La #diez avem un proiecțel nou împreună cu Anastasia Taburceanu. Astfel, ne plimbăm prin locuri diferite și mai puțin cunoscute din Chișinău și încercăm să aflăm mai multe despre ele.
Fortuna și casa din trei epoci
În anii 1871, 1873, 1874, Duma urbană a Chișinăului, organiza licitaţii publice. Un colonel pe nume Fortunat Leonardovici Prjeţlavsky a achiziţionat trei loturi de pământ viran (actualele M. Cebotari, 1,3 și 5), pe care le-a unit într-o singură proprietate, cu o suprafaţă de 929 stânjeni pătraţi, mărginit de străzile Buiucani (astăzi M. Cebotari), Reni (astăzi M. Kogălniceanu) şi Livezilor (astăzi A. Mateevici). Deja între anii 1875 şi 1886 colonelul a construit o casă şi un corp de casă din piatră.
Colonelul Fortunat era de-a dreptul norocos, avea în proprietatea sa jumătate de cartier în partea nouă a orașului. Fortunat Leonardovici mai era și gospodar bun, casele 1 și 5 le-a construit în stil eclectic și le-a vândut. Iar pe centru și-a pus gospodăria lui. Casa cu #3.
Arhitectura casei este în stil modern, în trend pentru acea perioadă, care sărea imediat în evidență mărginită de celelalte două edificii.
Este o clădire alcătuită dintr-un parter, cu intrarea amplasată central, cu odăile de onoare plasate de o parte şi alta a unui culoar, cu dormitoarele orientate spre curte, unde, lângă intrarea de serviciu sunt bucătăria, grupul sanitar şi dependenţele.
Probabil casa colonelului a găzduit multe petreceri cu șampanie și dulciuri. Îmi imaginez că viața în mica oază de pe strada Buiucani, era plină de evenimente, bîrfe, cucoane, juni și drame de societate mondenă. Internetul nu mai cunoaște nimic despre acest polonez Prjeţlavsky, într-un text găsit din întâmplare am citit istoria unui oarecare Eugen Prjețlavsky, care avea un unchi colonel, să fi fost ăsta din urmă colonelul nostru gospodar cu gusturi rafinate în ale arhitecturii? Nu avem de unde ști, orașul ăsta a șters toate urmele sale, le înghite încet și sigur ca într-o furtună de nisip.
Iar casa cu numărul 3 e un exemplu.
#1. A fost construită la sfârșitul secolului XIX.
#2. În perioada postbelică socialiștii conștiincioși au scris cu vopsea roșie un mesaj de mobilizare pe pereții ei, astfel de mesaje erau răspîndite pe multe din casele care au suferit pe urma războilui și chemau orășenii să restabilească urba.
#3. Acum stă goală, iar din zid îi cresc buruiene.
Ah da, și mai e ceva casa este Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
Text de Anastasia Taburceanu. Mai multe din plimbările ei vezi pe: Descoperiri Urbane
