e o boală care evoluează rapid şi violent. Aşa era apropo, cam până la începutul sec. XX, înainte să se descopere insulina artificială. Până atunci, oricine avea diabet murea în chinuri. Acum e altfel: şansa să iei diabet este doar la nivel genetic, dar nu eşti nici într-un caz condamnat, totul depinde de modul tău de viaţă. Sunt o mulţime de recomandări care pot fi cu uşurinţă urmate. Vorbesc ca un medic, dar e adevărat.
#diez6: Unde se poate găsi mai multă informație despre această maladie?
N.A: Pentru cei de vârsta noastră – wikipedia e cea mai recomandată resursă. Mai indicat ar fi, însă, medicul endocrinolog și manualele de medicină. Important este să nu începi să cauţi simptome în tine, că o iei razna. Şi apropo, diabetul demult nu mai este maladie, ci un mod de viaţă.
#diez7: Unde se pot adresa persoanele care suferă de diabet?
N.A: Medicilor, în primul rând, mereu am zis asta, nici într-un caz nu prietenilor, cumetrilor sau rudelor. Nu credeţi în metode alternative de tratament. Dacă acestea ar fi funcţionat, demult ar fi fost o descoperire la nivel global (peste 300 de milioane de oameni au diabet!).
#diez8: Din ceea ce ai trăit tu, ce le poți recomanda tinerilor care suferă de diabet?
N.A: S-ar putea să te sperie să afli la 20 de ani că ai o diagnoză incurabilă. Numai că nimic nu se schimbă atât de mult, cum ar putea să pară. Renunţi un pic la dulciuri, duci un mod de viaţă mai activ, revii la un mod de viaţă mai sănătos – e ceea ce nu-i prea popular printre tineri acum. Sunt, apropo, foarte mulţi oameni cu diabet care au succes în viaţă: Halle Berry, Mihail Gorbocev, Thomas Edison etc.
Si încă ceva, încercaţi să vorbiţi despre ceea ce vă sperie cu medicii, cu oameni care au deja diabet de ceva timp, cu părinţii. Presiunea psihologică nu trebuie să crească de la faptul că te temi să vorbeşti despre asta.
Nicolae a scris despre experiența sa și la dânsul pe blog: 14 noiembrie – ziua X
