Un subiect la fel de „fierbinte” ca și cel al campaniei electorale s-a discutat în cadrul unui club de presă: accesul limitat al jurnaliștilor la ședințele Parlamentului și potențialele soluții pentru a rezolva această problemă.
Odată cu renovarea clădirii Parlamentului, accesul presei în sala de ședințe a fost limitat, jurnaliştii urmărind şedinţele dintr-o încăpere separată, unde are loc transmisiunea în direct.
Cererile, petițiile pentru acordarea accesului liber în sala de ședințe s-au soldat cu rezultate nule.
Ce s-a întâmplat, odată cu limitarea accesului liber în sala de ședințe?
Doamna Tatiana Corai, redactor coordonator Media-Azi, a menționat câteva aspecte importante:
# S-a limitat dreptul cetățeanului de a fi informat complet, aceasta fiind de fapt misiunea jurnalistului și nu de „a oferi informație cu lingurița”.
# Limitele impuse jurnaliștilor sunt de fapt o formă camuflată de cenzură, într-un limbaj democratic.
Dorin Scobioală: „De ce ne trebuie nouă Parlament în care să se simtă bine 101 cetățeni, dacă ceilalți 3 milioane jumătate care îi finanțează, nu știu cu ce se ocupă ei?”
Reporterul agenției Reuters în Moldova, Dorin Scobioală a menționat că renovarea sălii de ședințe nu este pentru comoditatea celor 101 deputați care ocupă fotolii comode în Parlament, prioritară fiind reflectarea transparentă a informației. „În urma acestei renovări făcute din bani publici, deputații și-au îmbunătățit calitatea locului de muncă, dar interesul publicului de a fi informat despre activitatea Parlamentului, a avut de suferit. Șefilor mei de la Reuters, nu îndrăznesc să le spun că aceasta e soluția permanentă pe care ne-o promite Parlamentul, când mă întreabă de ce nu avem imagini originale și trebuie să ne mulțumim cu imagini captate de serviciul de presă al Parlamentului. Eu le zic că e o soluție provizorie și nu au reușit să aranjeze lucrurile în noua clădire.
Căutăm motive: Fustele scurte ale jurnalistelor sau „clănțănitul” aparatelor de fotografiat
La o întâlnire a Președintelui Parlamentului, Igor Corman, cu jurnaliștii, acesta a propus găsirea unei soluții, și mai mult decât atât, a stabilit un termen de două săptămâni pentru rezolvarea problemei respective. Acest lucru s-a întâmplat pentru o perioadă limitată de timp, când în sală le-a fost permis accesul cameramanilor și fotografilor. Deși motive solide nu au fost lansate, inițial unii deputați au spus că ar fi deranjați de fustele scurte ale jurnalistelor, iar ulterior de „clănțănitul aparatelor de fotografiat”. Oficialii mai susțin că modul în care a fost reconstruită sala, nu permite amenajarea unui spațiu destinat presei.
Vitalie Zama: „Reprezentanții Parlamentului promit că vor rezolva „problema”. Din moment ce au promis, au recunoscut că există de fapt o problemă”
„Conform Regulamentului privind acreditarea reprezentanților mijloacelor de informare în masă pe lângă Parlament, nu există niciun motiv pentru care jurnaliștii să fie privați de dreptul de a fi prezenți în sala de ședințe a Parlamentului. Un alt argument este că toate reglementările internaționale în materie de drepturi ale omului, prevalează în raport cu orice altă reglementare internă care ar veni în contradicție”, a susținut avocatul Vitalie Zama.
Dumitru Ciorici, director editorial UNIMEDIA: „Nu se dorește ca jurnaliștii să fie prezenți în sala de ședințe. Un caz de referință a fost momentul când la una din ședințe, partidul de opoziție a părăsit sala, iar jurnaliștii nu știau că deputații au boicotat ședința. Deși au aflat cu câteva ore mai târziu că nu există opoziție în Parlament, publicul nu a fost informat la timp despre situația reală.”
Ce facem mai departe?
Soluții și propuneri care vor fi înaintate viitorului Parlament:
# Reconstruirea sălii
# Flashmob-uri pe rețele de socializare
# Proteste
# Reproșuri către cei care au promis să rezolve problema și nu au făcut-o
# Reflectarea subiectului în presa internațională
# Marcarea imaginilor video preluate de la Parlament și difuzate la TV, cu inscripția „Imagini cenzurate de Parlament”
