Beghemot este un pisic cuminte și exemplar. Familia sa de la Chișinău spune că mereu a fost așa, cel puțin de când a venit în Republica Moldova.
La sfârșitul lunii ianuarie, motanul a împlinit 19 ani. Da, are și acte, dacă nu mă credeți! În realitate, Beghemot este chiar mai bătrân, fiindcă și-a făcut primul pașaport când avea deja jumătate de an.
Cu doi ochi mari, se uită la tine puțin cam somnoros și plictisit, de zici că le-a văzut deja pe toate. Dar haideți să o luăm de la bun început, or, Beghemot chiar a văzut multe.
Kiev – Bruxelles – Tbilisi – Chișinău
Strada Hreșceatâk este una dintre principalele centre sociale ale Kievului și a fost epicentrul Revoluției Portocalii din 2004. Un an mai târziu, Beghemot urma să își întâlnească aici primii „părinți”.
Masa la care stătea împreună cu frații săi atrăgea mai mulți oameni decât oricare alta. Oamenii ascultau cu atenție în timp ce proprietarul vorbea despre rasa Kurilian Bobtail. Eu căutam o pisică cu o personalitate asemănătoare unui câine și am găsit-o.
Primul „părinte” al lui Beghemot
Noua sa proprietară îl prefera pe Mihail Bulgakov, deci nu a trebuit să se gândească prea mult până a-l „boteza” Beghemot.
Kurilian Bobtail este o rasă de pisici originară din Insulele Kurile, Federația Rusă. Ele sunt recunoscute pentru coadă scurtă, inteligență și loialitate. Sunt active și au abilități excelente de vânătoare. Cu o îngrijire corespunzătoare, pot trăi între 15 și 20 de ani.
În „anii tinereții”, Beghemot era mai distrat decât astăzi. De exemplu, când avea șase luni, el a încercat să prindă un porumbel și a căzut de la etajul trei, agățându-se de fiecare cărămidă a peretelui exterior pentru a se salva. Fiind o pisică inteligentă, Beghemot nu s-a mai întors niciodată la balcon. În schimb, a ales fereastra, de unde „vâna” deja baloane.
La un an și jumătate, Beghemot a plecat în prima sa călătorie lungă, din Kiev la Bruxelles, într-un Peugeot 206. Pe drum s-a oprit în orașul Poznań din Polonia, unde a stat pe ascuns la hotelul Novotel.
A înțeles totul și a îndurat totul. Când fiul nostru, la vârsta de patru ani, s-a imaginat frizer, Beghemot a acceptat să-i fie model. Chiar și atunci când fiul nostru i-a tăiat puțin marginile urechilor, a îndurat în tăcere. Eu, în schimb, când am descoperit mici picături de sânge, nu m-am putut abține.
Primul „părinte” al lui Beghemot
La vârsta de trei ani, Beghemot s-a mutat în Georgia, unde a fost primit cu multă dragoste de noul său stăpân. Despre aventurile sale din Tbilisi nu avem prea multe informații, însă știm că, în 2010, motanul a ajuns pentru prima dată la Chișinău. Aici a stat alături de noua sa familie cât timp aceasta aștepta nașterea unei fetițe, iar peste câțiva ani urma să o cunoască și pe Elena.
Cum au trecut cei 10 ani ai lui Beghemot în a treia familie
Elena este actuala stăpână a lui Beghemot. Motanul a făcut cunoștință cu ea în 2014. Ea ține minte și data când pisoiul a pășit pentru prima dată pragul casei – 31 august. Atunci, Elena trecea printr-o perioadă mai dificilă, iar fiica ei i l-a adus pe Beghemot pentru „vreo lună” pentru a o distrage.
„Mi l-a adus inițial pentru câteva săptămâni, să am grijă de el. A trecut o lună, două, dar era așa de добряк [bun] – m-am obișnuit și eu cu el, și el cu mine”, își amintește Elena râzând. Până la sărbătorile de iarnă, Beghemot a rămas sub tutela Elenei.
De Anul Nou, fiica i-a legat o fundiță roșie și mi-a zis: «Mamă, acesta a fost cadoul tău intenționat». Beghemot deja devenise un membru al familiei.
Elena
Elena menționează că Beghemot a fost mereu un „băiat cuminte”, influențându-i foarte mult viața în ultimii ani. Seara o aștepta acasă de la lucru, iar dimineața o trezea cu lăbuțele: „Pe la șapte dimineața sărea peste mine și mă netezea pe față ca să mă trezesc.” Peste câțiva ani, chiar a început să miaune prin casă cuvântul „mama”, fie ceva foarte asemănător, spun membrii familiei sale.
Deși cu 10 ani în urmă era mai vioi, astăzi Beghemot are alte priorități, mult mai bine definite și clare: covorul de lângă calorifer pe timp de iarnă și geamul de la balcon – vara. Seara poate fi mai activ, ziua însă preferă să mănânce și să doarmă.
El mereu are mâncare. Deși medicii nu recomandă să îi dai permanent, doar dimineața și seara, mie, în primele zile, mi-a fost jale de el: «Cum să șadă mâța flămândă?». Și iată așa l-am obișnuit și el mereu are mâncarea sa.
Elena
Dacă seara farfuria e pe jumătate, dis-de-dimineață mă va trezi să o umplu. În ultimii ani, a început să guste și mâncare omenească, deși în mare parte optează pentru mâncarea sa.
Beghemot nu este genul de motan care va întoarce vaza cu flori sau va roade cu ghearele canapeaua, ci mai degrabă va veni la tine în brațe să îl mângâi sau să priviți împreună serialele la TV, povestește Elena. Ce-i drept, a făcut odată pipi unde nu trebuia, însă aceasta a fost demult și, în general, cel mai probabil, nici el nu se mândrește cu acest lucru. 🤫
Obiectul preferat al motanului este un pieptăn care are coada din lemn. Dacă vede că ai pus mâna pe el, va „merge după tine ca un zombi” așteptând să îl piepteni, spun membrii familiei. Pe afară nu iese, maximum poate să scoată capul pe coridor și să inspecteze dacă nu se aud câinii vecinilor.
Când mă culc, el se întinde lângă mine, însă cu spatele. Am citit undeva că pisicile astfel demonstrează că au încredere în tine și vor să te protejeze.
Elena
În fiecare an, familia lui Beghemot îi sărbătorește ziua de naștere. Elena spune că nu toate persoanele din satul ei natal cred că motanul are 19 ani, deși printre cei mai apropiați a devenit deja un fel de „vedetă”.
„Noi mergem regulat la medic, iar analizele sunt perfecte, chiar și la această vârstă. Cu un animal de companie trebuie să ai răbdare și să mai cedezi din când în când, fiindcă și el are caracter. Pisicul trebuie iubit, hrănit și cocolit”, menționează Elena pieptănându-l pe Beghemot în timp ce el stă tolănit în brațele ei.
