Azi se fac două săptămâni de când eu și Mya (pisica) ne-am adunat „viața din Timișoara” în cinci valize și ne-am mutat la București. M-am transferat de la Facultatea de Științe ale Guvernării și Comunicării (FSGC) din cadrul Universității de Vest din Timișoara (UVT) la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării (FJSC) din cadrul Universității din București (UniBuc). Mya a mers cu mine, pentru că datoria morală nu mi-a permis să o întorc acolo de unde am luat-o – în stradă. Probabil, pe mine mă cunoașteți după experiența cu obținerea vizei de studiu sau după articolul despre permisul de ședere pentru etnicii români de pretutindeni. Pe Mya însă o știți mai puțin. Dar, cum are un rol esențial în această poveste, era musai să v-o prezint.
Acum un an ,eram la cămin și scriam despre procesul de transfer de la o universitate la alta din România, fără ca măcar să bănuiesc că peste ceva timp voi trece personal prin această experiență. Acum că fapta a fost consumată, vă povestesc cum decurge acest proces în baza propriei experiențe, care, reamintesc, poate fi subiectivă.
Motivele transferului
„Bună ziua! Mă numesc Alina Zibrițchi și aș dori să mă transfer în cadrul Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării.” Cu aceste cuvinte, scrise într-un e-mail, a început aventura. Și chiar dacă inițial aveam așteptarea unui refuz, am avut parte de tot sprijinul din partea secretarei de la FJSC, care, în viziunea mea, a combătut toate stereotipurile legate de lipsa de politețe a secretarelor de la universitățile românești.
Să începem cu începutul. La baza transferului meu au stat câteva motive personale, pe care nu o să le fac publice. Dar pentru a veni în ajutorul tinerilor interesați de un eventual transfer, voi enumera câteva motive eligibile pentru transferul de la o universitate la alta.
# Schimbarea stării civile. Dacă vrei să te căsătorești, iar partenerul/partenera tău/ta se află în alt oraș, poți solicita liniștit/-ă transferul.
# Locul de muncă. Dacă pentru jobul tău ai nevoie să faci deseori naveta în alt oraș, atunci te vei putea transfera în baza acestui motiv.
# Sănătate, chestiuni de familie sau probleme la fosta facultate. Astfel de motive, la fel, pot fi invocate pentru transfer. Însă este important să ai dovezi care confirmă cele spuse de tine.
Motivele transferului este prima întrebare la care va trebui să răspunzi când vei solicita transferul.
În cazul meu, la baza acestei inițiative au stat motive destul de serioase și am trecut rapid peste această etapă. Accentuez: nu am avut probleme la vechea facultate și nici în orașul din care am plecat.
Cum are loc procesul de transfer
„Ce trebuie să fac pentru transfer?”, am întrebat eu secretara de la facultatea la care urma să mă transfer. Procesul în sine este foarte simplu. Pentru început am solicitat de la facultatea la care eram înmatriculată situația școlară (documentul care arată ce discipline am studiat la facultate și ce note am obținut).
În baza situației școlare, cei de la FJSC au verificat ce materii îmi vor fi echivalate și ce diferențe va trebui să susțin. După această etapă mi s-a cerut să completez o cerere de transfer.
Cererea am primit-o de la FJSC. A trebuit să indic datele mele personale și motivele transferului. Ulterior, această cerere a fost trimisă la decana FJSC și la rectorul UniBuc. După ce a fost semnată și ștampilată de ei, cererea din nou a ajuns la mine. Eu a trebuit să duc această cerere la facultatea mea. Acolo a fost semnată și ștampilată de decanul FSGC și rectorul UVT. Pe scurt, cei de la București au semnat că mă acceptă, iar cei de la Timișoara au semnat că mă lasă să plec.
Acest proces este pe cât se poate de simplu. În cazul meu a trecut cu multe emoții (exagerat de multe). De rezultatul transferului depindea modul în care era să-mi petrec următoarele luni care sunt foarte importante pentru evoluția mea profesională.
„Transferul a fost acceptat?”
Surprinzător, dar nici astăzi n-am primit răspuns direct la întrebarea: „Transferul a fost acceptat?”. Lucrurile au decurs într-un mod destul de natural, iar fiecare etapă din acest proces mă convingea tot mai mult că voi avea un răspuns pozitiv. Totuși, direct, nimeni nu mi-a spus asta. Din experiențele anterioare știam că nu-i sănătos să deduc, motiv pentru care mă feream să vorbesc deschis despre transfer cu toți prietenii mei. A fost un lucru confidențial despre care au știut doar câțiva oameni. Ulterior, avea să mă conving că din cauza asta nu-mi pot lua rămas bun de la toți cei care mi-au devenit apropiați la Timișoara. Dar hai să revenim la cererea mea de transfer.
După ce decanul și rectorul de la Timișoara „au semnat că mă lasă să plec”, cererea mea de transfer a revenit la UniBuc. De data aceasta, a ajuns la Biroul Relații Externe. De aici a fost trimisă la Ministerul Educației și Cercetării (MEC), unde îmi va fi eliberată o aprobare nouă de școlarizare. Acest proces poate dura aproximativ două săptămâni.
În baza noii aprobări voi fi înmatriculată la FSJC și voi putea frecventa cursurile. Chiar dacă semestrul a început pe 24 februarie, eu încă n-am ajuns la ore. Din acest motiv, uneori simt cum mă învăluie un soi de teamă amestecată cu emoția unui nou început.
Între timp mi-am luat dosarul de la UVT, ceea ce înseamnă că în această perioadă nu mai sunt studentă, fapt care mă face să mă simt ciudat.
Acte necesare pentru transfer
Când despachetam lucrurile, am conștientizat că pentru transfer au fost necesare mai puține acte decât pentru admitere, deși ambele experiențe m-au cam „zguduit” la fel. Iată care acte au fost necesare în cazul meu:
# situația școlară (foaia matricolă de la facultate);
# diploma de bacalaureat;
# foaia matricolă de la liceu;
# certificatul de naștere;
# buletinul moldovenesc;
# pașaportul;
# permisul de ședere;
# aprobarea de școlarizare (cea care mi-a fost eliberată de MEC în 2023);
# cererea de transfer.
Opțional, eu am atașat câteva scrisori de recomandare (de la locul de muncă și de la profesorii de la FSGC) și CV-ul personal. Aceste documente nu mi-au fost cerute, dar eu le-am trimis, pentru că am sperat că vor oferi un plus de valoare dosarului meu.
Precizez că fizic am dus doar cererea de transfer. Restul documentelor au fost trimise online. Însă, după ce voi fi înmatriculată, voi duce dosarul fizic. La fel, va trebui să achit taxa de transfer în valoare de 700 de RONI.
Probleme pe care aș fi putut să le evit
Acum un an, locuiam în căminul UVT. Ulterior, m-am mutat cu chirie, unde n-am locuit singură – am avut o colegă și o pisică. Dacă pisica a mers cu mine, atunci colega a rămas la Timișoara, iar eu am plecat cu sentimentul de vinovăție că nu am stat până la finalul anului universitar, când expiră contractul de cazare. Acest lucru putea fi evitat dacă alegeam să stau și în anul II la cămin.
„Eu și Mya” – așa îmi place să glumesc pe seama experienței pe care am avut-o în procesul de mutare de la Timișoara la București. Pisica este una dintre „problemele” pe care aș fi putut să le evit, dar pentru că acum câteva luni am adoptat-o, a trebuit să văd ce fac mai departe cu ea.
Inițial, speram să pot obține loc de cazare în căminele universității din București. Din motiv că n-am primit un răspuns la solicitarea mea, am început să caut chirie, provocare nu neapărat ușoară.
Aici trebuie să vin cu o precizare: dacă aș fi primit loc de cazare în căminul UniBuc, pisica, în mod obligatoriu, ar fi ajuns la niște prieteni care ar fi avut grijă de ea pe parcursul acestui semestru.
Eu am fost norocoasă să găsesc chirie într-o săptămână, însă acest „noroc” m-a costat cu 450 de euro mai mult decât preconizam să cheltuiesc. Așadar, dacă vrei să te muți într-un alt oraș și cauți chirie, trebuie să ții cont de următoarele aspecte.
# Identificarea unei locuințe. Dacă nu vei obține loc de cazare în cămin, va trebui să-ți cauți chirie, provocare destul de complicată pentru piața imobiliară din România.
# Mutarea propriu-zisă. Dacă inițial erai într-un oraș mai îndepărtat și ai mai mult bagaj, îți va fi destul de greu să muți lucrurile dintr-un oraș în altul.
# Dacă ai un animal de companie, procesul de căutare a chiriei va fi mai complicat. Un apartament pet friendly este mai scump și mai greu de găsit.
Acum că am trecut de aspectele de care trebuie să țineți cont când căutați chirie, vă povestesc și „cum ne-am mutat”, eu și Mya.
Marți seara am pornit din Chișinău (doar eu). Miercuri dimineața, am ajuns la Timișoara, unde mă aștepta Mya în apartamentul în care am locuit anterior. Pe parcursul zilei, am împachetat toate lucrurile. În aceeași zi, am fost la notar pentru a face o procură pe numele unui prieten care urma să-mi ridice mai târziu restul actelor de la UVT.
Pentru că aveam prea multe bagaje și doar două mâini, mi-am dat seama că nu le pot transporta pe toate deodată. Așa că trei valize au ajuns la o prietenă, care mi le-a expediat a doua zi printr-un autocar care circulă pe ruta Timișoara-București. Eu cu Mya n-am călătorit cu autocarul, fiindcă 12 ore pe drum mi s-a părut a fi exagerat pentru călătoria cu pisica. Mai ales că asta a fost prima noastră călătorie. Noi am ales să luăm un BlaBlaCar. Deci, miercuri seara, cu două valize, un ghiozdan în spate și cu geanta Myei, am pornit spre București. Am petrecut în jur de șase ore în compania unui șofer pasionat de politică și a unei tinere care face naveta de la Timișoara până la Sibiu pentru un stagiu de practică.
Pentru BlaBlaCar am achitat 120 de RONI, iar expedierea lucrurilor a costat încă 100 de RONI. La fel, 60 de RONI a costat Bolt-ul cu care am ajuns la destinația finală din București. Ulterior, 50 de RONI am achitat pentru Uber-ul cu care am transportat cele trei valize de la gară la apartament.
Despre transfer
Sunt sigură că unii dintre voi mai au curiozități despre procesul de transfer. Anticipez câteva întrebări și răspund imediat la ele.
# Mi-am păstrat bursa de etnic. Conform metodologiei, locul urmărește studentul/studenta. Așadar, pentru că la UVT am fost admisă pe un loc la buget cu bursă, la UniBuc voi avea același statut.
# Încă nu știu câte materii trebuie să recontractez. Cert este că va trebui să achit aproximativ 250 de RONI per materie.
# Transferul este posibil. Da, au fost momente când situația era foarte neclară, dar „mobilitatea internă definitivă” este unul dintre drepturile studenților din România. Așadar, drepturile ne sunt respectate.
# Experiența este subiectivă. Trebuie să înțelegi că în alte situații procesul de transfer poate avea loc diferit. Respectiv, experiența mea nu este general valabilă pentru toți etnicii români de pretutindeni din România.
# Voi schimba permisul de ședere. Acest lucru este obligatoriu și voi schimba permisul imediat cum va fi posibil.
# Transferul poate fi făcut după anul I. Așadar, te poți transfera între semestre sau în vacanța de vară.
Concluzii
# Transferul, în sine, nu este un proces complicat. Contează mult atitudinea pe care o iei în legătură cu subiectul. Eu, fiind o persoană mai emotivă, m-am stresat prea mult în momente când chiar nu era cazul.
# Problemele trebuie rezolvate în măsură ce apar. Nu încerca să rezolvi toate problemele concomitent, pentru că riști să cedezi emoțional.
# Trebuie să soliciți ajutorul celor dragi. Eu n-am făcut asta, lucru pe care acum îl regret. În dimineața în care am ajuns la București, eram atât de obosită și epuizată, încât nu mai eram în stare să conștientizez realitatea pe care o trăiesc. Dacă mă gândesc mai bine, nici acum n-am conștientizat până la capăt că m-am mutat în București.
# Nu vreau să fac un cult din a te transfera. Eu am inițiat acest proces, fiindcă am avut motive întemeiate să fac asta și recomand acest lucru tinerilor care se află în aceeași situație. Recomandarea nu-i valabilă pentru oamenii care nu au un motiv serios pentru a pleca de la universitatea la care au fost admiși inițial.
# Dacă nu aș fi avut-o pe Mya, aș fi trecut mai ușor prin procesul de mutare. Așadar, dacă vrei să adopți un animal de companie, este important să te gândești pe termen lung dacă vei putea avea grijă de el.
# Curaj și răbdare! Dacă tu simți că vrei să te transferi în alt oraș sau este nevoie să faci asta din cauza anumitor motive, îți urez curaj și răbdare.
