Tatiana Popov este clasa a șaptea și scrie poezii de la 9 ani. Acum la cei 14 împliniți, are în colecția sa de poezii – peste 90 la număr. Ne-a povestit că cel mai mult își dorește să ajungă în vârful Turnului Eiffel și să compună acolo o poezie. Vă invităm să faceți cunoștință cu talentul ei.
Cât de des n-ar răsări același soare
Cât de des n-ar înflori o floare
E târziu, să-ntorci timpul înapoi
Să simți ce ai simți mai apoi… (Fragment din „Părinții”)
Tânăra ne-a mai spus că ascultă rap, ceea ce o ajută la rime, citește cărți și cumva inspirația vine mai mult primăvara, atunci când totul renaște. Subiectele poeziilor sunt fragmente din viața ei, lucruri ce o înconjoară.
Hobby-ul ei a făcut-o populară printre colegii de școală: „La toți cei 28 de colegi am dedicat câte o poezie portret amuzantă”. Și mai amuzant este faptul că chiar și eseurile pentru școală le scrie deja automat în versuri.
Transnistria pamânt uitat
De eroi care au luptat
A fost razboi de neuitat
Stricăciuni a provocat
Oameni mulți au suferit
Și chiar unii au murit. (Fragment din „Transnistria”)
Ca orice poet în devenire, visează să scrie o carte, dar și „să mă urc în vârful Turnului Eiffel pentru a scrie acolo o poezie. Se mai gândește să-l susțină pe fratele său care, spunea ea, îi place să cânte, și astfel, s-ar oferi cu mare drag să-i compună piese. În ce privește creații muzicale, Tatiana ne-a povestit că deja a compus cântece de leagăn pentru frățiorul ei mai mic.
Am crescut pe-acest pamânt
M-am jucat pe-acest tarâm
Am crescut pe lângă soare
Am crezut în sfânta ploaie
Picătura care trece
Printr-un râu cu apă rece. (Fragment din „Picură”)
