Femeile din zilele noastre îşi injectează toxine pentru a elimina ridurile şi liniile de expresie, îşi trec curent galvanic prin piele, fac liposuctii pentru a scăpa de grăsimea nedorită şi operaţii sub anestezie pentru un face-lift.
Deşi în prezent, astfel de tratamente de înfrumuseţare par raţionale, cel puţin pentru unii dintre noi, şi sunt percepute drept vârfuri de gamă în industria vanităţii, cu siguranţă 200 de ani mai târziu, o să fie înlocuite de alte metode ingenioase de a ne păstra frumuseţea, relatează one.ro.
Fiecare generaţie are tendinţa de a analiza trecutul pentru a face loc viitorului, de a privi în urmă la ce au lăsat strămoşii noştri în materie de secrete de frumuseţe sau ce măşti de faţă sau tratamente homemade foloseau bunicile şi mamele noastre pentru a-şi menţine tinereţea.
iată metodele de frumusețe din istorie:
#1. Machiaj cu plumb
Plumbul are o utilizare lungă şi alarmantă ca ingredient cosmetic, în unele instanţe fiind folosit chiar şi în prezent. Folosit încă din antichitate, a devenit popular în secolul XVIII în rândul femeilor care îl amestecau cu oţet pentru a obţine alb de plumb, substanţă pe care apoi o aplicau pe ten pentru a obţine paloarea chipului, care era în tendinţe la vremea respectivă.
În plus, această mixtura conferea un aspect neted al pielii, camuflând semnele cauzate de variolă, care era foarte răspândită în acea perioadă. Persoanele care foloseau produse pe bază de plumb se otrăveau încetul cu încetul, suferind pe parcurs numeroase efecte adverse, precum albirea părului, uscarea tenului, dureri abdominale severe şi constipaţie. Totul în numele frumuseţii.
#2. Arsenic
De îndată ce plumbul şi-a pierdut supremaţia, următorul ingredient miraculos, descoperit pentru a albi tenul a fost arsenicul. Acesta distruge eritrocitele (globulele roşii), responsabile pentru transportul oxigenului de la plămân la ţesuturi, fapt ce conduce la o paloare a tenului şi ulterior, la moarte.
Ironic, dacă tratamentul cu arsenic era oprit brusc, condiţia tenului se înrăutăţea dramatic, obligându-te astfel să foloseşti produsele cu arsenic. Acestea au fost folosite până în anii ’20.
#3. Mercur
Înainte de a fi descoperit benzoyl peroxide, mercurul a fost folosit pentru a calma iritaţiile pielii. Problema cu mercurul este că fiind uşor absorbit în piele, putea cauza defecte de naştere, probleme rinichilor şi ficatului, oboseală, tremur, depresie şi un gust metalic în gură. Bineintes, şi moartea.
#4. Epilarea cu Raze X
Cercetătorii au descoperit razele X la începutul secolului douăzeci şi curând au folosit radiaţiile electromagnetice pentru a îndepărta părul nedorit de pe corp. Potrivit unui raport, unii pacienţi trebuiau să fie expuşi la raze X pentru aproape douăzeci de ore. Desigur, după această şedinţă, părul nedorit cădea, dar şi pielea devenea mai dură, apăreau ulceraţii şi mai târziu, cancer. Până la descoperirea acestor efecte secundare, tratamentul de epilare cu raze X a fost marketat pentru mult timp drept o procedura ce putea fi folosita in sigurantă.
#5. Tendinţe în materie de păr
La sfârşitul anilor 1700, tendinţele de coafură au atins un volum năucitor, iar pentru a-l obţine, femeile foloseau o mulţime de extensii realizate din păr de cal, precum şi schelete de lemn sau fier, peste care îşi prindeau părul.
Apoi, părul era uns cu untură – pe post de spumă de par – şi ondulat, apoi pudrat cu plumb. Evident, după un efort atât de mare depus pentru a obţine o coafură perfectă, în spiritul modei vremii, nu era indicat să îţi speli părul o perioadă de timp. Când păduchii şi alte târâtoare urmau să le invadeze capul, aveau nevoie de beţe lungi pentru a se scărpina.
#6. Extensii de gene
Extensiile de gene sunt populare încă din anul 1899, când una din cele mai înfricoşătoare tehnici pe care am auzit-o vreodată era descrisă în ziarul The Dundee Courier. Aplicarea genelor false se făcea prin măiestria ţeserii pleoapei cu un ac şi un fir de par rupt din capul doritoarei.
Pentru ca operaţiunea să fie cât mai puţin dureroasă, zona era frecată mai întâi cu o soluţie pe bază de cocaină. Buclele realizate prin fineţe chirurgicală erau apoi tăiate, iar ochiul era bandajat, urmând ca abia a doua zi, rezultatul să fie admirat.
