Ion Fîntîna este din Bălți și învață la Cluj-Napoca de mai bine de șase ani, timp în care și-a făcut studiile de licență, de masterat și a început un program de doctorat. Tânărul își împarte timpul între locul de muncă, studii, voluntariat și, mai nou, la catedră, unde a început să predea din acest an. Despre cum este să faci parte din comunitatea academică a Universității Babeș-Bolyai, dar și cum este să îți începi cariera didactică într-o Românie lovită de măsuri de austeritate vă invităm să aflați în continuare.
Ion a decis că vrea să studieze în România încă din clasa a X-a și a ales Universitatea Babeș-Bolyai, din motiv că instituția de învățământ se afla pe primul loc în topurile celor mai bune universități din România. Motivația tânărului a fost că își dorea studii de calitate, mai multe oportunități de angajare după absolvire, dar și provocarea de a vedea cum este să te dezvolți într-un mediu nou, diferit de cel cu care s-a obișnuit acasă. „Șocul cultural a durat, la propriu, o zi. Cred că mai degrabă a fost un șoc psihologic, pentru că am plecat pentru prima dată de acasă pentru o perioadă atât de îndelungată. În schimb, integrarea culturală nu a fost atât de grea. Colegii, profesorii și, în general, comunitatea sunt foarte primitoare”, își amintește tânărul.
Deși mulți dintre tinerii basarabeni care aleg să studieze în România preferă să schimbe universitatea atunci când aplică la masterat, Ion s-a întors de fiecare dată la Universitatea Babeș-Bolyai, acolo unde era încântat de calitatea studiilor și de oportunitățile care i se iveau. Astfel, a studiat relații internaționale și studii europene la licență, afaceri europene și management de programe în timpul masteratului, iar la doctorat a ales conceptul de război hibrid și tacticile hibride de influență a Federației Ruse în Europa de Est. „A contat faptul că deja eram integrat în sistemul educațional clujean și în mediul social al acestui oraș. Aici mi-am găsit noua familie atât la job, cât și la facultate”, susține Ion.
„Predatul nu e o cerință obligatorie”
Ion și-a început cariera didactică în anul de studii 2025/2026, odată cu studiile la doctorat. În România, studenții doctoranzi pot să predea la facultate dacă asta le cere îndrumătorul științific sau dacă universitatea la care își fac studiile are nevoie de cadre didactice asociate. De obicei, doctoranzii țin seminarele. „Eu sunt doctorand la buget, dar fără bursă. Așadar, în cazul meu, predatul nu e o cerință obligatorie. Eu mi-am dorit să predau pentru ca să mă aflu mereu într-o comunitate de tineri, cu idei noi, iar dorința mea este de a-i ajuta să-și atingă potențialul”, povestește Ion.
Studenții lui Ion sunt cu trei-patru ani mai tineri decât el, de aceea prima zi la catedră a fost despre emoții și, pe alocuri, nesiguranță. „Cu timpul, toate acestea au trecut. Acum, părerea studenților despre mine cred și sper că este una pozitivă. Mereu m-am străduit să le fiu mai mult decât un profesor, dar un prieten.”
Doctorandul și-a început cariera didactică într-o perioadă în care România este lovită de măsurile de austeritate, iar salariile cadrelor didactice au fost reduse. Cu toate acestea, pentru el factorul financiar nu este important, cel puțin acum. „Eu predau din plăcere. După trei ani cred că încă voi fi cadru didactic asociat, dar totul va depinde de timpul liber pe care-l voi avea, prioritățile de atunci și experiența pe care o am acum”, susține Ion.
„Eu pun accentul pe partea practică”
Ion își începe ziua de muncă la ora 8:00 la biroul jobului său de bază, unde lucrează în calitate de project manager pe o serie de proiecte dedicate digitalizării companiilor din regiune, dar și creșterii colaborării dintre firmele de IT din țară. În zilele de luni, miercuri și joi, când are ore de predat, tânărul pleacă de la ora 15:30 la facultate pentru a ține seminarele. După cursuri fie revine la birou, fie își dedică timpul organizațiilor de tineret în care este implicat sau proiectelor personale.
Tânărul profesor predă două materii: Economie internațională și Introducere în economie. „Pregătirea pentru ore, fiind în primul an de predare, e destul de solicitantă. Eu pun accentul pe partea practică și încerc să aduc în față cât mai multe studii de caz, ca studenții să poată să transpună modul de gândire teoretic în viața reală”, povestește Ion.
Unul dintre obiectivele tânărului este să fie cât mai aproape de studenții săi și să devină prietenul lor, de aceea transformă discuțiile în dezbateri între colegi, nu în predat intensiv. „În economie, fiecare opinie contează și nu există opinii greșite. Există măsuri care afectează pe unii și dezavantajează pe alții.”
Astăzi, foștii profesori ai lui Ion i-au devenit colegi de muncă. Schimbarea relațiilor cu aceștia nu a fost radicală datorită faptului că, la masterat, profesorii erau foarte deschiși cu studenții. „Dar da, a fost un pic neobișnuit ca profesorii să-mi devină colegi de muncă. Pe parcursul anilor de facultate, fiecare profesor m-a marcat și am încercat să iau de la fiecare trăsăturile care mi-au plăcut cel mai mult și să le integrez în stilul meu de predare”, susține tânărul.
Voluntariat și asociațiile de studenți basarabeni
Ion Fîntîna este unul dintre puținii tineri din România care a avut două mandate de președinte în cadrul unei asociații de studenți basarabeni. Este vorba de GIB Cluj, asociația unde el a fost, timp de doi ani, alături de studenții basarabeni care abia au venit la studii în Cluj-Napoca.
În timpul mandatelor lui Ion, facilitățile oferite de statul român etnicilor s-au tot schimbat. „Eu cred că ajutorul pe care-l oferă statul român etnicilor români de pretutindeni este deja unul considerabil și numărul mare de basarabeni care aleg să rămână în România după studii este o dovadă în acest sens. E clar, măsurile de austeritate au afectat financiar condiția basarabenilor, dar să sperăm că vom ajunge în curând la capătul tunelului și studenții noștri se vor putea bucura de și mai multe avantaje și facilități”, a punctat Ion.
Aici am explicat cum a evoluat sprijinul oferit de statul român etnicilor pe parcursul ultimelor trei decenii.
