Persoanele care renunță la mașină sau la transportul public în comun în favoarea bicicletei, pentru a ajunge la muncă își reduc cu jumătate riscurile de a se îmbolnăvi de cancer sau de boli de inimă. Pentru a ajunge la această concluzie, zece oameni de știință britanici au monitorizat timp de cinci ani modul în care s-au deplasat către locul de muncă peste 260.000 de subiecți, scrie green-report.ro.
Modurile de transport utilizate au fost variabilele pe care oamenii de știință le-au folosit pentru a evalua starea de sănătate a subiecților. Adică, i-au comparat pe cei care au avut un mod activ de deplasare (bicicleta, mersul pe jos sau o combinație între cele două) și un mod non-activ de deplasare (mersul cu mașina).
Per total, subiecții care au folosit bicicleta pentru a se deplasa au înregistrat un risc de deces prematur cu 41% mai mic, spre deosebire de cei care au folosit mașina sau mijlocul de transport în comun. De asemenea, riscul de apariție al cancerului la aceste persoane a fost cu 45% mai mic și cel de apariție al bolilor de inimă cu 46% mai mic.
„Este clar că persoanele care se deplasează într-un mod activ, folosind în mod special bicicleta, au fost expuși unor riscuri mai scăzute de a se îmbolnăvi”, a declarat Dr. Jason Gill, unul dintre cercetători, pentru bbc.com.
La începutul cercetării, participanții aveau în medie vârsta de 53 de ani. În perioada post-cercetare, au murit 2,430 de persoane. Dintre aceștia, 496 au murit din cauza afecțiunilor cardiovasculare, și 1,126 au murit din cauza cancerului.
Cicliștii monitorizați au înregistrat o medie de 30 de mile (48 de km) parcurse pe săptămână și cu cât distanța parcursă a fost mai mare, cu atât au raportat o stare de sănătate mai bună.
De asemenea și cei care au mers pe jos și-au redus șansele de a se îmbolnăvi de boli de inimă. Totuși, doar cei care au mers mai mult de șase mile pe săptămână (9 km) au avut beneficii.
Studiul a fost publicat în British Medical Journal și oamenii de știință au luat în calcul factori socio-demografici (sex, vârsta, etnia și condiția economică), precum și dacă subiecții sunt fumători, care este indicele masei corporale, dar și regimul alimentar al acestora sau dacă au un stil de viață sedentar. Totuși, din cauză că studiul a fost unul de tipul observațional, cercetătorii atrag atenția că nu poate fi adoptată o poziție fermă cu privire la relația de tip cauză-efect.
