În adolescență, tinerii leagă prietenii spontane datorită mediului în care se află sau intereselor aparent comune. Totuși, după vârsta de 18-19 ani să legi prietenii este mult mai greu. Această perioadă deseori coincide cu momentul când tu ajungi să locuiești prima dată singur(ă). #diez a discutat cu câteva tinere care au împărtășit experiențele lor de când s-au simțit singure, iar psihologa Victoria Romanciuc ne-a explicat cum putem face față acestui sentiment.
Maturitatea legală vine la pachet cu un șir de responsabilități. Dacă între 18 și 23 de ani majoritatea tinerilor încă sunt studenți și petrec mult timp în mediul academic, după această perioadă vin responsabilitățile reale ale vieții de adult. Așadar, începe etapa din viața ta când nu mai locuiești cu părinții sau la cămin, ci te muți singur(ă), iar asta înseamnă să petreci mult timp doar tu cu tine.
Dacă ești un (o) tânăr(ă) care abia aștepta să aibă propriul spațiu, e posibil ca singurătatea să ți se pară chiar gustoasă. E o șansă să respiri și să te bucuri de liniște.
Dacă ai fost foarte atașat(ă) de familie sau de un grup apropiat, s-ar putea ca tranziția să fie mai grea, deoarece nu ai exersat până acum să fii doar cu tine. În plus, doar gândul la singurătate poate crea frică, mai ales dacă ai convingerea că a fi singur(ă) este egal cu a fi nefericit(ă).
Victoria Romanciuc
Psihologa spune că atunci când pleci pentru prima dată din casa părintească, nu te confrunți doar cu golul din cameră, ci și cu o pierdere reală – pierderea mediului în care ai crescut, a rutinelor și a siguranței familiei. „Această pierdere seamănă mult cu un proces de doliu. Doare. Și e firesc să doară.”
Atunci când ajungi să locuiești prima dată singur(ă), primești oportunitatea de a te descoperi pe tine.
Mulți tineri realizează abia atunci că, până la acel moment, au trăit mai mult pe pilot automat. Au făcut ce li s-a spus, au fost mereu înconjurați de oameni, distrași de activități, fără să stea prea mult față în față cu propriile gânduri și emoții. Când ajungi singur(ă) cu tine, toate acele emoții nerezolvate ies la suprafață. Nu pentru că apar din senin, ci pentru că abia atunci ai spațiul și liniștea să le vezi.
Asta face psihicul nostru: așteaptă un moment de liniște ca să-ți arate ce e în interior. De aceea, singurătatea nu este doar despre a fi într-o casă fără oameni, ci despre felul în care tu îți percepi lumea interioară, fricile și relația cu tine însuți.
Victoria Romanciuc
„Îmi doream să stau singură”
Marinela Rusu a plecat de acasă la 15 ani pentru a-și continua studiile la oraș. Pentru că a locuit câțiva ani la cămin, tânăra spune că nu simțea sentimentul de singurătate. Din contra, visa să locuiască singură. Dorința i s-a îndeplinit la 20 de ani. „Am început să lucrez la primul meu job serios și îmi permiteam să acopăr toate cheltuielile. Mi-a plăcut, nu neg asta. Totuși, uneori, când veneam acasă de la serviciu, nu știam ce să fac. Acea liniște era copleșitoare”, spune Marinela.
Tânăra își amintește că în primele luni rămânea să lucreze peste program doar pentru a evita singurătatea de acasă. Treptat, Marinela și-a construit o rutină care a ajutat-o să treacă peste acel sentiment, iar timpul petrecut singură s-a transformat în ceva foarte valoros.
„Acum mă simt bine. Consider că a fost o perioadă care a contribuit mult la dezvoltarea mea. Chiar dacă a fost destul de dificilă, a fost și așteptată de mine, îmi doream să stau singură”, a punctat Marinela.
„Oamenii au nevoie de oameni”
Cristina Morozan este studentă în anul II cu frecvență redusă. Imediat după absolvirea Centrului de Excelență în Economie și Finanțe, ea s-a angajat la o bancă din Ungheni. Așa a început perioada de singurătate. „Eram plină de energie și cu un zâmbet larg, fiindcă aveam locul de muncă visat, urma să locuiesc singură, să-mi fac un regim și îmi imaginam că voi realiza atâtea lucruri. În realitate, am descoperit că după ce veneam acasă de la muncă motivația mea era aproape zero. Cât timp am locuit singură, găteam foarte rar. De cele mai multe ori, îmi pregăteam ceva rapid, care să nu necesita prea mult efort”, povestește tânăra.
Una dintre principalele probleme ale Cristinei era lipsa de comunicare în afara orelor de muncă. Ea își amintește că nu avea cui să împărtășească impresiile despre ziua care a trecut sau să povestească despre lucrurile care o preocupau.
„Acum sunt împăcată cu mine și am înțeles ce-mi place și ce nu. Am înțeles de ce anume am nevoie. Eu credeam că, atunci când voi locui singură, voi avea totul planificat și organizat la cele mai mici detalii, dar nu s-a întâmplat chiar așa. Nu am învățat să petrec timp doar eu cu mine, însă sunt mulțumită de această perioadă și am înțeles că oamenii au nevoie de oameni”, a declarat Cristina.
De ce e mai greu să-ți faci prieteni la maturitate
Victoria Romanciuc a explicat pentru #diez că odată cu maturitatea încep să conteze tot mai mult valorile personale, compatibilitatea emoțională și sentimentul de siguranță pe care îl găsim în relația de prietenie cu o anumită persoană. De aceea, tinerilor le este dificil să își facă prieteni, fapt care duce la accentuarea sentimentului de singurătate.
A face prieteni presupune, înainte de toate, un exercițiu de autocunoaștere. Trebuie să știi ce fel de prieteni își dorești, cu cine te simți autentic(ă) și în largul tău. Abia apoi devine esențial să cauți acele medii unde poți întâlni oameni cu care să rezonezi. Dacă într-un mediu nu există ceea ce cauți, e firesc să nu te simți legat(ă) de nimeni acolo. Nu e un eșec personal, ci doar un semn că acel loc nu este terenul tău de prietenie.
La această vârstă în spatele nostru există deja o istorie relațională. Uneori cu momente de trădare, respingeri sau dezamăgiri, care lasă urme și pot da naștere unor convingeri dureroase precum că nu există prieteni adevărați.
Victoria Romanciuc
Așadar, dacă treci acum printr-o perioadă marcată de singurătate, este important să înțelegi că această etapă este una firească în viața oricărui om. Sentimentul de singurătate poate fi transformat într-o lecție de cunoaștere a propriei personalități. Pentru a depăși cu brio această perioadă, psihologa are câteva recomandări.
# Autoobservarea. Stai un pic cu tine și întreabă-te: „Ce simt acum pe lângă singurătate?”, „Ce mai e în spate?”, „Ce gânduri am despre situația asta?” „Ce îmi doresc?”, „Care e scopul meu în momentul de față?”.
„Creierul uman are nevoie de sens și explicații, iar tu ai capacitatea să-i oferi un sens propriu singurătății pe care o trăiești. Poate e din motiv că ai plecat la studii într-un alt oraș, poate că ți-ai dorit independență sau poate viața te-a adus aici. Oricare ar fi motivul, încearcă să îl definești clar și să îi dai valoare”, explică Victoria.
# Caută sprijinul oamenilor de încredere din jurul tău. Vorbește cu familia, cu prietenii, cu cei în fața cărora te simți în siguranță.
# Experimentează. Poți participa la traininguri, la cluburi sau la alte evenimente gratuite unde poți cunoaște oameni noi. La #diez, scriem frecvent despre oportunități. Depinde de tine cum le valorifici.
Totuși, dacă consideri că sentimentul de singurătate te depășește, este important să te adresezi unui psiholog. „Există și psihologi care oferă servicii gratuite prin diverse organizații (Youth Klinic, pentru tineri între 10 și 24 de ani, și Centrul Psiho Socio Pedagogic) sau prin voluntariat. Așa cum atunci când te doare dintele nu ignori problema și mergi la stomatolog, la fel trebuie să procedezi și cu sănătatea ta emoțională. Uneori e nevoie de ajutor profesionist”, a punctat Victoria Romanciuc.
Dacă ești din nordul țării, aici poți vedea lista locurilor unde poți beneficia de suport psihologic gratuit. În acest articol am adunat toate centrele de terapie din sudul țării, iar aici – pe cele din centrul Republicii Moldova.
