Cea de-a 49-a aniversare a șahului este astăzi, 20 iulie, sărbătorită încă din anul 1966, la iniţiativa Federaţiei Internaţionale a Jocului de Şah (FIDE).
În această zi, pasionații de șah sunt invitați la o partidă, fiind o modalitate de a sărbători acest joc. Șahul este un fenomen la nivel mondial, care nu cunoaște bariere lingvistice. Oricine poate învăța cum să joace, folosind mișcările de bază. Pentru strategie este însă nevoie de ani de exercițiu. Popularitatea jocului a crescut în timp, ajungând, în prezent, la milioane de jucători în întreaga lume.
Istoria șahului
Forma curentă a jocului a apărut în sudul Europei, în a doua jumătate a secolului al XV-lea, după ce a evoluat de la un joc similar mult mai vechi din India. Jocul este o competiție între piese albe și negre, care se bat, utilizând strategii și făcând apel la inițiativă, pentru a rămâne la finalul jocului în picioare. E un război pe 64 de pătrate cu 32 de piese (16 negre și 16 albe), unde cel mai puternic învinge.
Șahul are o origine îndepărtată, predecesorul acestuia fiind din India, din timpul Imperiului Gupta, cunoscut în secolul al VI-lea drept „chaturaṅga”, care se traduce „patru divizii (militare)”, reprezentat de piesele care au evoluat în pionul, calul, nebunul și turnul modern, provenit din Persia, India și China, între secolul III și IV.
În persană, denumirea jocului înseamnă „rege”. Atunci când un jucător ataca regele celuilalt, striga: „Shāh!”, iar atunci când ataca definitiv regele oponentului de joc, spunea: „Shāh Māt!”.
În Evul Mediu, șahul era considerat un joc de elită de către nobili, fiind însă dezaprobat de biserică pentru câteva secole. Dacă acum culorile tablei de joc sunt alb şi negru, pe atunci se utilizau culorile roşu şi negru.
Regulile actuale ale jocului de şah au fost create, în cea mai mare parte, în epoca Renaşterii, în secolele XV – XVI, deşi unitatea lor deplină a fost realizată abia în 1854, prin publicarea de către K.A. Ianis a unui studiu privind analiza logică şi istorică a regulilor jocului de şah.
Regulile de joc
Regulile oficiale ale jocului sunt întreținute de Federația Internațională de Șah sau FIDE. Jocul se desfășoară pe tabla de șah. Aceasta are o formă pătrată și este împărțită în opt linii și opt coloane ce formează 64 de pătrate cu suprafețe egale, numite câmpuri colorate alternativ în alb și negru. La început, fiecare jucător are 16 piese: opt pioni, două turnuri (ture), doi cai, doi nebuni, un rege și o regină. Unul dintre jucători controlează piesele albe, iar celălalt – piesele negre. Jucătorii mută pe rând, respectând anumite reguli; prima mutare (începutul partidei) revine jucătorului cu piese albe. Scopul jocului este obținerea matului. Acesta survine atunci când un rege este atacat și nu poate evita capturarea.
În șah, figură (sau piesă majoră) reprezintă orice piesă cu excepția pionului. Piesele majore se împart în două grupe: piese grele (turnul și regina) și piese ușoare (nebunul și calul). Pentru analiza cantitativă a unei poziții, există o convenție care atribuie fiecărei piese câte un punctaj. Astfel, regina primește 7-12 puncte, fiecare turn – câte 4-6, fiecare nebun – câte 3-4, fiecare cal – câte 3-4 și fiecare pion – câte 1.
Mutări
Fiecare piesă de șah are propriul mod de a fi mutată. Căsuțele marcate în diagramele de mai jos cu X reprezintă mișcările posibile ale piesei prezentate, doar dacă între poziția inițială și cea finală nu există alte piese (inclusiv piese proprii); calul nu este restricționat de această cerință – de altfel, pentru acesta, pozițiile inițială și finală nu sunt de-a lungul unei direcții specifice. Dacă o piesă a adversarului se găsește pe poziția finală a mutării, atunci acea piesă este capturată. Singura excepție o face pionul, care poate captura numai deplasându-se pe diagonală, în față.
Mutări speciale
Rocada
O singură dată în decursul unei partide, fiecărui rege i se permite o mutare specială numită rocadă. Rocada constă în mutarea regelui două câmpuri spre tură, apoi mutarea turei de partea opusă regelui. Rocada poate fi mică, când mutarea se face cu tura mai apropiată regelui, sau mare când mutarea este făcută cu tura mai îndepărtată. Această mutare specială este permisă doar când se îndeplinesc anumite condiții:
# Niciuna din piesele implicate nu au fost mutate în prealabil;
# Nu trebuie să existe nici o altă piesă între cele două;
# Regele nu trebuie să fie în șah și nici să treacă peste câmpuri atacate de adversar. Ca și orice altă mutare, regele nu are voie să intre în șah după rocadă.
En passant
En passant este mișcarea specială, în care un pion este capturat de un alt pion oponent, imediat după ce acesta s-a deplasat două pătrate din poziția de start (până în dreptul pionului oponent) și care ar fi fost oricum capturat dacă s-ar fi deplasat doar un pătrat. Poziția rezultată după această mutare e similară cu poziția mutării și capturii normale a pionului. Mutarea en passant trebuie făcută imediat după mutarea pionului, în caz contrar se pierde dreptul de a o mai face.
Promovarea
Promovarea se realizează în momentul în care un pion avansează până la ultima linie accesibilă (a opta pentru alb, prima pentru negru). În acea poziție, jucătorul are obligația de a schimba imediat pionul cu o piesă la alegere dintre regină, tură, cal sau nebun de aceeași culoare. În majoritatea cazurilor, pionul este schimbat cu regina și cu tura.
Șahul în Republica Moldova
În Republica Moldova, șahul este un joc răspândit, în special în Chișinău, unde amatorii de șah obișnuiesc să joace în parcurile capitalei sau frecventează cursurile la Academia Națională de Șah din Moldova, instituită în noiembrie 2010 și la Federația de șah a Republicii Moldova, care a fost fondată pe data de 2 noiembrie 1994.
Conform informației prezentate de către Federația de Șah a Republicii Moldova, primul campion moldovean în rândul bărbaților este Veter V., atestat în anul 1944, iar prima femeie campioană la șah este Kazatker D., în 1949. Anul curent, campionii Moldovei la seniori au fost Liviu Cerbulenco și Paula Gîtu, originari din Bălți.
