În această vară, 1.161 de voluntari ai Ministerului Educației și Cercetării (MEC) au fost delegați în toate raioanele Republicii Moldova pentru a reduce fraudarea examenelor. Probabil pentru nimeni nu este un secret că ani la rând notele de la examenele din clasa a IX-a au exagerat cu mult cunoștințele reale ale elevilor. De ce? Fiindcă elevii copiau, iar evaluatorii nu își îndeplineau mereu obligațiile.
Cazuri „strigătoare la cer” în 2024
În 2024, când autoritățile au monitorizat în premieră examenele și au reevaluat unele teste, s-au constatat cazuri în care evaluatorii din raioane au majorat nota unui elev cu 15 puncte, adică cu 30 %. Pentru 39 de teste nota a fost mărită cu două unități, iar într-un caz – cu trei unități, de la „2” la „5”.
„O să vedeți și câteva exemple care sunt pur și simplu strigătoare la cer: pentru niciun fel de răspuns a fost acordat punctaj maxim”, spunea ministrul educației, Dan Perciun, în 2024.
Tot în 2024, opt gimnazii au admis publicarea examenelor în timpul testării. Printre ele se număra și cazul unui fost șef de direcție de la Glodeni, care a publicat accidental pe Facebook rezolvarea examenului la istorie.
Rezultatele negative din 2024 au dus, în premieră, la organizarea celei de-a treia sesiuni de examene, adică a doua sesiune suplimentară.
O testare tematică cu media 3,88 la matematică
În toamna lui 2024, elevii din clasa a IX-a au susținut o testare tematică – un fel de simulare a examenului, dar nu pretestarea. Rezultatele obținute la matematică au fost dezastruoase, doar 44 % dintre elevi reușind să obțină o notă mai mare de „5”.
Au urmat mai multe inițiative menite să promoveze învățarea matematicii în rândul tinerilor: lecții online, lecții moderate de elevii mai mari, meditații gratuite, dar și majorarea plății pentru persoanele care monitorizează examenele.
La pretestare, rezultatele au arătat deja mai bine, rata de promovare s-a majorat până la 58 %. În același timp, dacă ne uităm la rezultatele examenelor din anii precedenți, când subiectul corectitudinii examenelor din clasa a IX-a nu era pe ordinea de zi, rata de susținere ajungea mai mereu la 99 %. În 2023, de exemplu, rata de promovare din 16 raioane a fost de 100 %.
„Briceni nu e Chișinău.” Cum s-a desfășurat campania de monitorizare a examenelor
Și în acest an am participat la monitorizarea examenelor din clasa a IX-a. Spre deosebire de 2024, acum nu a existat un anunț disponibil oricui, iar voluntarii au fost selectați în mare parte din universități. Mai mulți dintre prietenii și colegii mei s-au alăturat campaniei, deci, înainte de a scrie acest articol, am ascultat mai multe opinii despre felul în care s-au desfășurat examenele în acest an.
Eu am reușit să merg în calitate de observator doar pe 5 iunie la examenul la matematică. Înainte de ieșirea în teren, am participat la o instruire desfășurată de Lilia Ivanov, directoarea ANCE. Informațiile oferite voluntarilor au fost, în opinia mea, suficiente: exemple clare, situații ipotetice și reacția pe care trebuie să o avem noi, răspunsuri la toate întrebările voluntarilor. Plus, ni s-a spus clar că nu avem voie să luăm flori de la elevi sau să acceptăm oricare „gest de atenție” venit din partea instituțiilor pe care le monitorizăm.
Am fost repartizat într-un raion aflat la aproximativ două ore de Chișinău, informație pe care am aflat-o din timp, spre deosebire de 2024. Distribuirea voluntarilor însă a stârnit mai multe dispute. Unii tineri s-au arătat nemulțumiți de faptul că mereu au trebuit să plece în localități aflate mai departe de Chișinău. Logistic, înțeleg că este imposibil să asiguri o repartizare pe placul tuturor. Pe de altă parte, pentru a evita situații în care unii voluntari s-ar putea simți dezavantajați față de ceilalți, consider că cei trimiși în localități mai îndepărtate ar trebui să beneficieze de o remunerație mai mare.
Și aici pot oferi un exemplu concret: un voluntar repartizat la Briceni pierde cu aproximativ șase-sapte ore mai mult decât unul care asistă la examene în Chișinău, pur și simplu pentru că trebuie să se trezească mult mai devreme pentru a ajunge la destinație, iar apoi parcurge din nou drumul înapoi.
Anul acesta, din câte ați înțeles deja, voluntarii sunt remunerați cu 500 de lei per examen. În 2024, participanții nu au primit bani, dar li s-a oferit mâncare și tricouri cu sloganul campaniei: „Fii ONEST! Nu copia”.
Aici trebuie să menționez că o parte din acești bani voluntarii îi cheltuiesc, în unele cazuri, dimineața pe taxi și pe mâncare. Punctele de pornire în acest an au fost repartizate per sector, dar nu mereu suficient de aproape de casă.
O altă problemă raportată de unii voluntari a fost apa, adică lipsa ei. Deși am fost anunțați că vom primi câte o sticlă de apă, în mai multe cazuri aceasta nu a fost oferită voluntarilor. De asemenea, cineva mi-a povestit că la un examen voluntarii dintr-un raion au primit șase sticle de apă mari, însă niciun pahar.
Și ultima problemă, pe care am sesizat-o și eu, cât și alți voluntari, au fost „șoferii”. Unii dintre ei nu s-au comportat adecvat cu tinerii. În cazul meu, persoana responsabilă de transportare nu dorea să ne lase în locația de unde ne-a luat, dar în alt colț al orașului. După minute bune de insistență și mesaje expediate organizatorilor, am reușit să îl convingem. Plus, îndemn organizatorii să asigure aerul condiționat în toate autocarele, or, pe 5 iunie au fost peste 30 de grade Celsius.
Per general, spre deosebire de 2024, campania din acest an mi s-a părut organizată mai bine. Organizatorii au ținut cont de „somnul participanților”, adică am pornit spre centrele raionale mult mai târziu și au anunțat din timp voluntarii în ce raion sau municipiu vor merge.
Am apreciat că am fost invitați să participăm la monitorizare și anul curent, chiar dacă în 2024 am evidențiat punctele slabe ale campaniei. În opinia mea, astfel de abordare este sănătoasă și în interesul societății.
„Maria, Mirabela” și elevi (prea) somnoroși
Acum hai să-ți povestesc cum au scris elevii testul și cât de eficientă a fost prezența voluntarilor la examene.
Am pornit spre centrul raional în jurul orei 5:00 de la Buiucani cu un autocar destinat elevilor. Pe drum mai mult am dormit. Țin minte doar că ne-am oprit pentru câteva minute la un magazin, de unde ne-am luat apă sau mâncare.
Ajunși la centrul raional, punctul de plecare către instituțiile pe care urma să o monitorizăm, am primit câteva „sfaturi” din partea unui reprezentant al direcției de învățământ. Mai exact, ni s-a solicitat să nu părăsim sala în timpul examenului.
Din cele menționate acolo, la primul test, unii voluntari ar fi părăsit sala pe mai mult timp. Acest lucru desigur că nu era interzis, or, desfășurarea examenelor este asigurată de asistenți și președintele centrului de examene. În același timp, alți voluntari au stat mai mult timp în sală, motiv pentru care, în opinia unor părinți, ar duce la „discriminarea elevilor”.
În cele din urmă, împreună cu directoarea instituției unde am fost repartizat și cu plicul cu testele de examen ne-am deplasat la un gimnaziu aflat la câțiva kilometri de centrul raional. În următoarele minute au început și elevii să se adune încetișor la ușa gimnaziului, unii mai emoționați, alții mai siguri. O parte dintre ei repetau pe ultima sută de metri exercițiile, alții mai făceau câte o glumiță.
Cu vreo cinci minute înainte de examen, una dintre profesoarele asistente a pornit radioul. Acolo urma să fie anunțată linia pe care va fi deschis plicul sigilat cu teste. Elevii stăteau tăcuți în bănci. La un moment dat, difuzorul radioului a început să fredoneze: „Maria, Mirabela, doi crini cu ochi de povești. Sub cerul ca umbrela, alături de prieteni, ce bine-i să trăiești!”.
Vocea lui Oachi practic a înăbușit tensiunea din sală, iar elevii au început să râdă. Radio Moldova – like! Apoi a cântat ceva și în cinstea lui Eugen Doga, iar elevii, întrebați de directoarea instituției, au știut piesa.
Unii elevi au început instant să scrie odată ce au primit testul. Din ce mi-au spus voluntarii care au mers în alte școli, au existat cazuri în care elevii au început a plânge sau, pe la mijlocul examenului, au adormit. Unii tineri din instituția monitorizată de mine au scris puțin doar în primele 15-20 de minute, apoi au așteptat să treacă timpul, fără a părăsi sala. Examenul a durat două ore.
În instituția unde am fost nu s-a copiat. În plus, asistenții mi s-au părut destul de responsabili. Pe de altă parte, alți voluntari mi-au povestit despre situații în care profesorii „închideau ochii”, chiar dacă voluntarul le spunea că cineva ar avea telefon sau discută. La final, mai mulți elevi au dat testul în mare parte necompletat. Același lucru s-a întâmplat și în multe alte instituții.
Tinerii au zis că examenul a fost mai greu decât pretestarea, iar unii dintre ei chiar erau siguri că nu l-au susținut.
Ce facem mai departe?
Discutând cu mai mulți voluntari care au monitorizat examenele, i-am întrebat dacă, în absența lor, cred că elevilor li s-ar fi permis să copieze. Majoritatea, în opinia lor subiectivă, mi-au răspuns „da”. Același lucru îl cred și eu. Din păcate, societatea noastră încă nu este pregătită să fie sinceră cu ea însăși, iar sistemul educațional nu face excepție, fie că vorbim despre fraudarea examenelor, fie despre alte practici.
Un „simbol” în acest sens sunt rezultatele PISA din 2022, unde peste 80 % dintre directori au declarat că procesul educațional din instituția lor nu este afectat sau este foarte puțin afectat de pregătirea slabă a cadrelor didactice. Pe de altă parte, peste 70 % dintre aceștia au spus că rezultatele elevilor sunt influențate negativ de lipsa de atenție a acestora.
Revenind la subiectul nostru, cred că mai avem nevoie de ani buni pentru a cultiva corectitudinea în rândul tuturor elevilor și cadrelor didactice. Această problemă nu se rezolvă în doi sau patru ani. Corectitudinea din sistemul de învățământ trebuie să devină un obiectiv comun al tuturor guvernelor care vor veni în fruntea țării, și nicidecum motiv de PR politic, ambalat în lozinci precum „grija față de emoțiile elevilor” sau „încrederea în profesori”.
În prezent, mulți elevi nu reușesc să rezolve testele nu din cauza emoțiilor, ci pentru că nu știu cum să o facă. La fel, mulți profesori le interzic elevilor să copieze nu din respect pentru „încrederea” exprimată de sistem, ci pentru că în spatele lor stă un voluntar.
Trebuie să înțelegem că acel „5 dat de pomană” poate fi convenabil doar pe moment, atât pentru elevul care scapă ușor, cât și pentru profesorul care evită o responsabilitate nouă pe parcursul verii. Dar, pe termen lung, acest fenomen știrbește din potențialul tinerilor și compromite calitatea educației.
Este oare campania „Fii ONEST! Nu copia” o soluție eficientă? În mare parte – da. Ea contribuie la desfășurarea corectă a examenelor și, poate la fel de important, formează o cultură a integrității la nivel național. Altfel vorbind, când unul dintre studenți va scoate telefonul să copieze la examenele universitare, probabil își va aminti că a monitorizat examenele din clasa a IX-a și, inconștient, s-ar putea simți măcar puțin mai incomod.
Pe de altă parte, campania are și minusuri. MEC are nevoie anual de resurse, în special umane, care sunt greu de mobilizat. Cei peste 1.000 de voluntari nu pot acoperi toate sălile de examen: cât pleci într-un cabinet, se șoptesc răspunsurile în altul. Partea bună este că amploarea fenomenului, în aceste condiții, oricum se reduce.
Eu am susținut din start ideea instalării camerelor de supraveghere, acest lucru fiind deja implementat în România la Evaluarea națională din clasa a VIII-a. Camerele, de facto, nu sunt o practică foarte comună în țările Uniunii Europene, însă nici copiatul acolo nu este un lucru atât de acceptat și tolerat. Instalarea lor, pe termen lung, ar fi avantajoasă cel puțin din punct de vedere economic. Plus, pe parcursul anului, ele ar putea contribui la reducerea bullyingului.
În același timp, camerele sunt o decizie nefavorabilă din punct de vedere politic, deci nu cred că vor fi instalate în viitorul apropiat. Până atunci, așteptăm rezultatele de la MEC, poate lucrurile stau mai bine decât vă spun eu.
