Colocviul literar-lingvistic „Gheorghe Asachi”, ediția a XVII-a, s-a desfășurat în data de 27 februarie 2025 în incinta liceului omonim. Ghidați de profesori, elevii au realizat cercetări studiind opere din literatura română, dar și din cea universală.
Elevii din treptele gimnazială și liceală au pregătit un articol în baza unei sau mai multor opere, abordând o temă concretă. Ulterior, au prezentat cercetarea în fața comisiei și colegilor.
Operele care au stat la baza cercetărilor elevilor clasei a XI-a și a XII-a:
# „Zuleiha deschide ochii”, de Guzel Iahina;
# „Grădina de sticlă”, de Tatiana Țîbuleac;
# „Anatomie”, de Dana Schwartz;
# „Fii ca râul care curge” și „Alchimistul”, de Paulo Coelho;
# „Primăvara sufletelor noastre”, de Marian Dragoman;
# „Viața începe vineri”, de Ioana Pârvulescu;
# „La firul ierbii”, de Doina Dabija;
# „Pădurea spânzuraților”, de Liviu Rebreanu;
# „Zgomotul și furia”, de William Faulkner;
# „Portretul artistului în tinerețe”, de James Joyce;
# „Anna Karenina”, de Lev Tolstoi;
# „O moarte care nu dovedește nimic”, de Anton Holban;
# „Geniu pustiu”, de Mihai Eminescu;
# „Suferințele tânărului Werther”, de Goethe.
Dodu Valeria, elevă în clasa a XII-a, a cercetat subiectul „Muzica interioară a personajelor – expresie a sufletului sau ecou al dezordinii mintale? în «Zgomotul și furia», de William Faulkner și «Portretul artistului în tinerețe», de James Joyce”. „Muzica interioară a personajelor din literatură reflectă conflictele psihologice și complexitatea experienței umane, simbolizând gândurile, emoțiile și traumele care modelează identitatea și percepția asupra lumii. Autorii moderni redau nu doar realitatea exterioară, ci și haosul interior al oamenilor, în care limitele între rațiune și nebunie, între trecut și prezent se estompează. Astfel, literatura modernistă devine un element important pentru a înțelege mai profund natura umană, în special în contextul schimbărilor din societate și știință. Acest dialog intern, haotic sau clar, reflectă luptele pentru înțelegerea propriei identități și adaptarea la realitatea în schimbare, devenind un mecanism prin care ne reconfirmăm locul în lume și navigăm prin provocările existenței.”
Nastasiu Corina, elevă în clasa a XI-a, a abordat subiectul „Lupta pentru dreptul la educație în «Anatomie», de Dana Schwartz. Femeia în știință, atunci și acum”. „În urma cercetării elaborate în baza romanului «Anatomie», de Dana Schwartz, am descoperit cât de importantă este o femeie în societate și câți ani la rând femeia nu a avut acces la resurse științifice egale cu bărbații. Mesajul transmis de operă este că, indiferent de gen sau de clasa socială în care ne-am născut, dacă avem motivație, vom reuși tot ce ne-am propus. Observăm aceasta prin personajul principal, Hazel Sinett, care a devenit în ochii celor bolnavi o tânără salvatoare pe care ei o numeau «doamna doctor».”
Maftei Irina, elevă în clasa a XI-a, a prezentat tema „«Grădina de sticlă», de Tatiana Țîbuleac – paradoxuri existențiale în contextul tranziției postsovietice”. „Romanul «Grădina de sticlă», de Tatiana Țîbuleac, este marcat de profunde antiteze ale existenței umane, reliefându-se echilibrul precar între două lumi diametral opuse, unde protagonista, Lastocika, este însăși punctul lor de tangență. Zbuciumurile sale interioare reliefează concepte paradoxale. Poate identitatea autentică deriva din traiul forțat, impus? Poate o limbă asimilată prin durere și «compromis» silit defini identitatea unui om? Lastocika este blocată la frontiera dintre două universuri ale existenței: mediul rusesc – dur, crud, dar care e promițător supraviețuirii – și mediul moldovenesc/românesc – un dor constrâns de a aparține, ulterior abandonat și transfigurat într-o iluzie a inimii. Crescând într-un deceniu al tranzițiilor sociale și politice în Basarabia, efectul înstrăinării de Patria Mamă a fost puternic resimțit de întreaga populație autohtonă, a cărui pământ natal i-a devenit lagăr. Lastocika întruchipează realitatea poporului chinuit de soartă, dar care nu s-a lăsat nicicând doborât de provocările vieții. Viața trebuie să fie o poveste. Știu că o poveste nu lasă niciodată lucrurile nerezolvate. O poveste – chiar și cea mai scurtă, chiar și cea mai tristă – are mereu grijă să facă dreptate.”
Colocviul literar-lingvistic „Gheorghe Asachi” a devenit o frumoasă tradiție. Timp de 17 ani, evenimentul este un promotor al lecturii în rândul elevilor, îndemnându-i să exploreze tărâmurile cunoașterii. Cele mai bune produse-articole sunt incluse în anuarul didactic pentru elevi „Brevete Asachiene”.
Autoare: Diana Moloșag
