Lectura – una dintre principalele controverse ale tinerei generații. Unii înaintează teoria scăderii adepților acesteia, alții încearcă din greu să le demonstreze contrariul. În căutarea adevărului, echipa #diez i-a întrebat pe liceeni ce și de ce citesc aceștia, iar unele răspunsuri pot fi incluse în lista obligatorie a lecturilor pentru cultivarea spirituală.
Ana Maria Dumbrăveanu: Am citit „Jurnal Filozofic” de Constantin Noica. Nu e tocmai un roman, ci o serie de reflecții existențialiste ale eseistului. Am primit cartea drept cadou și a fost o ocazie să-l cunosc mai bine pe Noica. De asemenea, am recitit fragmentar „Memoriile unei fete cuminți” de Simone de Beauvoir. O citisem pe la 16 ani și acum am revenit pentru că am studiat-o la orele de literatură universală. Cred că e o operă definitorie pentru emanciparea feminină a secolului trecut și ar fi bine să o citească tinerii. În prezent, citesc „Trei dinți din față” de Marin Sorescu. Până acum eram familiarizată doar cu poezia și dramaturgia lui Sorescu, acum îl descopăr și în proză, mai ales că e o lectură sugestivă pentru BAC.
Dora Mîndrescu: Una din recentele mele lecturi a fost „Muzeul inocentei” de Orhan Pamuk, carte pe care am găsit-o pe rafturile digitale ale unei librării online. Ce mi-a plăcut la acest roman? Redarea perfectă a unui Instanbul al anilor ’70-’80, plin de tradiție, cultură și oameni frumoși. O altă carte, „În noapte” de Haruki Murakami, mi-a fost recomandată de cea mai bună prietenă. A fost o lectură simplă, am terminat-o desigur într-o noapte. E drept, a ajutat și faptul că e de proporții mici și se citește foarte ușor, dar chiar mi-a plăcut acest mini-roman.
În prezent, citesc „În iad toate becurile sunt arse” de Dan Lungu, o altă lectură a mea din opera scriitorului, care mereu m-a atras prin umor, dinamicitate și creativitate.
Vlada Botnari: „Rugați-vă să nu vă crească aripi” de Octavian Paler este o carte pe care am citit-o recent, dar totuși prima pe care am ajuns să o citesc datorită titlului (care mi-a părut atractiv) și nu am regretat nicio clipă alegerea pe care am făcut-o. De cele mai multe ori încep să lecturez ceva în urma mai multor recomandări. La fel a fost și cu romanul lui Albert Camus „Străinul”, pe care l-am recitit de curând și care inițial mi-a fost recomandat de niște prieteni.
Se mai întâmplă, totuși, să am suficient timp pentru ca să caut minuțios printre titluri și dau de ceva cu adevărat pe placul meu. Așa a fost cu ultimul eseu lecturat, „Despre limită” de Gabriel Liiceanu, care a devenit pilonul convingerilor mele asupra hotarelor și libertăților unei vieți și pe care cu siguranță îl recomand.
Bogdan Slutu: „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov am ales să o citesc datorită legendei despre cum a fost scrisă. Se crede că Bulgakov a rescris-o din memorie, după ce originalul a ars în circumstanțe stranii, iar asta poate avea tangență cu subiectul romanului și cu personajele, în special diavolul. „Singurătatea numerelor prime” de Paolo Giordano am primit-o ca recomandare de la un cunoscut, care mă asigura că o sa-mi placă și a avut dreptate. În lista lecturilor mele a urmat „Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami. Am vrut să fac cunoștință cu opera lui Murakami, iar alegerea mea a căzut pe această carte din două motive: este una din cele mai populare cărți ale sale și de asemenea m-a intrigat denumirea.
Diana Nicoara: În societatea contemporană, mai mereu ai sa găsești superficialitatea plimbându-se ca la ea acasă, iar după mine, cititorilor proaspăt născuți le e cel mai greu să facă diferență între „bulevard” și ce e realmente valoros. Vara am tot colindat librării și am găsit pe nenumărate rafturi „Exerciții de echilibru” de Tudor Chirilă și ca să vezi, nu m-am astâmpărat până nu mi-am procurat-o. Nu știu cât de mult contează părerea mea ca și critic, dar nu pot să zic că-i rea, am găsit niște fragmente care chiar mi-au plăcut și le-am simțit aproape sufletului meu de adolescent în creștere. Evident că nu e ca opera lui Wilde, „Portretul lui Dorian Gray”, care necesită mai mult de-o viață pentru a o înțelege în întregime, însă atât timp cât scrisul face să vibreze ceva în interior, înseamnă că are o valoare. Să știți că recomandările colegilor uneori chiar merită luate în seamă. În cazul meu cu „Portretul lui Dorian Gray” a lucrat. A treia așa-zisă aventură am început-o fiind în ospeție la o rudă și poartă numele de „Te blestem să te îndrăgostești de mine”, de Nicolae Dabija. Uneori lectura începe anume din plictiseală, când te saturi de făcut scroll pe Facebook și realizezi că timpul trece, iar tu tot rămîi cu like-uri și comentarii inutile. Pierde timpul, făcând ceva ce ulterior o să te crească, ăsta e sfatul meu din urmă.
Sanda Veste: „Cel mai iubit dintre pământeni”, de Marin Preda am ales să o citesc în vacanță. Aceasta fiind recomandată de profesorul de literatură, a atins și așteptările mele. M-a frapat cu istoria care descrie viața protagonistului supusă regimului totalitar, care este până la final învinsă de soartă.
„Să ucizi o pasăre cântătoare”, de Harper Lee, am citit-o la insistențele mamei și nu îmi pare rău deloc, pentru că a fost o lectură plăcută, scrisă într-un limbaj simplu, care a abordat multe subiecte ca rasismul, justiția subiectivă sau educația, ceea ce o face o carte pentru o varietate mai mare de vârste.
Pentru că am avut nevoie de o lectură în engleză, am ales „The Great Gatsby”, de F. Scott Fitzgerald – ceea ce citesc acum și cred că această poveste de dragoste ar trebui să o afle fiecare.
Dan Vacarciuc: „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury, o carte foarte fascinantă despre o anti utopie asemănătoare cu cea din „1984”, „Vara când mama avea ochii verzi” de Tatiana Țâbuleac, cartea care îți poate provoca lacrimi și „Patul lui Procust” de Camil Petrescu, capodopera operei camilpetresciene, mi-au fost recomandate de un bun prieten de al meu.
Lucia Cernat: De „Inferno” de Dan Brown am dat la un târg de cărți. Descrierea cărții m-a motivat să o cumpăr și nu regret deloc: este minunată. Sunt pasionată de horror și thriller, iar Stephen King este un scriitor foarte bun al acestui gen. De „Cimitirul Animalelor” am aflat de la o prietenă, iar căutând alte cărți de King pe Internet, am dat și de „Misery”. Îl plac foarte mult, lucrările sale sunt pline de senzații tari.
