Într-o dimineață de vineri obișnuită, Chișinăul pulsează de viață. Mașinile se înghesuie pe bulevardul Ștefan cel Mare, oamenii grăbiți traversează printre claxoane, iar la colț de stradă miroase a covrigi calzi. E o atmosferă care, pentru cine locuiește aici, e la fel de normală precum răsăritul. Dar, undeva în spatele acestei obișnuințe, apare o dorință pe care o recunoaștem cu toții – nevoia de a pleca, măcar pentru o zi sau două, să vezi altceva, să respiri alt aer.
Moldova are un farmec aparte – la distanțe scurte de capitală găsești locuri care par desprinse dintr-o carte poștală veche. Unele sunt cunoscute, dar altele stau ascunse, departe de turismul gălăgios. Tocmai acestea sunt locurile care îți pot aduce liniștea pe care nu știai că o cauți.
Cu o mașină la dispoziție – fie a ta, fie închiriată (și aici intră în scenă posibilitatea de chirie auto în Chișinău, pentru libertatea de a porni oricând) – poți transforma un weekend obișnuit într-o mică aventură personală.
În continuare găsești cinci destinații la mai puțin de două ore de Chișinău, locuri în care nu doar că te vei deconecta, dar vei și aduna povești de spus.
#1. Orheiul Vechi
Ieși din Chișinău pe la nord-est și după ce lași în urmă ultimele clădiri gri, asfaltul se îngustează, iar satele se întind leneș pe marginea drumului. Case mici, cu pereți văruiți în alb, garduri joase din lemn și grădini pline de meri și pruni. Pe lângă drum, bătrânii stau pe băncuțe la poartă și îți fac semn cu mâna, ca și cum te-ar recunoaște. Pe măsură ce înaintezi, peisajul se schimbă. Apar dealuri abrupte, iar drumul începe să șerpuiască printre ele. Deodată, într-o curbă, se deschide panorama: valea Răutului, cu apa ei strălucind în soare, și deasupra, stâncile masive în care se ascunde Orheiul Vechi.
Orheiul Vechi nu e doar un sit arheologic, e un loc viu. Mănăstirea săpată în piatră, cu intrarea ei mică și modestă, te obligă să te apleci când intri, ca un gest de smerenie. Înăuntru, mirosul de ceară arsă și piatră rece îți amintește că aici, în tăcerea întunecată, oameni s-au rugat de secole. Când soarele începe să coboare, stâncile se colorează în portocaliu, iar umbrele se lungesc peste apă. În aer e miros de iarbă uscată și praf fin, iar sunetele satului – câteva voci, lătratul unui câine – se amestecă cu murmurul Răutului.
#2. Mileștii Mici
De la Chișinău până la Mileștii Mici e un drum scurt, dar ce te așteaptă acolo nu seamănă cu nimic de la suprafață. Galeriile subterane se întind pe peste 200 de kilometri, dintre care doar o parte sunt deschise vizitatorilor. Temperatură constantă, pereți umezi, miros de lemn și vin matur.
Fiecare galerie are un nume de soi – Cabernet, Merlot, Fetească. Într-o nișă, am văzut o colecție de vinuri din anii ’60, etichete îngălbenite și dopuri ușor umflate de timp. La final, mesele lungi din lemn ne așteptau cu pahare aburite și platouri cu brânză de capră, nuci și pâine caldă. În jur, râsete, clinchet de pahare, povești. Vinul avea gust de soare și de pământ bun.
#3. Lacul Dănceni
După doar 25 km de la Chișinău, intri în satul Dănceni. Străzile sunt înguste, acoperite cu praf fin vara și frunze aurii toamna. Pe margine, femei cu batic vând mere din grădină. Lacul se întinde liniștit, iar cerul se reflectă perfect în apă, încât uneori nu știi unde se termină unul și începe celălalt.
La mal, câțiva pescari tac, cu undițele sprijinite. Un copil, desculț, aleargă pe ponton, iar mama lui îi strigă să fie atent. Am închiriat o barcă veche, cu vopseaua scorojită, și am ieșit spre mijloc. Acolo, liniștea era aproape totală. Doar sunetul apei și câteva păsări. Când am întors privirea spre sat, părea departe, deși știam că în 10 minute vom fi înapoi.
#4. Mănăstirea Căpriana
La 40 km de Chișinău, mănăstirea Căpriana se ridică între codrii seculari. Zidurile albe strălucesc în soare, iar turlele aurii se văd de departe. Legenda spune că a fost fondată de Ștefan cel Mare, iar asta se simte în solemnitatea locului.
Pe aleea care duce spre poartă, o bătrână cu mâinile crăpate de muncă vinde icoane mici, pictate de ea. După vizită, am intrat în pădurea de lângă mănăstire. Aerul era rece și curat, iar razele soarelui se strecurau printre frunze. La fiecare pas, frunzele uscate foșneau sub picioare.
#5. Rezervația „Codrii”
La 50 km de capitală, rezervația „Codrii” e un loc în care timpul pare că stă pe loc. Copacii uriași, unii de peste 200 de ani, îți dau senzația că ai intrat într-o poveste. Păsările cântă, iar mirosul de pământ umed e pretutindeni.
Pe potecă am zărit o căprioară. A stat nemișcată câteva secunde, privindu-ne, apoi a dispărut printre copaci. Ghidul ne-a arătat o floare rară – laleaua pestriță – care crește doar în câteva locuri din Moldova.
Aceste cinci locuri nu sunt doar puncte pe hartă. Sunt fragmente dintr-o Moldovă autentică, unde oamenii încă te salută pe stradă, unde natura își urmează ritmul, iar istoria se împletește cu prezentul. Cu puțină planificare și libertatea pe care ți-o oferă o mașină, poți transforma un weekend obișnuit într-o călătorie plină de amintiri.
