„Spune-mi o poveste!”, îi ziceam de fiecare dată bunicii când mă așezam pe genunchii ei. Aș fi putut să stau ore întregi să-i ascult peripețiile de viață sau ce-a mai făcut în ultimele zile. Și tot nu mă mai săturam. Era un ritual respectat cu strictețe aproape în fiecare weekend și cu regularitate în vacanțe. Până am crescut un pic și am început să am alte preocupări, de adolescentă. Nu mai aveam suficientă răbdare să ascult și aveam alte interese, „mai mature”. Nu știam despre ce să mai vorbim. Parcă nu găseam subiecte comune. Mi-am dat seama că vreau să o sun pe bunica când am plecat la facultate. Atunci am înțeles că vizitele se vor rări. Apelurile – la fel. Mi-am dat seama cât de mult o să-mi lipsească.
Discuțiile cu bunicii noștri sunt importante, chiar dacă par uneori dificile. De multe ori, aceștia se pot simți singuri și izolați, de aceea, orice conversație le poate oferi un sentiment de apartenență. În același timp, bunicii te pot ajuta să-ți cunoști istoria și să înțelegi care sunt valorile familiei, spune psihologa Valeria Crasov.
Specialista lămurește că pentru a dezvolta o empatie a tinerilor față de bunici, cei din urmă trebuie să arate prin propriul exemplu respect și o atitudine binevoitoare. Un alt aspect important este atitudinea bunicilor față de nepoți.
Este complicat să dezvoltăm în tineri empatie pentru bunei, dacă aceștia, la rândul lor, nu manifestă respect față de nepoți sau față de părinții lor. Dacă insistăm, riscăm să creăm în copii sindromul salvatorului sau comportament de supunere și de ascultare.
Valeria Crasov
I-am întrebat pe tinerii din capitală când au vorbit ultima dată cu bunicii lor și despre ce au discutat.
Cum ai putea începe o discuție cu bunicii tăi
Valeria Crasov menționează că, în primul rând, trebuie să arăți că ești interesat(ă) de viața bunicilor tăi. Deseori, acestora le-ar plăcea să fie întrebați despre:
# alegerile de carieră;
# activitățile care le aduceau și le aduc plăcere;
# amintirile din copilărie;
# concertele sau spectacolele la care au fost;
# personalitățile marcante cu care s-au întâlnit;
# momente istorice importante din viața lor.
Totuși, cel mai important aspect este interesul viu, autentic al nepoților față de bunici, care poate iniția discuție pe orice temă.
Valeria Crasov
În cazul în care simți că nu ești auzit(ă) sau înțeles (înțeleasă), psihologa recomandă să te retragi și să cauți susținere și înțelegere din partea părinților sau a altor adulți în care ai încredere. „Tânărul are nevoie de un spațiu sigur, unde el poate vorbi deschis, fără frica de a fi criticat sau devalorizat. Adultul oferă tonul discuției. Nu este corect să responsabilizăm tinerii să își gestioneze emoțiile, dacă cei adulți, din preajma lui, nu sunt în stare să se controleze.”
Pentru a păstra totuși o relație sigură și un dialog constructiv cu bunicii tăi, este important să fii acceptat(ă) și să accepți toate punctele de vedere, fără critică și judecată. Fiecare generație, datorită propriilor experiențe, are unele viziuni și atitudini, iar devalorizarea acestora ar putea crea neînțelegeri. Ascultarea activă, înțelegerea, atitudinea pozitivă față de bunici, ar putea îmbunătăți considerabil comunicarea cu aceștia.
Le poți povesti bunicilor tăi despre:
# ce se mai întâmplă la școală sau la facultate;
# prima ta experiență de lucru;
# realizări personale;
# prima dragoste;
# mâncărurile tale preferate;
# prieteni sau chiar muzică.
De asemenea, pe lângă discuții, ai putea ieși la o plimbare, ai putea găti sau grădinări. Ai putea merge la film sau la teatru sau ți-ai putea încuraja bunicii să facă orice altceva îți place. Manifestarea interesului reciproc, ar putea crea un spațiu sigur și respectuos.
