„Baltagul”, „Enigma Otiliei” sau „Pădurea spânzuraților” sunt doar câteva cărți care se citesc și se discută acum la orele de limba și literatura română. Le-am citit și acum cinci ani. Și acum 10 ani – la fel. Dar mai sunt acestea actuale? De ce la școală mai citim scriitori români clasici și nu ne orientăm spre ceva nou?
Am discutat cu două profesoare de limba și literatura română, care ne-au povestit despre cum îi încurajează pe elevi să citească literatură clasică și ce opere suplimentare recomandă spre lectură elevilor.
Apropo, anterior, câțiva elevi ne-au spus ce carte din literatura școală nu le place și de ce.
„Toate-s vechi și nouă toate”
Elena Vorotneac, profesoară la Liceul Teoretic „Elena Alistar”, spune că interesul elevilor pornește și de la felul în care este predată o carte. Cu cât profesorul reușește să facă textul mai accesibil, să dezvăluie simbolurile și semnificațiile ascunse, cu atât mai mult elevii devin atrași de lectură. „Când descoperă că literatura nu este doar un set de pagini impuse, ci și un dialog despre viață, emoții și dileme universale, abordarea lor se schimbă. Astfel, chiar și operele considerate «grele» devin interesante dacă le oferim cheia potrivită pentru a le descifra.”
Spre exemplu, profesoara lămurește că romanul „Ion” este adesea considerat depășit, deoarece mulți termeni legați de viața rurală sau anumite imagini artistice specifice satului tradițional nu mai sunt familiare generației actuale, crescută în mediul urban. Este de părere că, dacă relațiile interpersonale din roman sunt aduse în actualitate și sunt comparate cu experiențele tinerilor de azi, textul devine o oglindă a realității, dincolo de epoca în care a fost scris.
Dorina Popovici, profesoară la Liceul „Da Vinci”, spune că întotdeauna alege cărțile pornind de la necesitățile elevilor și de la specificul lor de vârstă. Totodată, dânsa spune că e o adevărată provocare pentru un profesor de limba și literatura română să îmbine utilul cu plăcutul.
Pe de o parte, îmi doresc ca elevii mei să prindă drag de carte și să simtă bucuria lecturii. Pe de altă parte, înțeleg că o carte care îi edifică poate fi percepută drept plictisitoare și desuetă.
Dorina Popovici
Cum încurajăm elevii să citească literatură clasică
Din experiența sa, Elena Vorotneac spune că elevii se implică mult mai mult și descoperă plăcerea de a citi atunci când lectura este transformată într-o provocare sau într-o experiență interactivă.
Ea povestește că i-a încurajat pe elevii din clasa a X-a să participe la un challenge creativ, prin care să își convingă colegii să citească „Pădurea spânzuraților”, de Liviu Rebreanu. „Fie că au ales să creeze un videoclip, desene sau alte forme vizuale, obiectivul a fost să fie convingători – ceea ce i-a determinat, în primul rând, să citească opera pentru a putea găsi argumentele potrivite.”
O altă activitate motivațională a fost legată de lectura romanului „Enigma Otiliei”, de George Călinescu. Elevii au fost împărțiți în cinci echipe, fiecare organizată ca o companie într-un domeniu ales de ei. În cadrul fiecărei echipe au existat experți în personaje sau în diverse aspecte teoretice legate de roman. Companiile își adresau întrebări reciproce. Pe măsură ce competiția a avansat, echipa cu cele mai multe răspunsuri corecte a acumulat puncte și a „cumpărat” companiile care nu făceau față provocărilor, ceea ce a dus la formarea unui titan în afaceri.
Dorința de a câștiga i-a motivat să aprofundeze cunoștințele despre roman, să analizeze relațiile dintre personaje și să fie atenți la fiecare detaliu al operei.
Elena Vorotneac
Un alt exercițiu a fost reinterpretarea cinematografică a unui text. De exemplu, elevii și-au creat propria versiune a „Poveștii lui Harap-Alb”, de Ion Creangă. Profesoara relatează că o echipă a reprezentat povestea în stilul filmului Ocean’s Eleven.
Dorina Popovici este de părere că elevii pot fi încurajați să citească prin „metoda” exemplului personal.
Mi se pare utilă lectura vie, cu voce tare, lectura comentată. Asta prinde. Să ții cartea deschisă, să faci loc pentru idei, dezbateri, proiecte creative.
Dorina Popovici
Profesoara precizează că de multe ori vorbește cu elevii săi despre ce vor să citească. Cu alte cuvinte, aleg împreună. „Eu le povestesc ce mai citesc, încerc să-i prind în cântecul sirenelor. Le-am spus despre cărțile lui Alexandru Popescu. Am aplicat tehnica Șeherezadei. Povestesc. Las loc pentru suspans. Am decis ca la liceu să citim «Ecografie» și «Adâncuri incolore».”
Ce autori faini ar putea citi elevii la școală
Elena Vorotneac susține că, deși MEC propune o listă de autori recomandați, fiecare profesor are libertatea de a introduce și literatură suplimentară, atât timp cât aceasta contribuie la dezvoltarea competențelor de analiză, de interpretare și de comentare ale elevilor. Acest lucru este confirmat și de Dorina Popovici, care menționează că, pe lângă lista de recomandări, este la discreția profesorului să aleagă cărțile pe care le va discuta în clasă.
Câteva dintre cărțile contemporane pe care Elena Vorotneac le consideră utile pentru studiu sunt:
# „Temă pentru acasă”, de Nicolae Dabija;
# „Fetița care se juca de-a Dumnezeu”, de Dan Lungu;
# „Orbitor”, „Levantul” și „Theodoros”, de Mircea Cărtărescu;
# „Vara în care mama a avut ochii verzi” și „Grădina de sticlă”, de Tatiana Țîbuleac;
# „Viața începe vineri”, de Ioana Pârvulescu;
# „Sonia ridică mâna”, de Lavinia Braniște;
# „Țesut viu. 10 × 10”, de Emilian Galaicu-Păun;
# „Înainte să moară Brejnev”, de Iulian Ciocan.
Profesoara de limba română este de părere că, citind textele menționate mai sus, elevii își dezvoltă competențele de lectură și analiză critică, dar au și ocazia să descopere teme și stiluri care le pot fi mai apropiate.
Lectura nu trebuie percepută doar ca o obligație școlară, ci și ca un prilej de descoperire și de reflecție personală. De aceea, alege textele suplimentare în așa fel, încât să stimuleze curiozitatea intelectuală a elevilor și să le ofere perspective variate asupra lumii.
Elena Vorotneac
Pentru clasa a V-a, Dorina Popovici aduce drept exemplu romanul de aventură „Anisia și manunscrisul mistic”, de Cosmin Perța. Cartea face parte dintr-o trilogie și este despre prietenie, luptă dintre bine și rău, dar are și context actual. Apoi, au citit „Vrăjitorul dințos”, de Călin Torsan. O altă recomandare este „Vrăjitorul din Oz”.
Elevilor din clasa a VIII-a le-a recomandat „Alchimistul”, de Paulo Coelho. „Au fost impresionați de drumul ciobanului Santiago, dar și de conceptele filosofice pe care le-am analizat împreună: Legenda Personală, Norocul Începătorului, Sufletul Lumii.”
Cu elevii din clasa a IX-a, a citit „Kiderland”, de Liliana Corobca și „Orașul promis”, de Valentina Șcerbani. Ambele cărți le-au trezit elevilor interesul, pentru că sunt despre noi, despre ceea ce e recognoscibil. Acum, tot cu elevii din clasa a IX-a, citește ,,Hronicul și cântecul vârstelor”, de Lucian Blaga, proză autobiografică.
În esență, motivația elevilor pentru lectură depinde de modul în care li se prezintă cărțile, crede Elena Vorotneac. „Dacă literatura devine o experiență vie, integrată în realitatea și curiozitățile lor, atunci nu mai este percepută ca o obligație, ci ca o oportunitate de descoperire și înțelegere a lumii.”
Dorina Popovici mizează pe ideea de cultivare a valorilor. „Or, lista de lectură pe care o gândesc are o țintă clară – să contribuie la formarea personalității elevului, să-l crească, să-i dezvolte gândirea critică, făcându-l mai pregătit pentru lumea în care va trăi. Cărțile devin o armură, stau pavăză la ușa ignoranței și prostiei care e din ce în ce mai îndărătnică pe rețele, în stradă, în lume. Cititul este, în același timp, o condiție a performanței școlare.”
