(foto) Peripețiile a trei tinere moldovence care au călătorit cu autostopul până în Grecia

Cine sunt tinerele

Elena, Cristina și Anastasia sunt trei prietene care au decis să pornească în această peripeție, deoarece demult nu au petrecut timpul împreună, întrucât au trăit în diferite țări. Experiența călătoriei cu autostopul în afara hotarelor Moldovei a fost prima de acest fel. „Nimeni dintre noi nu a mai mers cu mașini de ocazie, decât prin Moldova, dar toate am fi vrut să o facem. Astfel, am decis că vara aceasta e momentul oportun.”

Ce traseu au parcurs

Pentru Anastasia și Elena vacanța a durat 12 zile, iar Cristina, din cauza limitei impuse de concediu, a petrecut doar o săptămână cu ele. Tinerele au ales Grecia și Bulgaria, pentru că cea dintâi țară nu a fost vizitată de niciuna dintre ele până atunci, iar Bulgaria nu de toate fetele. În plus, alegerea a fost influențară și de faptul că țările sunt vecine.

Primele destinații pe care și le-au stabilit de la început au fost București – Ruse – Varna, Thessaloniki, Grecia, fiind destinația finală. „Am stat două zile în Varna, după care am mers în Orestiada, am petrecut câteva ore în Soufli și Alexandroupoli, două zile și jumătate în Thessaloniki și trei în Kavala. În plus, ne-am oprit în mai multe orașe pe drum pentru o cafea sau o plimbare, sau o vizită neașteptată la un muzeu.”

Ce cheltuieli au suportat

Tinerele au povestit că, în total, timp de 12 zile, au mers cu circa 30 de mașini, inclusiv trei tiruri și un camion. Au dormit în cinci orașe diferite la „cinci oameni minunați care ne-au găzduit – Dimitri, Adrian, George, Cristina și Nikos.”

Călătoria a fost destul de economă, deoarece fetele au beneficiat de diverse ocazii în care s-au putut scuti de cheltuieli. „Pe toată perioada am cheltuit un pic mai mult de 100 de euro, în mare parte pentru mâncare sau ieșiri în oraș. De mult folos ne-a fost grupul «cine are drum spre…», unde l-am găsit pe Sergiu care ne-a dus la București și pe Cristina la care am stat în Thessaloniki, cât și platforma Couchsurfing, unde am găsit cazare în Varna, Orestiada și Kavala.”

„Cu noi am luat rucsacuri și saci de dormit. De asemenea, ca să ducem mai puțin, am împărțit între noi anumite obiecte, precum trusă medicală, pastile, spray anti-țânțari, cremă pentru protecție solară, pastă de dinți etc”, au relatat fetele.

De ce au decis să pornească în această călătorie

# „În primul rând, pentru că credem în faptul că oamenii sunt buni și ajută să-ți îndeplinești visurile. Așa și a fost, am întâlnit doar persoane extraordinare, care ne-au arătat locuri frumoase, ne-au povestit istoriile lor și ne-au arătat orașele așa cum ei le văd.”

# „În al doilea rând, pentru că am vrut să spargem stereotipul că pentru a călători este nevoie de mulți bani. Este nevoie de un plan și un sac de dormit (noi nu le-am folosit pe ale noastre de data asta).”

# „În al treilea rând, pentru că ne place să călătorim și credem că, călătoriile fac relațiile mai strânse, sau, din contra, le dezbină, dar, în fond, îți arată dacă vrei să mai fii alături de cealaltă persoană.”

Pentru ele, cea mai impresionantă din această călătorie a fost „experiența interioară și faptul cum lucrurile pe care le dorim se deschid în fața noastră dacă le vrem cu adevărat. Mai mulți ne-au spus că noi suntem curajoase”, lucru de care s-au îndoit, dând drept exemplu ce inspiră istoriile de călătorie ale grupului Nomads.

Despre securitate

În pofida faptului că oricine ar auzi povestea a trei fete care circulă cu autostopul singure s-ar speria și și-ar face griji, atenționând despre pericol, tinerele nu au întâlnit, spre marea lor fericire, niciun caz dubios în calea lor. „Pentru a ne simți în securitate, nu călătoream noaptea (cu excepția drumului din Giurgiu spre Chișinău), aveam cu noi un cuțit elvețian (l-am folosit doar pentru a tăia zămosul) și Elena era echipată cu cunoștințe din psihologie.”

„Mașinile și oamenii care s-au oprit erau foarte diverși și binevoitori. Când mergi pe diferite drumuri, devii o carte ce acumulează istorii din viața altora”, au mărturisit fetele. „Părinți, directori de companii, șoferi de TIR, agricultori, călători înrăiți, bunici, reprezentanți ai unei etnii minoritare, lucrători de stat sau persoane cu care am comunicat doar prin semne. Oamenii erau diverși, dar motivați să ne ajute.”

Într-un final, această călătorie a fost o experiență frumoasă care motivează tinerele să o repete.

„Cel mai greu e să iei decizia să te pornești, iar atunci când începe drumul, viața se schimbă și gândurile sunt altele.”