„Simțeam că, oricât aș munci, nu mai reușesc să țin pasul cu toate cerințele”, ne-a spus o profesoară atunci când am rugat-o să ne povestească despre cum a fost pentru ea să trăiască un burnout. Arderea profesională poate apărea în orice sferă de activitate, iar educația nu este o excepție. Unii profesori se confruntă cu epuizare fizică și emoțională, generate de volumul mare de muncă, birocrație, suprasolicitare și dorința de a fi mereu disponibili. În timp, acestea pot duce la scăderea motivației, oboseală și, într-un final, ardere profesională.
Burnoutul este recunoscut de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca un „fenomen ocupațional”. Cu alte cuvinte, se referă la modul în care o persoană răspunde, atât fizic cât și psiho-emoțional, la stresul și cerințele de la locul de muncă. Burnoutul este o stare de epuizare fizică, mentală și emoțională. Poate apărea atunci când te confruntați cu stres pe termen lung și te simți sub presiune constantă.
Psihologa Aurelia Zlotea explică că burnoutul are la bază mai multe cauze interne și externe.
| Factori externi | Factori interni |
| comunicarea intensă și solicitantă cu elevii, părinții și profesorii | tendința de a fi mai rigid(ă) din punct de vedere emoțional |
| cerințele nerealiste privind performanța | nevoia puternică de validare și dorința de a fi remarcat(ă) |
| suprasolicitarea mentală, cauzată de analiza constantă a informațiilor, memorarea lor și rezolvarea continuă a diferitelor probleme | asumarea excesivă a responsabilităților |
| planificarea ineficientă și volumul mare de muncă și programul prelungit | sensibilitate ridicată |
| sarcinile multiple și prea diverse | trăirea intensă a situațiilor de la locul de muncă |
| mediul stresant, presiunea continuă și termenele scurte pentru realizarea sarcinilor | epuizare emoțională cauzată de alte aspecte ale vieții |
| climatul psihologic nefavorabil în colectivul de muncă | perfecționism și dorință exagerată de performanță |
| interacțiunea dificilă cu elevi sau părinți | rezistență scăzută la stres |
| lipsa dialogului și a sprijinului din partea conducerii | dificultate în a accepta eșecul sau frustrarea |
| dificultatea de a se detașa de responsabilitățile de la serviciu | lipsă de încredere în sine și dificultate de a spune „nu” |
Stres ≠ burnout ≠ depresie
Deși derivă din stres, sindromul burnout este o afecțiune cu totul diferită. Aurelia Zlotea explică că a fi stresat(ă) înseamnă a te confrunta cu prea mult: prea multă presiune, prea multe responsabilități, o solicitare permanentă care depășește puterile fizice și psihologice ale individului. „Cu toate acestea, o persoană stresată are în continuare convingerea că, dacă ar dispune de mai mult timp și de mai multă energie, ar putea face față situației.”
Epuizarea profesională, însă, se caracterizează prin oboseală cronică. Indiferent de ce face persoana are senzația că nimic nu este suficient de bun, că nu se mai poate face nimic, că orice gest este în zadar. „O persoană stresată caută soluții, pe când cineva ajuns la stadiul de burnout abandonează lupta, fiind total lipsit de motivație și deprimat.”
Studiile arată că anumite simptome considerate tipice pentru burnout apar și în cazul depresiei. Acestea se referă la epuizare extremă, stare de tristețe și scăderea performanței. Totuși, diferența dintre cele două e următoare: în cazul depresiei, gândurile și sentimentele negative nu se referă doar la cerințe specifice (cum ar fi cele legate de locul de muncă), ci la toate domeniile vieții. Chiar dacă persoanele cu epuizare nu suferă întotdeauna de depresie, aceasta poate crește riscul apariției depresiei.
Arderea profesională în sistemul educațional
Cadrele didactice îşi petrec o mare parte a timpului la locul de muncă. Acestea sunt implicate în diverse activități atât educaționale, cât şi relaționale cu elevi și alţi colegi de serviciu. Psihologa Aurelia Zlotea menționează că relațiile solicită un efort mare psihologic și intelectual. Un efort mare necesită și activităţile didactice.
Pentru pregătirea și organizarea unei lecții e nevoie de mai multe ore de studiu, iar realizarea activităţilor de predare presupune, analiza manualelor, a diverselor lucrări de specialitate, pregătirea materialelor didactice, elaborarea sarcinilor pentru diverse activități ale copiilor, selectarea strategiilor de învățare eficientă a copiilor. Toate acestea vin la pachet cu tempoul rapid al muncii.
Aurelia Zlotea, psihologă
Corina Goriță predă limba și literatura română de 15 ani. Spune că volumul mare de lucru și „surpriza” zilei de mâine – un control inopinat, un părinte revoltat, un copil pe care nu poți să-l ajuți, o ședință anunțată pe ultima sută de metri – îi provoacă cel mai mult stres în activitatea didactică. De asemenea, o afectează uneori birocrația, raportările și sarcinile administrative.
Dacă ești perfecționist(ă), faci tot în termeni și calitativ, aceasta doboară. Uneori mă simt un șoarece alergând pe roată. Începuturile și sfârșiturile de an sunt cele mai epuizante.
Corina Goriță, profesoară
Corina povestește că a avut momente în care și-a dat seama că este într-un burnout. A simțit anxietate, neputință și depresie. Își dorea să evadeze în lectură sau somn. Profesoara spune că în astfel de momente este necesar să fii susținut(ă). „E foarte important să ai parte înțelegerea și aprecierea administrației, susținerea și încrederea părinților, respectul și interesul elevilor.”
„În loc să te simți profesor, ajungi să te simți funcționar”
Din experiența sa, Adriana Cernei, profesoară de matematică și informatică și directoarea unui liceu, zice că stresul vine din toate părțile. Cea mai mare presiune, însă, este de obicei, birocrația – formulare urgente, raporte cu termene limită până la o anumită oră, completări.
Câteodată toate acestea îți mănâncă energia și timpul pe care ai vrea să-l dedici copiilor, sau ție – o formare interesată, un curs care te-a fascinat, sau o cafea cu colegii. În loc să te simți profesor, ajungi să te simți funcționar. Asta obosește, mai ales când știi că munca reală, cea cu elevii, trece pe planul doi.
Adriana Cernei, profesoară și directoare de liceu
Adriana Cernei relatează că sunt momente când volumul de lucru este prea mare pentru a-l gestiona eficient. Se întâmplă când își dă seama că nu reușește să realizeze toate sarcinile pe care și le-a fixat sau când la ora 17:30 este încă la muncă. „În astfel de situații am nevoie de o pauză. Buna funcționare a sistemului de educație este direct proporțională cu starea de bine a fiecărui cadrului didactic.”
Profesoara a avut perioade în care s-a simțit aproape de burnout. Se manifesta prin oboseală constantă, lipsă de energie și dificultatea de a se concentra, chiar și la activități obișnuite.
Simțeam că, oricât aș munci, nu mai reușesc să țin pasul cu toate cerințele.
Adriana Cernei, profesoară și directoare de liceu
Fiindcă este și managera instituției, Adriana pledează pentru un mediu bazat pe comunicare deschisă, sprijin reciproc și încredere. „Încerc să-mi ascult colegii, să-i ajut, să-i susțin și încurajez. Cred că starea de bine la serviciu este atunci când colegii simt că sunt ascultați, că munca lor este apreciată și că fac parte dintr-o echipă unită.”
Simptomele unui burnout
Psihologa Aurelia Zlotea menționează că burnoutul se manifestă prin mai multe semne.
# Oboseala permanentă – epuizare fizică, mentală, emoțională, lipsă de energie).
# Lipsă de motivație – dispare entuziasmul față de lucrurile care alteori aduceau făceau plăcere, dispare motivația la locul de muncă.
# Scăderea productivității la serviciu și probleme cognitive – se reduce capacitatea de concentrare și memorare, de aici scade productivitatea, apar frecvent greșeli.
# Lipsa grijii față de propria persoană – mâncare nesănătoasă, somn dezorganizat.
# Nemulțumirea – persoana se simte nefericită și nu știe cum să-și îmbunătățești lucrurile și nici nu are energie.
Decesul cauzat de burnout poate surveni în urma unor tulburări cardiace, respiratorii sau digestive severe, precum și a problemelor de somn profund perturbate. Există și un risc ridicat de depresie, care poate duce la pierderea sensului vieţii şi chiar la idei suicidare.
Cum putem preveni arderea profesională a personalului din educație
# Vacanțele elevilor, ar trebui să fie și vacanțele profesorilor. Aurelia Zlotea menționează că anume în aceste perioade se planifică formări, ședințe și realizări de sarcini care nu pot fi amânate.
# În timpul serviciului, angajații trebuie să beneficieze de confort și socializare, după necesitate.
# Locul de lucru al angajatului trebuie să fie confortabil, izolat de persoane străine și de gălăgie.
# Trebuie menținută o atmosferă de prietenie, de susținere, de acceptare în colectiv, în relație cu superiorii și cu colegii .
# Viața profesională trebuie echilibrată cu cea personală.
Potrivit psihologei, instituțiile de învățământ sunt și ele responsabile în prevenirea epuizării emoționale a cadrelor didactice.
Liniștea nu e tulburată de volumul de muncă, ci de modul în care unii profesori sau manageri aleg să se comporte. Presiunea, intimidarea nu înseamnă «disciplină» sau «management», ci poartă un nume clar: mobbing. Mobbingul la locul de muncă afectează sănătatea și starea de bine a profesorilor, de aceea mulți tineri profesioniști renunță la ideea de a rămâne în sistemul educațional.
Aurelia Zlotea, psihologă
MEC: „Este un subiect care ne preocupă”
Galina Rusu, secretară generală de stat la Ministerul Educației și Cercetării (MEC), spune că tema arderii profesionale reprezintă o preocupare constantă. „La «Săptămâna educației» am discutat despre asta și ne gândim ce putem face în această direcție, în special pentru cadrele didactice aflate la mijloc de carieră.”
Reprezentanta MEC zice că se intenționează să se discute mai mult despre well-being și despre cum profesorii ar putea face față provocărilor. „La tabăra pentru cadrele didactice aflate la mijloc de carieră, spre exemplu, tot discutăm despre starea de bine. Ne preocupă nu doar cum sunt predate disciplinele, ci și cum se simt cadrele didactice.”
Ministrul educației și cercetării, Dan Perciun, menționează într-o postare că în ultimii ani au fost făcuți pași importanți spre debirocratizare, atragerea tinerilor specialiști și echilibrarea încărcării didactice.
E momentul să deschidem public o discuție sinceră despre starea de bine a profesorilor, supraaglomerarea claselor și implementarea reală a educației incluzive.
Dan Perciun, ministrul educației și cercetării
Tehnici de gestionare a stresului din activitatea didactică
Corina Gorița obișnuiește să scrie ce are de făcut și să-și prioritizeze activitățile. Totodată, cere ajutor și apelează la psiholog sau medic. De asemenea, ia pauze pentru odihnă și realizează activități care o încarcă cu energie.
În momentele de epuizare, Adriana Cernei înțelege cât de important este să ia o pauză, să se deconecteze de la școală și să-și regăsească echilibrul – în familie. „Încerc să-mi organizez timpul cât mai eficient și să stabilesc priorități clare, să realizez cele mai importante sarcini, apoi restul. Deleg acolo unde se poate, evit să adun totul asupra mea și învăț să spun „nu” când volumul de muncă devine prea mare.”
Adriana poartă conversații de suflet cu colegii, își ia cinci minute de respiro în curtea liceului, ascultă muzică clasică, mănâncă ceva dulce sau oferă o îmbrățișare.
Aurelia Zlotea are câteva recomandări pentru cadrele didactice.
🔵 Creează un ritual de încheiere a zilei de lucru pentru a separa munca de timpul tău personal.
🔵 Relaxează-te petrecând puțin timp singur pentru a te detașa de exigențele sociale.
🔵 Practică un hobby care te relaxează.
🔵 Încearcă să dormi la prânz în zilele de weekend.
🔵 Discută cu cineva în care ai încredere.
Specialista recomandă adresarea la medicul de familie atunci când apar schimbări în regimul alimentar sau în regimul de somn. Acesta ar trebui, la rândul său, să remonde un specialist potrivit.
Dacă ești cadru didactic și simți că treci printr-un burnout, adresează-te la un psiholog sau psihoterapeut. Specialiștii de la Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică oferă consultații gratuite. Aici găsești o listă de contacte ale specialiștilor din toate raioanele și municipiile din țară.
De asemenea, Centrele Comunitare de Sănătate Mintală din fiecare raion și municipiu din Moldova oferă terapie gratuită.
Găsești într-un material:
# lista centrelor din centrul țării;
# lista centrelor din nordul țării;
# lista centrelor din sudul țării.
