Primul 2 pe care l-am primit la școală a fost în clasa a II-a la educația muzicală. Profesoara ne verifica conspectele din caiete o dată la două sau trei luni și în acea zi îl uitasem acasă. Amuzant e că, fix peste doi ani, tot pentru că îmi uitasem caietul de educație muzicală acasă, am primit al doilea 2. Se pare că această cifră m-a tot urmărit în primii ani de școală. Pentru mine, autoarea materialului pe care îl citești, ambele note au fost o rușine și o dezamăgire. M-am întrebat cum au trăit și alți tineri experiența de a primi 2, așa că am adunat povestirile lor în acest material. Totodată, câteva profesoare își spun părerea lor despre notarea cu note mici, iar psihologa Irina Bostan lămurește cum acestea pot afecta starea psiho-emoțională a unui elev.
În ciclul gimnazial și liceal, elevii pot fi notați cu note de la 10 la 1. Regulamentul spune că elevii se evaluează la teste, probe orale/scrise/practice, lucrări de laborator și teze semestriale. De asemenea, aceștia se notează și pentru realizarea proiectelor: investigație, portofoliu sau observație. Temele pentru acasă care nu sunt realizate corect sau integral nu pot fi notate cu note de la 4 la 1. Totodată, pentru comportamentul elevilor nu se acordă note.
Tot în regulament se precizează că rezultatele apreciate cu note de la 4 la 1 sunt considerate sub nivelul de promovare.
„Mă ocupam cu tot pe lume numai să nu vin acasă”
Prima notă de 2 pe care a primit-o Ehvaia a fost la pretestarea la matematică în clasa a IX-a. Povestește că inițial a fost descurajată și s-a simțit prost, pentru că s-a comparat cu colegii săi care au luat note mai mari. Ulterior, și-a dat seama că această notă este un motiv pentru a-și îmbunătăți abilitățile. „De atunci, nu am mai primit nota 2. Acum percep o notă proastă nu ca pe ceva teribil, ci pentru ca să-mi dau seama de propria ignoranță și să o corectez.”
Cătălin a luat primul 2 în clasa întâi la educația fizică. „Nu eram mereu atât de îndemânatic și în consecință am fost onorat să am primul și unicul meu 2. Mi-o plăcut experiența, nu mai vreau. Nu cred că este o greșeală, ci doar o notă. Important sănătate, că restul se rezolva.”
Valeria era în clasa a IV-a când a primit nota de 2 la educația moral-spirituală. Povestește că s-a emoționat destul de tare, era tristă și învinuia toți oamenii din jur. Cel mai mult îi era frică de reacția părinților. „Mă ocupam cu tot pe lume numai să nu vin acasă. Într-un final totul a fost în regulă, fiindcă a fost o notă fără motiv important. Am învățat atunci cum să mă port cu profesorii pentru a nu primi note rele.”
Pentru Cristian, prima notă de 2 a fost neplăcută. „Chiar oribilă”, zice el. A primit-o în clasa a XII-a, la chimie, pentru că a rezolvat un test cu ajutorul lui Chat GPT. „Era singurul 2 din clasă. La mine se observa cel mai bine că e copiat.”
Alex a luat primul 2 tot în clasa a XII-a și tot la chimie. Și-a expus părerea vizavi de lecții – că nu sunt suficient de clare, iar testele nu sunt bazate pe ceea ce studiază la ore. „Profesoarei nu i-a plăcut și a continuat să facă lecția demonstrativă. Ne-a dat deodată tema pentru acasă.”
Povestește că la următoarea oră i-a întrebat pe toți elevii tema pentru acasă. „Le-a pus la toţi 2 cu creionul simplu. Eu i-am zis să mi-l pună cu pixul. A fost un protest de-al meu.”
Notă: regulamentul arată că se evaluează prin note doar temele care au sarcini complexe (proiecte, lucrări practice, lucrări de investigație). Dacă elevul nu realizează corect sau integral tema, nu se acordă note insuficiente.
„Nu există nota 1, nu există 3, ci doar 2.”
Cum afectează notele mici starea elevului
Psihologa Irina Bostan explică că în sistemul nostru educațional nota 2 a preluat o funcție de sancțiune. Ea începe să reflecte felul de a fi al copilului, nivelul său de cunoaștere și îl compară cu abilitățile pe care le au ceilalți. Astfel, devine ca o etichetă – acest copil învață de nota 2.
Nu există nota 1, nu există 3, ci doar 2. Ea nu are niciun efect stimulator pozitiv. Ba din contră, poate «încuraja» copilul să facă ceva doar din frică de a nu primi nota respectivă. Acest lucru poate genera anxietate.
Irina Bostan
Irina Bostan precizează că stările de anxietate se manifestă prin tremur, insomnie, vomă sau dureri de burtă și că ele pot apărea în momentul în care copilul trebuie să meargă dimineața la școală. De asemenea, specialista menționează că adesea, un elev care primește o notă mică ajunge să creadă că este ceva în neregulă cu el. Acest lucru îi afectează valoarea de sine și scade dorința de a cunoaște lumea. „Dezvoltă o frică de a greși și nu mai vrea să încerce. Treptat, scade nivelul de încredere în sine.”
Specialista este de părere că de multe ori, profesorii percep elevii nu ca pe niște personalități, ci doar ca purtători de informație: „eu am predat tema, el trebuie să o știe.” Aceștia nu se întreabă dacă elevul are, de fapt, capacitatea de a înțelege și de asimila – mai ales în clasele primare.
„Notarea nu trebuie să devină o sursă de teamă, ci o oportunitate de a corecta”
Potrivit psihologei, dacă un copil primește o notă 2 și vine acasă, părintele trebuie să intervină corect: să întrebe copilul cum se simte, ce s-a întâmplat și să înțeleagă situația.
Trebuie să-i explicăm că nota 2 nu înseamnă că este rău sau obraznic, că nimeni nu-l judecă, familia și prietenii îl iubesc. Notarea nu trebuie să devină o sursă de teamă, ci o oportunitate de a corecta și de a îmbunătăți.
Irina Bostan
Totodată, Irina Bostan încurajează cadrele didactice să facă o diferență între reușita academică și cea personală a elevului. „Este important ca profesorii să nu stigmatizeze copilul după note. Aceasta ar putea să nu reușească la o materie, dar să exceleze la alta sau la nivel social. Dacă profesorii și părinții vor susține această diferențiere, vor contribui la evitarea unei percepții negative asupra sinelui care poate cauza participarea la lecții, izolarea și scăderea performanțelor școlare.”
„În spatele unui „2” sau „3” se ascunde adesea o poveste”
Ce spun profesorii despre notele mici
Corina Goriță predă limba și literatura română. Spune că în 15 ani de activitate nu a notat niciun elev cu 2, pentru că nu folosește nota ca modalitate de pedeapsă.
Dacă elevul are la evaluare notă insuficientă, fac un plan de remediere, pentru a-l ajuta să obțină 5. Nu întotdeauna reușim, dar ne bucurăm de micile succese.
Corina Goriță
În cazul temelor proiectelor sau a temelor pentru acasă le oferă posibilitate elevilor să prezinte „data viitoare”, dar cu condiția să nu devină obișnuință. Corina este de părere că rezultatele sunt importante, dar și mai importantă este starea de bine a elevului și a profesorului. „Mai întâi empatizez, apoi mă conectez, apoi corectez. Nu cred că nota insuficientă motivează.”
Pentru Nicoleta Svitic este al doilea an de activitate în calitate de profesoară de istoria românilor și universală. Zice că nu a notat niciun elev cu 2, pentru că i se pare o măsură dură și nejustificată. „Există cazuri în care din motive bine întemeiate nu au reușit să îndeplinească tema pentru acasă sau să învețe. Atunci ofer mereu a doua șansă. Elevul cu tema restantă are datoria de a prezenta data viitoare caietul/tema.”
În astfel de situații, Nicoleta notează acest lucru în agenda electronică, pentru a fi și părinții la curent, dar nu pune 2 în catalog niciodată. Chiar și în cazul lucrărilor de evaluare scrise sub nota 5, întotdeauna realizează repetat proba de evaluare, cu același grad de dificultate.
Mi s-au întâmplat foarte rar asemenea cazuri, dar chiar și atunci când se întâmplă trebuie să ne punem și noi, profesorii, unele întrebări. Dacă elevul nu a putut scrie pe cel puțin o notă pozitivă, atunci și noi nu am făcut ceva bine. Trebuie să încurajăm și să insuflăm încredere.
Nicoleta Svitic
Galina Gropa, profesoară de limba engleză, menționează că niciodată nu i-a plăcut să pună note negative, deoarece crede că aceasta ar putea influența atitudinea și dorința elevului de a studia. Pentru a-și păstra obiectivitatea, la evaluări, totuși, poate nota cu note mici, dar nu mai jos de 4.
Cred că și aceasta este deja o pedeapsă pe care nimeni nu dorește s-o primească. Așa ar fi mai ușor pentru elevi să o corecteze pentru a obține o medie mai bună. Totul pentru confortul psihologic și în favoarea elevului.
Galina Gropa
Își amintește că înainte putea să pună note de 2, dar doar în agendă și doar la purtare. „Se întâmpla când vocea mea nu se făcea auzită.”
Nadejda Cazacioc predă chimia de 13 ani și crede că notele negative sunt, în mare parte, ale profesorului, nu ale elevului. „O notă mică nu reflectă doar cunoștințele lipsă, ci mai ales un dezechilibru în procesul de învățare. În spatele unui „2” sau „3” se ascunde adesea o poveste – un copil demotivat, un moment de neputință, o neînțelegere, o frică.”
Nadejda este de părere că pedepsele nu educă, ci inhibă. Ele pot genera frică de greșeală, rușine și, în timp, respingere față de învățare. Astfel, elevii ajung să învețe pentru a evita nota mică, nu pentru plăcerea descoperirii. „În schimb, când alegem să vedem potențialul din spatele eșecului, să valorizăm efortul și progresul, creăm un mediu în care elevul prinde curaj să încerce din nou.”
Profesoara este convinsă că evaluarea ar trebui să fie o oglindă a progresului, nu o etichetă a greșelii. Scopul ei nu este să clasifice elevii în „buni” și „slabi”, ci să-i ajute să înțeleagă unde sunt și cum pot merge mai departe.
O evaluare constructivă, chiar și atunci când rezultatul este modest, transmite mesajul: «ai reușit ceva, hai să vedem cum poți reuși mai mult». Această abordare transformă relația profesor – elev dintr-un raport de autoritate într-un parteneriat de învățare. Am văzut de-a lungul anilor cum reacționează elevii atunci când li se oferă o nouă șansă. Se aprinde în privirea lor o scânteie – scânteia încrederii. De acolo pornește dorința reală de a progresa.
Nadejda Cazacioc
Ce ar putea face profesorii când notează un elev
Psihologa Irina Bostan recomandă profesorilor, înainte de a nota un elev cu o notă mică, să încerce să înțeleagă motivul pentru care acesta nu s-a pregătit suficient.
Profesorul ar putea să îi spună:
# „Cred că astăzi nu ești suficient de pregătit(ă). Îți pot oferi timp până data viitoare”;
# „Îți dau acum un exercițiu pe care să încerci să-l rezolvi”.
De asemenea, profesorul trebuie să fie în contact cu elevul, mai ales atunci când observă că ceva nu este în regulă. „Este firesc să-l ia deoparte și să-l întrebe ce s-a întâmplat, de ce nu s-a pregătit. Poate s-a întâmplat ceva în familie sau se confruntă cu alte dificultăți. Poate are un conflict cu colegii sau trece prin probleme emoționale. Profesorul nu ar trebui să folosească nota 2 ca instrument de pedeapsă, ci să înțeleagă contextul și, ulterior, să discute situația cu părinții.”
Specialista zice că, totuși în unele cazuri, nota 2 ar putea fi acordată provizoriu, fără a fi trecută în catalog. Însă, elevul trebuie să înțeleagă o condiție: să o corecteze într-un anumit termen. „Astfel, nota devine un stimul, nu o pedeapsă – o oportunitate pentru copil să înțeleagă unde a greșit și să se corecteze. Aici profesorul ar trebui din nou să intervină, să îl ajute.”
