Să locuiești timp de cinci luni în Turcia înseamnă să te întorci acasă cu un bagaj plin de cunoștințe privind bucătăria acestei țări. Așa i s-a întâmplat Svetlanei Ianul, o tânără din UTA Găgăuzia care a reușit să descopere tradițiile culinare turcești datorită unui program Erasmus. Cum i-a părut cultura locală, dar și ce bucate specifice a gustat în cantina universității și în restaurantele din preajmă vă povestim în continuare.
În 2023, Svetlana a fost invitată în Turcia de către o prietenă de-a sa care deja se afla acolo. A acceptat fără să stea prea mult pe gânduri, pentru că demult își dorea să plece într-o altă țară măcar pentru câteva luni. Astfel, și-a adunat actele, a depus la Erasmus și deja în februarie 2024 era în Sivas – un oraș situat chiar în centrul Turciei.
„Până a ajunge la Sivas, aveam așteptări foarte mari. Din păcate, multe dintre ele nu s-au adeverit. Se poate vedea diferența chiar și dintre oameni. Aici am întâlnit turci «adevărați», băștinași, care au și dialectul lor specific. Sunt mai brutali decât cei din Istanbul, de exemplu. Nu vorbesc atât de literar și delicat.”
Având în vedere că tânăra este originară din UTA Găgăuzia, limba nu a constituit o problemă pentru ea. Găgăuza și turca sunt foarte asemănătoare, așa că s-a adaptat destul de repede la noul mediu. „Evident, au fost și situații în care m-am simțit puțin confuză. Unele cuvinte se pronunță la fel, dar au sensuri total diferite în cele două limbi. Astfel, de câteva ori am înțeles cu totul altceva decât ceea ce îmi spunea persoana cu care discutam. Treptat, totuși, m-am obișnuit. Chiar am reușit să îmi îmbunătățesc nivelul de turcă.”
„Obișnuiam să le adun și să mănânc mai târziu”
În ceea ce privește bucătăria locală, Svetlana spune că aceasta este foarte interesantă. De cele mai multe ori, ea a savurat preparatele tradiționale turcești în cantina universității. „Căminul în care locuiam nu era dotat cu aragaz și nu puteam găti nimic singură, așa că foarte des mâncam la cantină. Fiind studentă străină, trebuia să achit fiecare masă. Astfel, din meniul zilei alegeam doar câte ceva, ceea ce-mi plăcea cel mai mult. Deși, prețurile erau destul de rezonabile.”
Mâncarea servită la cantină era diversă, începând de la supe și terminând cu baclava. Potrivit Svetlanei, dimineața putea lua unt, dulceață, adesea oferite în recipiente mici, brânză, cașcaval topit, măsline și un fel de chifle dulci, foarte pufoase, numite poğaça. Evident, la ordinea zilei era și ceaiul tradițional alături de baklava.
De recipientele cu gustări, apropo, tânăra își amintește cu nostalgie. „Tare îmi plăceau. Obișnuiam să le adun, inclusiv de la cei care nu le luau, și să mănânc mai târziu.”
La prânz, studenții aveau o alegere mai mare: çorbası (ciorbă), pilav (orez cu legume sau carne), köfte (chiftele din carne de vită sau miel), iskender kebap (carne de miel sau vită servită cu iaurt, sos de roșii și pâine prăjită), börek (ștrundel cu umplutură de brânză sau carne) dolma (legume umplute cu orez și carne). De asemenea, aceștia puteau servi ayran (amestec de iaurt, apă și sare) sau ceai turcesc.
Svetlana ne-a povestit că cel mai des se servea mercimek çorbası (supă de linte), preparată din linte roșie, ceapă, morcovi și condimente precum cumin și paprica. De asemenea, uneori în meniu se regăsea yayla çorbası (ciorbă de iaurt), făcută cu iaurt, orez, mentă și, uneori, carne de pui, și işkembe çorbası (ciorbă de burtă), făcută din burtă de vită, usturoi, oțet și condimente.
Cina, de obicei, era mai ușoară. Aceasta putea să includă pide (pizza turcească), cu umpluturi variate, de la carne tocată și brânză până la legume, kısır (un fel de salată de bulgur cu legume), yaprak sarma (frunze de viță-de-vie umplute cu orez și carne, similare sarmalelor noastre) sau fırın tavuk (pui la cuptor cu cartofi).
„De ce să nu mănânc la un restaurant”
Deși meniul zilei nu era deloc rău, la un moment dat, Svetlana a încetat să mai mănânce la cantină. „M-am gândit că oricum achit, așa că de ce să nu mănânc la un restaurant. Plus că, uneori, mâncarea era destul de grasă și asta a încetat să-mi placă.” La restaurant, tânăra comanda pide și lahmacun – aluat subțire acoperit cu carne tocată condimentată, ceapă și roșii. Uneori, de asemenea, alegea să savureze kısır.
Pe lângă asta, Svetlana a avut ocazia să guste și salata turcească de roșii. „Mereu găteam împreună cu colega mea de cameră, întrucât era singurul lucru pe care-l puteam face la cămin. Pentru mine era puțin surprinzător faptul că, pe lângă roșii, castraveți și ceapă, ea adăuga brânză, nuci și un condiment special, pe care-l avea de acasă. Totuși, cu timpul a început să-mi placă. Era foarte gustoasă.”
De la colega sa de cameră, tânăra a reușit să afle și despre üzüm pekmezi – un sirop dens și dulce obținut prin fierberea sucului de struguri. „Este folosit atât ca îndulcitor natural, cât și ca remediu pentru răceală și alte boli. Eu îl foloseam în loc de zahăr, de exemplu, atunci când aveam poftă de cereale cu lapte.”
„Am adus chiar și acasă”
Dintre deserturile turcești, Svetlanei îi place baclavaua – straturi fine de aluat umplute cu nucă sau fistic și însiropate cu miere. De asemenea, adoră künefe – un desert crocant făcut din fidea de aluat (kadayıf), umplut cu brânză dulce și însiropat – și lokum-ul – cubulețe gelatinoase aromate, cu nuci sau fistic, acoperite cu zahăr pudră. „Pentru că îmi plac mult nucile, alunele și fisticul, desertul meu preferat e anume lokum-ul. Mai ales că nici nu-i chiar foarte dulce.”
În ceea ce privește băuturile, nu e un secret că turcii adoră ceaiul negru (çay). Servit în pahare de sticlă în formă de lalea, acesta este băut de dimineața până seara, fie acasă, fie în çay bahçesi (grădini de ceai), la restaurante sau chiar în timpul întâlnirilor de afaceri. „În general, eu sunt o mare fană a ceaiurilor, îmi plac foarte mult. Am adus chiar și acasă un tip de ceai, numit de iarnă. E un amestec de diverse ierburi, inclusiv mușețel. Are o aromă minunată.”
Pe lângă ceai, cafeaua turcească (türk kahvesi) este la fel de apreciată. Localnicii o prepară prin fierberea cafelei măcinate fin într-un ibric (cezve) și o servesc într-o ceașcă mică, adesea însoțită de un pahar cu apă și ceva dulce.
Pentru cei care preferă băuturile dulci, Svetlana spune că este şerbet – o băutură răcoritoare pe bază de fructe, ierburi și zahăr, consumată mai ales în timpul Ramadanului. „Despre șerbet tot fetița cu care locuiam mi-a spus. E destul de neobișnuit la gust. Cel mai interesant cred că este cel preparat din kiwi – puțin acrișor.”
Curios e că această băutură constituie un simbol al ospitalității în cultura turcească și a fost populară încă în perioada Imperiului Otoman. Atunci era servită în palate și în casele aristocraților.
„Am servit colega de cameră cu dulciuri de la Bucuria”
Deși nu le-a gătit niciodată turcilor mâncare moldovenească, tânăra a avut ocazia să-i prezinte colegei de cameră manca – un fel de mâncare tradițional găgăuz, pregătit din roșii, dovlecei și vinete, asemănător cu zacusca noastră –, bomboane și ciocolate produse în Moldova. „În cămin nu prea aveam cum să gătesc, așa că am reușit să o servesc doar cu manca, întrucât aveam un borcan de acasă, și cu niște dulciuri de la Bucuria. Despre manca a zis că și turcii au ceva similar, iar ciocolatele parcă i-au plăcut.”
Bonus pentru cei mai fideli cititori/cele mai fidele cititoare #diez: rețeta kısır
Ingrediente necesare:
# 300 g de bulgur de dimensiune medie;
# 2 linguri de pastă de roșii;
# 25 de roșii prune sau 3 roșii mari obișnuite;
# 1 castravete libanez tăiat mărunt;
# 1 ardei banană tăiat mărunt;
# 2 cepe verzi tăiate mărunt;
# 2 linguri de melasă de rodie/suc de lămâie;
# 3 linguri de ulei de măsline extravirgin;
# 2 lingurițe de sare de mare;
# 3-4 lingurițe mici de ardei iute (turcesc);
# piper proaspăt măcinat, după gust;
# semințe de la o jumătate de rodie;
# 40 g de alune ușor prăjite;
# câteva frunze proaspete de mentă mărunțite fin;
# puțin pătrunjel proaspăt mărunțit fin.
Mod de pregătire
Pasul #1. Fierbeți aproximativ 700 ml de apă.
Pasul #2. Puneți bulgurul într-un castron mare, turnați apa clocotită peste el și acoperiți vasul.
Pasul #3. Lăsați bulgurul să stea timp de 20 de minute fără să scoateți capacul.
Pasul #4. Dacă folosiți roșii obișnuite, decojiți-le mai întâi și apoi tăiați-le în cubulețe mici. Roșiile prune pot fi tăiate cubulețe fără a le curăța de coajă, deoarece conțin mult mai puțină apă.
Pasul #5. Amestecați pasta de roșii, uleiul de măsline și melasa de rodie.
Pasul #6. Adăugați în bulgur amestecul de ulei, pastă de roșii și melasă de rodie și amestecați.
Pasul #7. Amestecați legumele tăiate cubulețe, ierburile tocate, alunele și semințele de rodie.
Pasul #8. Condimentați cu sare, piper și chili. Începeți cu o linguriță de sare, gustați și mai adăugați dacă este necesar.
Pasul #9. Lăsați să stea timp de aproximativ 20 de minute pentru ca aromele să se îmbine.
Pasul #10. Ornamentați cu semințe de rodie și câteva frunze întregi de mentă și pătrunjel rezultatul. Serviți cu plăcere!
Timp total de pregătire: 20 de minute
Randament: șase porții
Rețeta a fost preluată de pe site-ul lazycatkitchen.com.
Dacă vreți să aflați mai multe despre tradițiile culinare din lume, aici găsiți câteva articole colorate.
