Are ochii mari, în formă de migdală, iar nasul parcă-i o inimioară. E pufoasă, moale și colorată. Pare o jucărie de pluș inofensivă. Există, totuși, un „dar”. Din gurița-i aparent zâmbitoare se ivește un șirag de dinți ascuțiți, iar dacă citești și despre semnificația ei, nu mai pare atât de inocentă. E vorba despre Labubu, jucăria care a stârnit curiozitatea copiilor și a ajuns să fie dorită de aproape toți picii. Părerile părinților sunt împărțite: unii spun că are o înfățișare neliniștitoare, iar alții – că nu văd nimic ciudat în ea.
Cum se explică dorința unor copii de a avea jucării cu trăsături ușor înfricoșătoare? Am discutat cu psihologa Natalia Dabija pentru a înțelege percepția copiilor față de jucăriile monstruleți.
Cine este Labubu și de unde vin îngrijorările
Labubu este o linie de jucării de pluș de colecție, care reprezintă elfi-monștri. Create în China, jucăriile prezintă personaje cu expresii faciale ușor „exagerate” și trăsături asemănătoare cu cele ale animalelor. Jucăriile se vând în cutii sigilate, respectiv niciodată nu știi ce personaj este împachetat.
În iulie curent în mediul online a circulat informația că Labubu ar fi inspirată de un demon din folclorul mesopotamian. Pe Facebook, TikTok și Instagram au circulat imagini cu această jucărie prezentată alături de demon. Imaginile erau însoțite de mesajul: „Nu cumpărați această jucărie demonică pentru copiii voștri sau pentru voi înșivă!”.
Deși utilizatorii îndemnau alte persoane să urmeze acest avertisment, nu există nicio dovadă care să sugereze că imaginea jucăriei Labubu ar fi fost inspirată din înfățișarea demonului. În contextul acestei speculații, autorul jucăriei, Kasing Lung, nu a făcut o declarație directă despre asemănare. Totuși, într-un interviu, Lung a precizat că personajele au fost inspirate de basmele scandinave și nord-europene pe care le citea în copilărie.
Ce spun părinții din Moldova despre Labubu
Am întrebat câțiva părinții din Moldova ce părere au despre monstrulețul de pluș. O mamă ne-a zis că, deși copilul său de șase ani are acces limitat la ecrane, a văzut Labubu la alți copii și i-a cerut-o. „Am discutat cu el ce reprezintă, de fapt, Labubu și am convenit că îi vom lua unul să-l aibă”, zice Aliona Marta.
O altă mamă este împotriva acestor jucării. Menționează că din cauza lor fiicei sale îi este frică să doarmă noaptea singură. „Am întrebat-o ce s-a întâmplat, de ce îi este frică să doarmă singură în pat și mi-a povestit despre această păpușă. A spus că arată oribil, că își arată colții”, spune Galina Tatarcovschi.
Copiii mei nu le au, dar vorbesc cu alți copii care le au și apoi vin și îmi spun că ele, noaptea, se mișcă și că în ochi au camere video care filmează totul. Și îmi spun asta cu o voce atât de înspăimântată! Mai spun și alte invenții de genul acesta, iar apoi se tem să rămână singuri în cameră sau să meargă singuri la baie.
Dana Popovici
De obicei, dorința copiilor de a avea această jucărie este alimentată de faptul că și alți copii o au. „Fetița de 10 ani își dorește așa jucărie, spunând că toți au. Eu nu-i văd sensul. O să se joace o zi, două și o s-o găsesc aruncată pe după vreun dulap. Așa a fost cu toate jucăriile de-a lungul timpului care erau în trend”, zice Alina Mitruț.
A vrut că a văzut la copiii din jur, dar a rămas doar cu dorința. Eu nu cumpăr așa jucării. Nu le văd utile.
Victoria Scutaru
Alți părinți spun că nu cumpără Labubu, fiindcă e scump. Spre exemplu, într-un magazin din capitală, un exemplar, care nu este original, costă între 740 și 984 de lei. Într-un alt magazin, jucăria costă 699 de lei.
„Eu eram împotrivă să o cumpăr doar din cauza prețului exagerat. În rest, nu văd nimic strașnic. Ba chiar unele îs drăguțe. Copilul, la fel, nu vede nimic strașnic în această jucărie”, precizează Vera Malai.
„Eram contra doar din cauza prețului. De 600 de lei poți lua multe cărți cu activități interesante. Până într-o zi, când a avut permisiunea să-și cumpere ce vrea din banii proprii adunați. S-a întors acasă cu Labubu”, spune Ana Buza.
„Nu am cumpărat din cauza prețului. Să dau 700 de lei pe o jucărie mică, care nu are nicio funcție nu merită. Ar fi avut soarta celorlalte jucării procurate și adorate două zile. Apoi, la coș cu ele”, zice Gaby Luna.
Pe de altă parte, unii părinți sunt de părere că anume adulții sunt cei care alimentează frica copiilor față de anumite jucării. „În mare parte, părinții sunt de vină că povestesc strășnicii. Copilul vede doar o jucărie, iar unii părinții văd baubau și asta și le spun copiilor. Problema e în capul părinților, nu al copiilor”, menționează Nata Scobioală.
Eu nu văd nimic urât în ele. Mai degrabă părinții au făcut mai mare tam-tam decât copii.
Vika Scarevnea
Vă mai amintiți de Huggy Wuggy?
Cu doi-trei ani în urmă, o altă jucărie cu aspect înfricoșător a devenit populară printre copii. Este vorba despre Huggy Wuggy, un personaj negativ din jocul horror pentru calculator Poppy Playtime.
Poppy Playtime este despre supraviețuire. Acțiunea are loc într-o fabrică de jucării abandonată. Participanții trebuie să rezolve puzzle-uri în timp ce Huggy Wuggy îi urmărește. Ceea ce i-a deranjat pe o bună parte dintre adulți a fost aspectul înfricoșător al acestuia: o creatură mare, albastră, cu gura largă, dinți ascuțiți și brațe lungi.
Totodată, și versurile din cântecul Free Hugs din joc i-a speriat pe părinți: „Cause I could just hug you here. Forever, forever. Till you breathe your last breath.” („Pentru că aș putea să te îmbrățișez chiar aici. Pentru totdeauna, pentru totdeauna. Până când îți vei da ultima suflare.”)
„Copilul meu avea patru ani când apăruse și cu siguranță nu i l-aș fi luat sub niciun pretext, căci arată oribil”, crede Aliona Marta Iacob.
„Niciodată fetele mele nu le-au cerut. Cea mare, cândva, se temea de Huggy Wuggy și am evitat”, menționează Olga.
De ce copiii sunt atrași de jucării cu aspect monstruos
Psihologa pentru copii Natalia Dabija lămurește că un motiv care îi face pe copii să-și dorească astfel de jucării este curiozitatea. „În general, copiii sunt curioși să exploreze tot ce e nou, necunoscut, deosebit, chiar și cu aspect monstruos sau înfricoșător, pentru emoții noi, mai ales când vorbim despre Huggy Wuggy sau Labubu.”
O altă explicație ar fi nevoia de putere. Mulți copii se identifică prin ele, prin rolul pe care-l dețin personajele în poveste. „Ei ar putea crede că au puteri magice odată ce dețin această jucărie. Acestea au o notă de agresivitate ironică, sarcastică în care copiii se regăsesc.”
În plus, copiii sunt și influențați social. „Dacă alții au Huggy Wuggy sau Labubu, copilul își va dori această jucărie pentru a fi acceptat și pentru a aparține grupului.” În plus, Natalia Dabija amintește și despre impactul media. Personajele devin virale pe TikTok sau YouTube, iar copiii se simt atrași de ceea ce e popular.
Grădinița, școala pot atât reduce, cât și întări dorința de a avea astfel de personaje. În același timp, odată ce este expus mai des la un astfel de conținut, copilul va avea nevoie să dețină acel obiect.
Natalia Dabija
Există o diferență între frica jucăușă și frica reală?
Psihologa precizează că școlarii mici, cu vârste cuprinse între șapte și 10 ani, sunt atrași de aspectele mai ciudate, deosebite, neordinare, misterioase ale jucăriilor. În același timp, în funcție de vârstă și experiență, ei fac o diferență între frica reală și cea jucăușă. Frica juсăușă este controlabilă, însoțită de râs, simț de aventură, joacă, distracție. Pe de altă parte, frica reală provoacă retragere, insomnie, anxietate, plâns. „Un copil poate ști că jucăria nu e reală, dar totuși să simtă frică reală.”
Natalia Dabija menționează că, până la vârsta de trei ani, copiii nu sunt capabili să distingă ficțiunea de realitate. Din acest motiv, mulți psihologi interzic ecranele în această perioadă. La șase-șapte ani, copiii înțeleg diferența clară între ficțiune și realitate, însă emoțional ar putea reacționa ca și cum jucăria ar fi reală. Odată cu formarea gândirii abstracte, la 11-12 ani, preadolescentul acumulează și un pic de experiență, de aceea începe să evalueze lumea ca un adult.
Ce ar trebui să facă părinții
Jucăriile cu aspect înfricoșător pot genera anxietate, coșmaruri sau comportamente violente în rândul copiilor, în special în cazul celor sensibili, de aceea părinții trebuie să-i sprijine emoțional, să ofere răspunsuri potrivite vârstei și să impună anumite limite.
Reacția unui copil la o jucărie depinde în mare măsură de atmosfera familială și de atenția acordată de părinți.
Natalia Dabija
Psihologa adaugă că adulții își pot da seama că o jucărie cu aspect înfricoșător afectează negativ un copil după schimbările emoționale și comportamentale: anxietate, insomnii, somn agitat, coșmaruri, refuzul de a se juca sau de a dormi singur în cameră, chiar dacă anterior o făcea independent fără probleme.
Câteva sfaturi pentru adulții care nu știu dacă să permită sau nu achiziționarea unei astfel de jucării.
#1. Oferă alternative dacă simți că jucăria ar putea să-l afecteze pe copil.
#2. Observă comportamentul copilului cu și fără jucărie.
#3. Discută deschis despre ceea ce simte în legătură cu această jucărie.
#4. Validează-i frica: „Înțeleg că ți-e frică. Și eu am simțit asta.”
#5. Explică-i diferența dintre real și ficțiune: „E doar o poveste, ca în desene.”
#6. Jucați-vă împreună pentru a transforma frica în control: „Ce-ar fi să-i dăm o pălărie amuzantă?”.
#7. Impune limite clare privind vizionarea de conținut video asociat.
#8. Nu râde de copil, chiar dacă ți se pare irațională frica lui.
