Mădălina Pripa este o tânără activă din satul Pelenia. Este președintă al Consiliului Raional al Tinerilor din Drochia iar timpul și-l împarte între liceu, activități civice și poezie.
La Consiliul Raional al Tinerilor a ajuns datorită directoarei liceului unde își face studiile, fiind activă la nivel local doamna Galina Grumeza a îndemnat-o să facă parte din acest consiliul, să reprezinte localitatea la nivel raional, astfel după cum spune Mădălina a reușit, chiar dacă poate pentru unii e puțin, pentru ea implicarea aceasta înseamnă destul de mult.
Pe lângă activitățile din cadrul liceului unde este Președintele Consiliului Elevilor al Liceului Teoretic Pelenia mai este și e-Ambasadoarea Centrului de Guvernare Electronică, reporter pentru raionul Drochia al revistei Copiii Europei, coordonatoare locală EcoMania, voluntară la Centrul de Dezvoltarea Creativă, membră a Fondului pentru Tineri Bălți, participantă la școala de cinematografie “Omul de lângă tine” și la școala de toamnă “FairPlay”, etc.
Îmi place să mă implic în diverse activități, să-mi petrec timpul util, pentru mine nu a fost niciodată o problemă repartizarea timpului, chiar dacă trebui să recunosc că uneori sunt în criză de timp, dar reușesc să împart timpul între școală și activități extra-curriculare sau cel puțin cred eu că-mi reușește. Dimpotrivă toate activitățile mă formează ca personalitate, integră, decisă și multilateral dezvoltată, ceea ce e extrem de important, în timpul orelor multor tineri le lipsește încredere în sine iar eu prin intermediul voluntariatului și a implicărilor obțin încredere în viziunile, trăirile și puterile mele.
Fiecare implicare este importantă pentru ea, cea mai memorabilă este una foarte recentă și anume Școala de toamnă internațională „Situația resurselor de apă pe plan global și local, provocările mileniului”, a fost o nouă provocare și o experiență nemaipomenită. A petrecut șase zile împreună cu tineri din Franța și Italia, într-un schimb de experiență. A venit acasă cu un bagaj de informații ca și de la fiecare activitate în care se implică, dar și cu ideii pe care neapărat le va implementa în localitatea sa.
Implicarea civică este deja parte indispensabilă din viața mea care mă ajută să mă descopăr și redescopăr din diferite perspective. În Drochia, tinerii se mobilizează puțin mai greu, au nevoie de multe convingeri pentru a iniția ceva și a o duce până la capăt, pentru că este mult mai ușor să privești și să critici. Pe marginea acestui subiect am discutat de multe ori cu mulți tineri, și am văzut în ochii lor teama de a nu greși, acea teamă inocentă care trebuie depășită și eu am decis să-i ajut și sunt fericită atunci când ei îmi scriu, mă sună sau pur și simplu întâlnindu-ne îmi zâmbesc și-mi povestesc cu drag despre ceea ce le-a reușit până acum, ei sunt cei care au procurat cărți în biblioteci, au instalat bănci în parc, au procurat echipament sportiv, au organizat târguri, au inițiat acte de caritate, etc. și DECI SE POATE!
Iar când mă simt prăfuită de-un dor enorm de mine, de ceea ce sunt eu, când rămân singură scriu ceea ce-mi dictează inima. Pentru mine poezia e libertate, iubire, trăire și existență. Eu pentru fericire am nevoie de poezie, ea mă ajută să nu fiu un strigăt în pustiu, să-mi dau frâu liber emoțiilor, si să-mi umplu sufletul de fericire.
Poeziile Mădălinei au fost premiate în cadrul Festivalului Internațional de Poezie “Renata Verejanu” pentru al treilea an consecutiv, a mai obținut locul doi la Concursul Republican al Tinerilor Poeți și Prozatori Florii 2015, locul I la festivalul- concurs raional “Focul din vatră a lui Dumitru Matcovschi “, secțiunea creație proprie și are numeroase publicații în reviste literare.
Trebuie să luptăm și să nu cedăm în fața obstacolelor, care vin doar să ne întărească și să-ne aducă aripi, aripi pentru a ajunge la noi orizonturi, aripi pentru a demonstra că NOI tineri putem face lucruri simple, dar importante.
“Voluntariatul este cel mai bun exemplu de democrație. Votăm la alegeri, dar când te oferi voluntar, votezi în fiecare zi pentru comunitatea în care vrei să trăieşti.” (Marjorie Moore)
Text semnat de Mihaela Josan
