Tânărul Vlaicu Cernei își exprimă părerea referitoare la noile tehnologii și la faptul cum tinerele generații nu mai bat mingea în curte, ci butonează un smartphone.
„Copiii de azi nu se mai joacă în curte, ci în iphone”, spune un adult de vreo 35 de ani cu telefonul în mână, privind-uși pagina goală de Facebook.
Cam astfel arată un tablou reprezentativ sau simbolic al realității de azi. Astăzi este la modă, e trendy să critici tehnologia și progresul tehnologic, iar frazele de genul celei de mai sus au intrat în categoria clișeelor din creația populară orală.
Adulții cred că au avut o copilărie mai frumoasă decât cea a copiilor lor (tot ce este posibil să fie adevărat) doar prin faptul că au suportat anumite lipsuri și critică generația tânără, pentru că aceasta se folosește de tehnologia de care adulții înșiși nu se pot despărți la nicio oră de zi și chiar de noapte.
Însă dacă ar fi să privim mai profund întrebarea, atunci realizăm că nu noi definim tehnologia, ci ea ne definește pe noi și felul în care ne folosim de ea ne caracterizează mai mult decât ne putem închipui. Poți să le dai la doi oameni câte o șurubelniță și, în timp ce unul din ei va repara polița stricată de acasă, altul va omorî un om cu ea.
Același lucru este valabil și în cazul internetului, smarphone-urilor, tabletelor etc. Un om își va crește burta din lipsă de activitate fizică stând cu nasul înfipt în ecran, iar altul va învăța din Youtube cum să facă exercițiile corect la sală pentru a avea un corp frumos. Un băiat va tăcea ca mutul cu privirea înfiptă în telefon în timp ce se află la o întâlnire cu o fată, iar altul va învăța diferite trucuri din Internet să o impresioneze (pentru ca apoi ea să nu fie nevoită să privească plictisită telefonul).
Fiecare se folosește de lucrurile care îl înconjoară în funcție de ce fel de om este și în măsura posibilităților fizice și intelectuale, a viziunilor și a lumii interioare pe care o are.
Presupun că dacă Sartre sau G.G. Marquez se nășteau în 1996, atunci, probabil, cam pe vremea asta și-ar fi plasat primele postări pe blog, Pușkin devenea popular datorită rap-ului său, Mozart ar fi fost de mic copil un DJ cunoscut în toată lumea, care avea să strângă stadioane întregi, Graham Bell crea aplicații pentru smartphon-uri, iar Paganini… Paganini cred că tot violonist ar fi fost!
Și invers, cred că dacă Steve Jobs și Bill Gates se nășteau în secolul 19, atunci confruntarea lor era mai ceva decât cea a lui Edison cu Tesla. Oximiron era cel mai mai mare poet al Rusiei, iar Eminem al Statelor Unite ale Americii. DJ Tiesto era un mare compozitor, iar Pavarotti… cred că tot cântăreț de operă era!
Nu dați vina pe tehnologii, deoarece majoritatea dintre ele au fost făcute cu scopuri nobile, iar noi suntem cei care cu timpul le-am deformat esența. Ele nu sunt decât o resursă, iar felul în care ne vom folosi de ea nu depinde decât de fiecare dintre noi.
De aceea transmiteți-i un mesaj frumos soției, pentru ca ea să caute în internet o rețetă specială pentru o cină în doi, ca să priviți un film împreună și să vă bucurați de viață așa cum este.
Și lăsați-i pe copii să se joace în voia lor printre tabletele și gadgeturile moderne – atunci când vor ajunge ei la maturitate și deja copiii lor se vor juca cu cine știe ce nano-tehnologii invizibile sau ecrane care se vor plasa singure în palmă, poate că vor mormăi și ei că au avut o copilărie frumoasă, cu tablete și telefoane, spre deosebire de ei, care nu se știe ce fac și pe ce drăcovenii apasă ca să acceseze o muzică insuportabilă pentru auz…
Vlaicu Cernei
