ADMITERE 2016: Ce ar trebui să știe tinerii care optează pentru studii la USMF „Nicolae Testemițanu”

Universitatea de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” este o instituție cu o istorie de 70 de ani, având înmatriculați circa 6.000 de studenți și 1.700 de rezidenți. Procesul de instruire se desfășoară în patru limbi (română, engleză, rusă și franceză), fiind asigurat de peste 1.000 de cadre didactice și științifice.

Ca de obicei, USMF „Nicolae Testemițanu” oferă un număr specific de specialități, precum:

# Medicină Generală (6 ani)
# Farmacie (5 ani)
# Stomatologie (5 ani)
# Sănătate publică (6 ani)
# Rezidențiat și Secundariat clinic (2-5 ani)

Universitatea și-a câștigat prestigiul nu doar prin studiile de calitate și absolvenții excelenți, dar și prin instruirea practică de nivel înalt, de care dispun studenții. Aceasta se desfășoară în peste 80 de clinici medicale universitare din toată Republica, dar și în Centrul Universitar de Simulare în Instruirea Medicală.

Despre calitatea studiilor și profesori, condițiile din cămin, timpul liber, părțile „întunecate” ale vieții de medicinist și cât de creepy sunt primele vizite în Sălile de Disecție ale Blocului Morfologic, ne-au vorbit câțiva studenți ai USMF „Nicolae Testemițanu”:

Cristiana Grosu – studentă la Medicină Generală, anul 2

De mic copil îmi doream să devin medic și știam că o să ajung într-o zi să port halatul alb. Vedeam medicii ca pe niște eroi, iar pe lângă asta, mai aveam și o pasiune nebună pentru chimie și biologie și iată că visul meu a devenit realitate: sunt studentă la USMF.

Prima perioadă a fost cea mai complicată: munți de xerocopii, cărți, atlase, caiete – mă speriau la propriu. Mă simțeam ciudat, deoarece în jurul meu erau o mulțime de oameni necunoscuți, iar perioada mea de acomodare a durat, cred, un semestru întreg.

Despre calitatea studiilor și instruirile practice pot spune că sunt la cel mai înalt nivel, profesorii sunt înțelegători, însă au cerințe foarte înalte. E dificil, dar dacă depui efort, dormi mai puțin și studiezi mai mult, ajungi să ai rezultate bune.

Cât despre prima vizită în sălile Blocului Morfologic, era o zi cu mult soare, eram la seminarul de anatomie și uite că venise momentul când trebuia să intrăm cu profesorul în sala de disecție. Îmi era frică și tremuram. Când s-a deschis ușa, mirosul de formalină plutea în aer, iar asta ne-a făcut pe toți să lăcrimăm. Priveam fascinată cadavrul, nu-mi venea să cred că totul se întâmplă chiar în fața mea.

Vorbind despre condițiile universității, acestea sunt ok. Ne sunt oferite mai multe săli de lectură, biblioteci, complexe sportive moderne și laboratoare dotate cu cele necesare.

Nu e deloc un mit că studenții de la medicină sunt mereu în criză de timp liber. Întotdeauna îmi zic că ar fi bine ca ziua să aibă 50 de ore, dar nu 24, pentru a reuși să învăț, să dorm, să ies cu prietenii. Cu toate astea, depinde de fiecare în parte: sunt unii care reușesc totul și, pe lângă asta, mai au și un hobby. Personal, îmi rezerv ceva timp în weekend pentru alte activități.

Din păcate, liceele de la noi nu sunt apte pentru a pregăti viitorii studenți, cel puțin, studenții mediciniști. Mi-a fost foarte greu la început din cauza volumului mare de informație care trebuia studiată și, fiindcă nu eram pregătită din școală pentru așa ceva, am întâlnit unele dificultăți.

Pe tinerii care optează pentru o licență la USMF, i-aș îndemna să se gândească foarte bine înainte să aplice. În primul rând, este foarte greu să nu dormi nopțile, învățând, ești aproape întotdeauna obosit, stresat și adormit. Partea bună a lucrurilor este că aici poți descoperi corpul uman, poți vedea cum lucrează și cum este construit acesta, realizând cât de interesantă și captivantă e medicina.

Laura Istrati  – studentă la Stomatologie, anul 2

În primul rând, tinerii care doresc să aplice la Universitatea de Medicină trebuie să posede atât determinare, cât și dorință. Să înveți la medicină nu este pe atât de greu cum pare, în cazul în care depui efort, înveți sistematic și, pe lângă asta, dorești să cunoști. Asta e cel mai important. Primele luni pot fi mai grele pentru orice student, deoarece trebuie să captezi o multitudine de informații zilnic. În cazul meu, odată ce îți pui un anumit scop, reușești nu atât să înveți, cât să ai un hobby sau să te ocupi de practică. Totul depinde de organizarea eficientă a timpului. Ce ține de procesul de învățare, profesorii sunt îngăduitori, pe alocuri severi, fiindcă fiecare obiect în parte este important, iar ceea ce îi poate ajuta pe tineri este baza bună din școală. Bineînțeles că toată informația este „de novo”, dar odată ce ai depus efort în liceu, rezultatele nu vor întârzia să apară. Astfel, îndemn tinerii să aplice la USMF, deoarece țara noastră are nevoie de specialiști înzestrați cu capacități și idei remarcabile.

Andrei Uncu – absolvent al facultății Farmacie

Alegerea de a aplica la medicină n-a fost una grea, de mic copil stricam eprubete pe la mama prin laborator și coloram cartelele pacienților lui tata. Prima perioadă a fost cea mai neclară, amețitoare și neserioasă. Nici nu prea îmi amintesc multe. Dușul rece, care m-a acomodat total, a fost prima sesiune. Iată după primul examen, la anatomie, apropo, a început viața de student.

Comparativ cu alte centre universitare medicale pe care le-am vizitat, la capitolul practică stăm și bine, și rău, în dependență de specialitate, facultate și obiectul practicii. Ar fi păcat să zic că totul e perfect, dar și o minciună dacă aș spune că e rău de tot.

Fiind farmacist, am avut parte de compania cadavrelor doar un semestru, însă, cu siguranță, sunt chestii mult mai creepy la universitate decât cadavrele, 100%.

Cât despre timpul liber, cunosc oameni care nu fac nicio facultate și au criză de acesta. Părerea mea e că time managementul e o chestie specifică fiecărui individ în parte, iar programul încărcat de la noi te învață să folosești eficient fiecare fereastră liberă, dacă vrei, desigur. Eu am început să lucrez încă din anul I, în anul II și III aveam repetiții de trei-patru ori pe săptămână cu bandul, în care activau tot băieți de la medicină, iar în anul IV am început a doua facultate… Deci, se poate, dacă vrei.

Vorbind despre cum instruiesc liceele de la noi viitorii studenți, sistemul preuniversitar formează, în mare parte, mai degrbă tocilari decât oameni capabili să învețe, să înțeleagă. Cred că asta e o problemă la noi.

Sfatul meu pentru proaspeții absolvenți este: nu alegeți medicina sau farmacia pentru că așa a zis mămica sau „chiochea” Maria, vecina, ori pentru că e o profesie prestigioasă. Medicina e pentru oamenii care într-adevăr vor să facă asta, pentru restul sunt alte facultăți.

Iulia Isacov – studentă la Stomatologie, anul 4

Poate sună banal, dar din copilărie știam că vreau să devin medic. Desigur că m-am mai lăsat purtată de val pe parcursul anilor de liceu, gândindu-mă și la alte domenii, însă când a venit timpul admiterii, mi-am urmat intuiția și m-am întors la visul din copilărie.

Din start mă simțeam destul de bine, totul era nou și interesant, colegii mi-au părut foarte prietenoși și deschiși. Prima ciocnire cu realitatea a fost la anatomie, când la un răspuns, în viziunea mea perfect, profesoara mi-a pus nota 5. Atunci am înțeles faptul că ceea ce mă așteaptă aici nu e nici pe aproape ceea ce era în liceu. Cu toate astea, m-am acomodat destul de repede, după prima sesiune deja mă simțeam studentă a USMF „Nicolae Testemițanu” în toată regula. Acum, după anul III, pot spune că într-adevăr mă simt ca acasă.

Cu siguranță, USMF e una dintre cele mai puternice universități din țară, calitatea studiilor de la noi fiind apreciată și peste hotare. Desigur că sunt multe puncte slabe la care ar mai trebui de lucrat. Din păcate, în ultimul timp, mulți studenți uită că totuși urmează să devină medici și vor trebui să poarte responsabilitate pentru sănătatea și viața pacientului, motiv pentru care nu îți poți permite să nu fii pregătit la nivelul corespunzător, dar vina e și de partea unor profesori, care nu își dau întotdeauna interesul să explice materia, fiind de părerea că studentul trebuie să caute totul de sine stătător.

Cât despre prima oră practică de anatomie, nu e nici pe departe atât de strașnic pe cât se povestește. Țin minte că eram foarte curioasă și abia așteptam să vedem cadavrele în timpul seminarelor. Cel mai memorabil, totuși, e mirosul specific de formalină, care inițial îți provoacă ochii să lăcrimeze.

Condițiile de la universitate sunt foarte bune. Desigur, mai sunt unele săli și blocuri care necesită reparație, dar se observă progrese în fiecare an. Nu stau la cămin, dar colegii care trăiesc acolo sunt mulțumiți, în mare parte. Oricum, depinde de cămin, pentru că unele încă nu au fost renovate.

Vorbind despre criza timpului liber cu care se confruntă studenții mediciniști, în viziunea mea, este un mit. Într-adevăr, avem mai puțin timp liber decât colegii noștri de la alte universități, dar, oricum, asta nu înseamnă că stăm doar cu nasul în carte și nu știm să ne distrăm. Odată ce iți organizezi timpul, te poți ocupa și cu altceva în afară de lecții.

Eu am avut norocul să îmi fac studiile la un liceu puternic – „Gaudeamus”, care m-a pregătit la un nivel înalt. Evident, cunoștințele pe care le aveam atunci la biologie și chimie erau modeste pentru lumea complexă a medicinei, dar mi-au servit drept bază solidă pentru tot ce am învățat în continuare.

Tinerilor care vor să devină studenți ai USMF le urez mult succes, atât la admitere, cât și pe viitor! Îi sfătuiesc să aplice la medicină doar dacă își doresc cu adevărat aceasta, nu fiind presați de părinți sau rude. Doar când ești pasionat de ceea ce faci, reușești să cucerești toate culmile!

Cătălina Lungu – studentă la Sănătate Publică, anul 2

Auzind si citind fraze gen „a fi medic e un prestigiu, e o onoare”, fiind atrasă de lumea misterioasă a medicinei și dorind să fiu de folos societății, am decis să aplic la USMF. La început, nu eram prea încântată de alegerea mea, dar, pășind pragurile universității, am înțeles că aceasta a fost una dintre cele mai bune decizii din viața mea.

În primele zile, mă simțeam oarecum incomod, poate chiar stânjenită, deoarece nu aveam nici măcar studii care să aibă legătură cu medicina și habar nu aveam de termenii medicali, însă colectivul prietenos și profesorii m-au ajutat să mă adaptez destul de repede, îndrăgind tot mai mult această universitate. Pot să susțin cu certitudine că USMF posedă cadre didactice de excepție, care pot instrui la un nivel înalt studenții, iar planul de studii are o tactică reușită, construind un fundament bun pentru viitorii medici.

Prima mea oră practică de anatomie a fost ceva într-adevăr groaznic, o experiență cu miros de formalină și cadavru învelit, care se afla la nici un metru distanță de mine. Da, totul părea foarte înfricoșător, până când întâlnirile cu „materialele didactice” ne-au devenit deja familiare. Un soi de familiaritate în care foamea te făcea să-ți scoți sandwich-ul chiar în prezența lor. Cu certitudine, e ceva de nedescris să explorezi și să descoperi misterele corpului uman.

Având ocazia să vizitez și căminele altor instituții de învățământ, pot spune că universitatea noastră oferă condiții extrem de bune studenților, chiar europene, de ce nu?

Criza timpului liber de care se plâng mediciniștii nu e un mit, deoarece studiile în cadrul USMF solicită multă dedicare, însă nu este nici imposibil să-ți găsești timp pentru ceea ce iubești.

Liceele de la noi pun o bază importantă în formarea viitorului medic, dar, totuși, sunt multe direcții în care elevul nu a fost instruit și poate întâlni dificultăți ulterior. Mi-a fost puțin mai greu la unele materii care nu au fost studiate mai profund la liceu, cum ar fi anatomia omului.

Absolvenților care își doresc să aplice la USMF „Nicolae Testemițanu” le doresc să se încarce cu multă răbdare, dorință de a învăța, de a se cunoaște pe ei înșiși, să fie sârguincioși și să aibă cât mai multă tărie de caracter, căci toate eforturile merită!

Varvara Naghița,  studentă la Medicină Generală, anul 4

Ideea de a aplica la medicină a fost o decizie multifactorială, de fapt. Pe de o parte, și bunica și mama au vrut să devină medici, dar nu le-a reușit din diferite cauze. Iată de ce, eu am vrut să le transform visul în realitate. Pe de altă parte, alegând între mai multe profesii, medicina mi s-a părut cea mai provocatoare și fascinantă și am hotărât că aici pot să aduc mai mult folos.

În prima perioadă de universitate mă simțeam un atlant în miniatură, doar că nu trebuia să țin pe umeri cerul, ci așteptările înalte ale familiei, prietenilor, profesorilor. Mi-era frică că nu voi putea face față cerințelor înalte pe care le impune profesia de a fi medic, însă, după primele examene din iarnă, am înțeles că „nu-i așa de strașnic dracul” cum pare, devenind totul mai ușor.

Profesorii fac tot ce le stă în puteri ca să ne îndrepte și să ne ofere cunoștințele necesare, dar deja ține de fiecare student să-și asume responsabilitatea pentru alegerea făcută, odată ce a îmbrăcat halatul alb. Prima mea vizită în sălile Blocului Morfologic nu a fost înfricoșătoare deloc, ceea ce nu pot spune și despre ceilalți colegi. În sălile de disecție ajungi mai des prin anul III, la morfopatologie. Până atunci privisem destule videouri pe Youtube și site-uri pentru mediciniști – deci, știam ce mă așteaptă.

Vorbind despre condițiile oferite de universitate, nu trăiesc la cămin, dar aud colegii povestind despre apa caldă care, de obicei, nu este, fiind furnizată la anumite ore și poate să nu ajungă la toți. Asta îmi dă puțin fiori. În ceea ce privește facultatea, îmi place, însă la început eram sceptică față de diferența mare între aspectul Blocului Central și restul blocurilor, dar, pe măsură ce continuă reparația în celelalte blocuri, lumea își recapătă echilibrul.

Cât despre timpul liber, depinde de student. Într-adevăr ești destul de ocupat, ți se oferă un volum foarte mare de învățat și de deprinderi practice, dar, luate pe rând și executate sistematic, te poți bucura și de timp liber. Pe de altă parte, cred că dacă atunci când stai în rând la depunerea actelor nu ești ferm convins că medicina e pasiunea și hobby-ul tău, atunci e destul de prost gândită decizia de a-ți dedica șase ani din viață pentru studii și restul vieții pentru perfecționare, pentru un job care ulterior ar putea să nu te satisfacă.

Dacă e să evaluăm capacitatea liceelor de a pregăti elevii pentru universitate, aceasta e la fel ca și a universităților de a pregăti studentul pentru lucru: totul depinde de student și de atârnarea acestuia. Unul care vrea să învețe o va face și singur. Personal, mi-a fost greu la disciplinele cu care nu am avut tangență anterior: histologie și biofizică (pentru că vorba profesorului meu de fizică: „Femeile nu-s făcute pentru fizică. Lăsați-le măcar asta bărbaților”).

Ce i-aș sfătui pe tinerii care vor să aplice la medicină? Cred că ceea ce au auzit deja în clipurile motivaționale sau ceea ce au citit pe Facebook: „E viața voastră. Nu alegeți medicina pentru că cineva v-o impune, alegeți-o pentru că vreți voi să ajutați lumea sau să creați ceva nou sau să lăsați ceva în urma voastră”. Și da, va fi dificil și veți regreta uneori (ca mine, când am pierdut Festivalul de Muzică cu Florence and The Machine, pentru că trebuia să susțin sesiunea), dar, în final, atunci când un om îți spune cu recunoștință „Mulțumesc, doctore”, merită tot efortul. (Credeți-mă, am simțit deja sentimentul ăsta. Și e formidabil).