La prima vedere, Art Labyrinth pare un simplu ONG, care ar promova cultura locală și arta. Ceea ce se ascunde în spatele lui, sunt oamenii mai mult sau mai puțini ciudați, însă cu un spirit creativ extrem de dezvoltat.
Serghei, sau Serdar al Abu, după cum îl cunosc prietenii, este unul din membrii comunității Art Labyrinth. El cu mare plăcere a răspuns la întrebările echipei #diez despre cine a fondat comunitatea și cine, de fapt, sunt oamenii ei.
„Cu ceva timp în urmă, lucram într-un atelier de modelare a figurinelor din lut și ceramică. Îmi venise deseori ideea să creez un ONG, însă totul a căpătat o formă când l-am cunoscut pe Alexandr Oduvan, cel mai important partener al meu. Alexandr călătorea și cânta la tobe pe străzi. Apăruse el într-o zi în atelierul meu, spunând că ar dori să-și repare una din tobele sale. În rezultat, am și început să creem tobele: eu mă ocupam de baza ceramică a acestora, iar el – de piei. Timp de jumătate de an am creat tobe și alte atribute, pe care Alexandr le vedea la festivalurile de tipul hippie și neo-hippie, cum ar fi The Rainbow. El a dorit să organizăm un festival de acest gen, însă în limitele țării noastre. Probabil Alexandr nu credea că aceasta ar fi fost posibil, însă am ajuns în locul potrivit și la timpul potrivit, și în 2008 am organizat primul festival de acest gen în Republica Moldova.
El a avut loc lângă satul Furceni, prin regiunea Orheiului Vechi. Spre uimirea noastră, la festival au venit atât hippie, cât și persoanele care împart aceleași preferințe cu noi: lipsa agresivității, căutarea căilor de iluminare, plăcerea de a cânta la instrumente etnice. Au venit în jur de 400 – 500 de oameni, care de asemenea au putut privi mini-spectacole de bătălii medievale între cavaleri. În rezultat, a ieșit o combinație interesantă dintre idealurile hippie, muzică etnică și elemente medievale. De aici a și luat naștere formatul Art Labyrinth-ului.
Prima încăpere a organizației noastre a fost un locșor din Valea Trandafirilor. Am locuit și creat multe acolo, timp de un an întreg. Deși condițiile au fost destul de limitate, am făcut o curățenie generală, aruncând gunoiul și rămășițele de la un cinematograf vechi, iar spre final organizam concerte reușite.”
La întrebarea cine, de fapt, sunt oamenii care trăiesc și crează pentru Art Labyrinth, Serdar a zâmbit și a spus că lumea, de fapt, îi consideră hippie, însă dintr-un punct de vedere stereotipizat. „Probabil din cauza că nu purtăm costume la dungă și pantofi lăcuiți, umblăm cumva mai ciufuliți și avem pe încheieturi tot felul de brățări colorate. Păi bine, e un șir de stereotipuri. Subcultura hippie, de fapt, nu mai există. Într-adevăr, avem unele momente ce au rămas de la ea – dragostea noastră către frumos, libertatea acțiunii în pofida sistemelor existente. Eu aș numi acest fenomen, sau mai bine spus, această generație – new age, întrucât tot avem în noi dorința de a ne dezvolta spiritual, suntem în căutările sensului vieții, îmbunătățirea abilităților noastre.
Eu, personal, nu mă simt întristat atunci când suntem numiți hippie. Cel mai important e să nu fim calificați drept acei hippie, ce consumă substanțe narcotice, fac dragoste liberă. Oarecum, tendințele europene, dar și cele mondiale, merg spre ideea că omul este în drept să-și asume responsabilitățile alegerilor sale și experiențelor ce le obține. Noi, însă, limităm toate acestea ca să nu influențeze cumva oamenii ce-l înconjoară pe acest om. Astfel, alcoolul, substanțele narcotice și carnea sunt subiecte tabu la noi, întrucât majoritatea persoanelor din comunitatea noastră sunt vegetarieni sau oameni care doresc să devină vegetarieni. Ultimul subiect face parte din perceperea spirituală a lumii, adică o persoană simte natura ce-l înconjoară și nu ucide un animal pentru a consuma carnea lui. Și totuși, sunt creștin, și susțin părerea mea că nu ceea ce intră în noi ne strică, ci ceea ce iese din noi. Dacă omul a decis să consume carne, rămâne a fi decizia lui. Cel mai important e să vadă frumosul și să-l proiecteze în jurul său.
Ce am dori să facem pe viitor? Avem multe proiecte de realizat. Unul din ele este teatrul tarot de stradă. Suntem o organizație acreditată, care are posibilitatea să primească voluntari din Europa. Am avut parte de ajutorul unui voluntar spaniol și o fată din Polonia. Iată băiatul e un pictor minunat, și ne-a ajutat la crearea unor cărți destul de mari de tarot. Din acestea și vor fi construite personajele teatrului și destinele lor. Astfel, teatrul se crează pe loc în străzi, având personaje ca regele, regina, măscăriciul, diavolul, magul – adică personajele caracteristice cărților obișnuite de tarot. Modul în care va decurge subiectul în „piesă” depinde de cum va fi extrasă următoarea carte din butuc. Orice persoană din stradă poate crea momentan o istorie nemaipomenită.
Din instalațiile statice, avem probabil un proiect mai ciudat – ne dorim să creăm un os enorm din papier-mâché și să-l instalăm în parc. Tot de ce avem nevoie este o echipă care ne-ar ajuta la crearea acestui obiect și transportarea lui în locul său de expunere, de exemplu, într-un parc. În jurul osului, vor fi puse niște furnicuțe mici, posibil modelate din lut. O altă idee, care o păstrez demult în gândurile mele, este crearea unor sculpturi cinetice, care vor avea anumite capacități de schimbare, mișcare în momentul expunerii sale – de exemplu, o sculptură care redă sunete atunci când bate vântul. Ideea mea e de a crea un havuz din tuburi asemănătoare cu xilofonul. În momentul când apa cade din havuz, ea va cădea pe aceste tuburi din oțel și va crea o muzică a apelor.
De fapt, idei sunt multe. Am fi vrut să cream un nou concept de ceasuri, adică art-ceasuri, în care timpul curge invers. Însă ajungem și la capitolul financiar, care nu ne permite să cream atât de multe. Această problemă o întâlnesc toți oamenii de artă. Noi, însă, suntem gata să ajutăm persoanele care, în vederea unei auto-publicități, ar scrie pe o pancartă, de exemplu, că dorește să investească resurse într-un anumit obiect sau acțiune de artă. Noi, ca organizație non-guvernamentală, putem să ne asumăm responsabilitatea de susținere a proiectului. Probabil, toate acestea vor fi posibile în momentul când business-elita Moldovei va înțelege că mai sunt lucruri importante în care se poate de investit, nu doar în sine și în alintul propriului eu.”
Dacă ar părea că organizația execută totul fără anumite piedici, din spusele lui Serghei înțelegem că e o părere greșită. „Noi întâlnim dificultăți din partea persoanelor care lucrează după anumite sisteme – cel mai important pentru ei e să-și primească salariul la timp, fără mari dificultăți, însă uneori noi părem a fi un baraj. Noi oricum ne împotrivim în toate modurile celor ce fac ei, obținând spațiu pentru activitățile noastre, organizând evenimente ca Monstrația, organizând concerte, la care vin oameni într-adevăr interesați.”
Totuși comunitatea Art Labyrinth rămâne a fi fidelă idealurilor sale, ceea ce și le urează cititorilor #diez. „Ne dorim ca toți cititorii acestui articol și toți oamenii interesanți, să vadă frumosul în tot ce-i înconjoară. Să-și imagineze frumosul în suflet, întrucât frumusețea de acolo, de fapt, și va salva lumea.”
