An de an, în perioada sărbătorilor de iarnă, „Singur acasă” rulează din nou pe majoritatea ecranelor din întreaga lume. Și nu este întâmplător. Deși între timp au fost lansate mii de filme noi, ne întoarcem la povestea lui Kevin, pentru că ne oferă exact acele emoții de care avem nevoie, dar și oportunitatea de a petrece timp cu cei dragi. Cineasta Elena Vatamanu-Mărgineanu ne-a explicat mai detaliat de ce producția respectivă a depășit statutul de simplă comedie de Crăciun și ce elemente, în general, transformă filmele în unele iconice.
Potrivit Elenei, unele filme devin repere cinematografice datorită oamenilor. Mai exact, grație faptului că aceștia le apreciază și le privesc de zeci de ori. Iar principalul motiv pentru care oamenii revin mereu la un film sau altul e dorința de a retrăi anumite emoții. „Nu e ca și cum ne este dor de conținutul filmului sau ne dorim să revedem actorii. Pur și simplu vrem să resimțim aceleași emoții de care suntem deja siguri că puteam avea parte”, subliniază tânăra.
În această ordine de idei, cineasta lămurește că producțiile care prind cu adevărat la public sunt cele care ajung în extreme. Fie sunt extrem de vesele, fie profund triste. „Extremele ajută oamenii să-și exteriorizeze sentimentele, iar exemple relevante sunt «Titanic» și «Hachiko», la care toată lumea plânge, sau «Singur acasă» și «Borat!», la care absolut toți râd.”
Accesibilitatea unei lucrări este la fel de importantă în procesul său de transformare în una legendară. Cu cât mai accesibilă este, cu atât mai multe șanse are să devină populară. „Nu știu foarte mulți adulți care să vrea să privească animații, cum ar fi «Grinch», și invers, nu știu foarte mulți copii care să vrea să privească «Pur și simplu dragoste» sau alte filme de Crăciun. Cred că de asta «Singur acasă», cu toate părțile lui, a și prins atât de bine. E fain anume că poate fi urmărit atât de un copil de șapte ani, cât și de un bătrân de 70”, spune Elena.
Pe de altă parte, tânăra afirmă că foarte mult contează și structura, și claritatea poveștii. Potrivit ei, filmele complexe sau nonliniare nu devin iconice, deoarece spectatorul, de cele mai multe ori, caută să se relaxeze în timp ce privește un film, nu să ghicească ce a vrut să zică autorul.
„Autenticitatea unui film, cred eu, tot influențează. Și asta e ceea ce putem învăța de la filmele clasice foarte populare. Sigur, acum trăim într-o eră în care extrem de multe subiecte au fost deja abordate, dar trebuie să reținem că lucrările care au rămas în istorie și pe care lumea este dornică să le revadă sunt cele care au fost cele mai proaspete, vii, inovatoare, creative”, menționează cineasta.
Referindu-se la filmele clasice care au depășit granițe, Elena mai spune că din exemplul lor putem învăța despre necesitatea abordării unor teme care reușesc să intereseze un public larg. „În cazul «Singur acasă» vorbim despre Crăciun, o temă extrem de universală. Acest moment contează anume pentru că ceea ce este specific unei singure țări poate fi mai greu de asimilat pentru altele.”
De ce filmele din prezent nu prea reușesc să rămână în istorie
Elena menționează că în prezent este importantă vizibilitatea unui film. Potrivit ei, spectatorul general este foarte influențat de vizibilitatea producției în online înainte de a ajunge la vizionare. Dacă este foarte popular pe rețele, atunci îți stârnește curiozitatea și vrei să-l vezi: „Orice informație despre un film, fie ea bună sau rea, influențează oamenii să-l vizioneze.”
Astfel, cineasta atrage atenția că există multe filme bune care nu reușesc să ajungă la publicul larg din cauza promovării insuficiente. „Cred că, uneori, problema este modestia regizorului. Cei care sunt foarte vizibili, care vorbesc mult despre producția lor au mai mult succes, chiar dacă filmul nu este neapărat foarte bun. În schimb, regizorii mai modești, deși au lucrări valoroase, nu reușesc să se impună.”
În plus, Elena adăugă că distribuția este și ea un factor esențial în zilele noastre. Actorii deja cunoscuți atrag mai mulți spectatori. „Mi s-a întâmplat să fiu într-o conversație cu un regizor care spunea că ar fi vrut în filmul său de lung metraj să fie un anumit actor, dar, deoarece casa de producție voia ca filmul să aibă succes și vânzări, a trebuit să înlocuiască actorul respectiv cu altul, mai faimos în mediul online, cu mai mulți urmăritori pe Instagram. Din perspectiva consumatorilor, clar că este mult mai ușor să urmărești un film când deja știi cel puțin un actor.”
Totodată, tânăra subliniază că nu trebuie să uităm despre faptul că, în unele cazuri, succesul unui film nu vine imediat după lansare, ci este influențat de contextul real. „Sunt filme care nu prind atunci când apar, dar devin populare mai târziu, când se întâmplă ceva ce ne amintește de ele. Un exemplu concret este serialul în care a jucat Volodâmâr Zelenski. Inițial, producția nu s-a bucurat de un succes major, dar după ce Zelenski a devenit Președintele Ucrainei, aceasta a fost preluată de Netflix și a devenit cunoscută la nivel internațional. În cazul dat, realitatea a ajutat enorm la promovarea produsului cinematografic”, menționează ea.
Cu toate acestea, cineasta nu neagă faptul că producțiilor contemporane le este tot mai greu să devină iconice și să reziste în timp. „Filmele de azi sunt predispuse să aibă un hype foarte mare, iar după ce trece perioada în care toată lumea vorbește despre ele, se șterg treptat din memorie. Nu devin filme pe care oamenii să vrea să le revadă a doua sau a treia oară. Exemple recente ar fi «Oppenheimer» sau «Barbie»”, spune ea.
Opinia tinerei este că reluarea filmelor noi ține mai degrabă de o motivație personală decât de un atașament colectiv. Altfel zis, le revedem doar dacă ne-au sensibilizat foarte mult, dacă au fost revelatoare pentru noi sau dacă ne-au impresionat într-un fel anume, prin montaj, de exemplu.
În același timp, Elena subliniază că și modul de consum al filmului s-a schimbat considerabil, motiv pentru care este natural ca producțiile recente să ajungă mai greu la statutul de legendă. „Filmele apar la cinema și apoi dispar. Nu mai avem DVD-uri, nu se mai distribuie la TV. La fel, acum sunt foarte multe producții, iar timpul de care dispun spectatorii este tot mai limitat.”
Aici găsești lista filmelor moldovenești lansate în ultimii cinci ani, potrivit Centrului Național al Cinematografiei.
