De 13 ani predă chimia la școală, urmează un program de doctorat și este profesoară la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”. Vorbim despre Nadejda Cazacioc, laureata premiului mare la concursul republican „Pedagogul anului” din acest an. Adeptă a lecțiilor aplicative, Nadejda îi motivează pe elevi să învețe chimia prin exemple din viața de zi cu zi. Într-un interviu, ne-a povestit despre cum integrează inteligența artificială la lecții, despre ce a motivat-o să participe la concursul din acest an și despre cum vede ea rolul unui profesor în societate.
Nadejda Cazacioc a crescut într-o familie de profesori. Mama sa este învățătoare, respectiv de pe la doi-trei ani după-amiezile le petrecea la școală. Pe parcursul anilor, a început să-și învețe păpușile, ulterior fratele mai mic și verișorii. Avea în minte ideea că „a fi profesor înseamnă a crește un viitor”.
„Involuntar, chimia a devenit parte din viața mea”
Nadejda știa că după absolvirea liceului va merge la Pedagogie, dar nu și la ce specialitate. „Chimia a fost, de fapt, alegerea sorții. Era anul 2005 când m-am dus la facultate și era un deficit financiar. Dintre toate opțiunile, am intrat la buget la «Biologie și Chimie». Am rămas aici.”
La baza specialității sale este biologia, însă între timp a îndrăgit chimia. A început să predea lecții de chimie la liceul din satul natal Taraclia din raionul Căușeni. În paralel, a urmat un program de masterat tot în domeniul „Chimie”. „Cumva, involuntar, chimia a devenit parte din viața mea.”
„Nu aș putea să merg să ofer ceea ce am eu altui liceu”
Spune că s-a întors acasă după facultate, deoarece aici este familia ei, iar după 13 ani de predare, nu se mai vede altundeva decât în satul Taraclia.
Localitatea este dezvoltată, avem la îndemână oricare dintre facilitățile pe care le are un om la oraș. Nu aș schimba nici instituția, nici satul pentru nimic în lume, pentru că dragostea asta față de localitatea natală este încă din copilărie. Nu m-am gândit nicio secundă că pot să plec într-o altă instituție sau că aș putea să merg să ofer ceea ce am eu altui liceu.
Nadejda Cazacioc
Nadejda povestește că începutul activității sale în pedagogie a fost destul de provocator. Fiindcă a avut o pauză după facultate, spune că în primii ani a fost nevoită uneori să învețe odată cu elevii. „Trebuia să fac proiectele cap-coadă, să analizez fiecare pas al proiectului, să-mi rezolv individual problemele care trebuiau pregătite pentru elevi. Trebuia să fiu sigură că atunci când merg în fața lor totul decurge bine.”
Când era la masterat, a început să participe la conferințe, la seminare de didactică în biologie și chimie. Își dorea să prezinte comunității educaționale din Moldova ceea ce face în clasă și să prezinte metodele ei de predare. Cadrele didactice de la universitate au încurajat-o să se înscrie și la doctorat, ceea ce a și făcut.
„Chimia nu este nimic altceva decât realitatea care ne înconjoară”
Nadejda Cazacioc este de părere că curriculumul la chimie este destul de teoretizat și puțin ancorat în realitate. Din acest motiv, profesoara a început să le demonstreze elevilor că ceea ce studiază la școală nu este altceva decât ceea cu ce se întâlnesc în viața de zi cu zi.
Spre exemplu, CaO nu este un oxid simplu, ci varul pe care îl întâlnesc acasă. NaOH este o bază care se găsește în săpun și în dezinfectante. Acidul clorhidric (HCl) nu este nimic altceva decât clorul folosit pentru a spăla podeaua. Chimia nu este nimic altceva decât realitatea care ne înconjoară – asta încerc să le explic.
Nadejda Cazacioc
Profesoara ia în considerarea acest principiu și atunci când elevii au de realizat proiecte. Spre exemplu, aceștia trebuie să verifice calitatea apei din localitate, să realizeze un filtru de apă pentru gospodăria lor folosind cărbune, trei sonde și trei butelii sau să pregătească compost pentru răsad.
De asemenea, elevii sunt încurajați să identifice acasă acizi sau le recomandă să găsească o sare în bucătărie și să o descrie, să dizolve bicarbonatul de sodiu în oțet și să-și noteze reacția. De multe ori, tinerii filmează experimentele chimice și le explică. „Pornind de la tot ce au în gospodărie, gândesc cap-coadă o lecție în așa fel, încât să îi captivez și să le mențin atenția.”
Chiar dacă Nadejda nu exclude testele, un accent mai mare îl pune pe evaluarea proiectelor. „Elevii au participat la concursuri naționale și internaționale și am reușit să adunăm cupe, medalii. Acest lucru înseamnă că am făcut totul bine.”
O lecție în școlile din Moldova durează 45 de minute. Profesoara de chimie crede că este puțin, mai ales pentru clasele în care învață câte 30-35 de elevi. De regulă, o lecție începe cu o activitate de evocare – o imagine, un citat sau o melodie menită să le trezească elevilor interesul pentru tema ce urmează. După ce le lămurește tema nouă, urmează etapa în care tinerii înțeleg că ceea ce au învățat este, de fapt, ceea ce întâlnesc în viața de zi cu zi. Lecția se încheie cu o reflexie, unde elevilor li se explică de ce vor avea nevoie de informațiile pe care le-au studiat la oră. „Facem o legătură directă cu realitatea pe care o trăim.”
„Chat GPT cam șchiopătează la rezolvarea problemelor”
Nadejda Cazacioc este deschisă să utilizeze inteligența artificială la ore sau în pregătirea pentru lecții. De exemplu, realizează quiz-uri în baza temelor. „Iau din manual de la pagina 12 până la 16, îl încarc într-o aplicație și îmi dă exemple de întrebări pentru un test. Nu deviez de la ce avem în curriculum și de la planificarea lecției.”
De asemenea, profesoara încurajează elevii să utilizeze responsabil AI-ul. Spre exemplu, liceenii din clasa a XII-a au avut de realizat un proiect în care să analizeze mai multe produse alimentare și să identifice E-urile. Cu ajutorul Chat GPT, elevii au găsit formulele chimice, riscurile E-urilor în anumite alimente, țările în care anumite E-uri sunt permise și cantitatea acceptată. Ulterior, tinerii au realizat pliante pe care le-au distribuit în comunitate.
Nadejda spune că își dă seama ușor dacă un elev a rezolvat o problemă folosind AI. „Eu sunt privilegiată la disciplina chimie, căci Chat GPT cam șchiopătează la rezolvarea problemelor sau la scrierea ecuațiilor. Are o anumită structură, un algoritm. Se vede de la o poștă când un elev folosește AI. În astfel de cazuri, îi zic «aici a gândit prietenul tău, de aceea, la această problemă încearcă să gândești tu”.
Pedagogul anului 2025
Nadejda Cazacioc și-a dat seama că ar putea împărtăși din experiența ei altor profesori, de aceea, după o experiență de 12 ani de predare, s-a înscris la concursul republican „Pedagogul anului”. Competiția constă din trei etape: locală, raională/municipală și republicană. Nadejda recunoaște că după fiecare etapă se gândea să renunțe. „Aveam emoții, bătăi de cap, stres. Familia mea mă încuraja de fiecare dată. Mi-a dat, să zic așa, putere și forță să merg mai departe.”
La etapa locală, Nadejda a ținut o oră publică și a realizat un workshop pentru profesorii din liceul în care predă. A urmat etapa raională, unde am ținut o oră publică pentru o clasă dintr-o altă instituție și a organizat un workshop pentru profesorii din raion. De asemenea, a prezentat rezolvarea unei situații didactice. Cu alte cuvinte, a explicat cum ar rezolva o problemă ce ține de învățarea materiei, utilizând curriculumul, politicile educaționale și experiența sa.
Exemple de situații didactice la chimie: elevul nu poate diferenția bazele de acizi, elevul nu înțelege de ce hidrogenul este poziționat în seria metalelor.
Din motiv că a obținut locul I, Nadejda a participat la etapa republicană. Inițial, a trebuit să rezolve un studiu de caz și de inteligență profesională. Acesta se referă la gestionarea unei probleme care apare într-un colectiv de elevi și ține de nivelul psihopedagogic. Ulterior, a ținut din nou o oră publică pentru o clasă de elevi din Chișinău și un workshop pentru profesorii de chimie din capitală. Le-a vorbit despre integrarea inteligenței artificiale în predare, în învățare și în evaluarea elevilor.
Profesoara relatează că a fost emoționată de fiecare dată când a predat unor elevi pe care nu îi cunoștea. „Nu știi colectivul, backgroundul lor. Cea mai mare frică vine la începutul lecției, când lecția ar putea să nu înceapă și nu știi ce să faci. Totuși, în ambele cazuri pe care le-am avut, elevii au fost bine pregătiți. Mi-am depășit teama când am adresat prima întrebare și am văzut zeci de mâini ridicate.”
„Eu pot și eu trebuie să schimb comunitatea educațională”
Pentru Nadejda Cazacioc distincția „Pedagogul anului” înseamnă o recunoaștere națională a tot ceea ce a muncit în ultimii ani. Este mai mult decât s-ar fi așteptat și și-ar fi dorit.
Poate unii o să spună că 12 ani de experiență este puțin, însă eu am muncit foarte mult. Acum mă văd fericită. Când mi-am auzit numele la Palatul Național, eram cu adevărat împlinită, pentru că acest titlu îmi demonstrează că eu pot și eu trebuie să schimb comunitatea educațională.
Nadejda Cazacioc
Titlul de „Pedagogul anului” vine la pachet și cu un premiu de 50.000 de lei. Profesoara spune că va folosi banii pentru a înlocui televizorul din cabinetul de chimie cu o tablă interactivă. De asemenea, vrea să procure și câteva planșe, dar și alte lucruri utile pentru o sală de clasă. Cu cei 5.000 de lei pe care i-a primit când a fost premiată la etapa raională a cumpărat jaluzele pentru geamurile din cabinet.
„Noi trebuie să îi ajutăm să vadă acel licăr de lumină la finalul tunelului”
Nadejda este mândră că patru dintre foștii săi elevi și-au ales chimia drept domeniu de activitate. Doi sunt profesori, iar alții doi învață la facultate. „Când am văzut primul absolvent repartizat la muncă într-o școală din Moldova, am fost mândră. Am mulți elevi care sunt tehnologi, ingineri sau medici în devenire.”
Profesoara crede că rolul său printre elevi este să fie, în primul rând, prietena lor și ulterior să-i ajute să meargă pe drumul corect. „Sunt aici să-i învăț să fie oameni, iar apoi să dobândească cunoștințe. Noi, profesorii, nu mai transmitem informații, fiindcă informația este oriunde acum. Noi trebuie să-i învățăm să o asimileze, să o canalizeze și să se focalizeze pe ceea ce au nevoie. Noi trebuie să îi ajutăm să vadă acel licăr de lumină la finalul tunelului. De fiecare dată le spun elevilor că vreau să-i văd că merg corect, deoarece atunci voi fi și eu fericită.”
