UE urma să ofere Tiraspolului un suport nerambursabil nou de peste 1 miliard de lei. Acești bani erau destinați pe termen mediu și trebuiau să ajute la depășirea crizei provocate de Gazprom. Între timp, Comisia Europeană și Chișinăul au lucrat și la un pachet complex de asistență pentru următorii doi ani. O parte din el ar fi putut să ajungă și în Stânga Nistrului dacă regimul accepta să facă pași concreți spre democratizare.
Autoritățile neconstituționale din regiune au refuzat ajutorul în momentul în care au decis că nu vor să îndeplinească condiționalitățile solicitate de UE și Chișinău. Printre altele, se solicita ca mediul de afaceri și oamenii din regiune să înceapă să achite gradual tarife reale pentru energia consumată în locul sumelor simbolice achitate în prezent.
Gazul gratuit = existența regimului
Andrei Curăraru, expertul comunității WatchDog.md, menționează că decizia Tiraspolului, cel mai probabil, a fost luată încă demult la Moscova. Acest lucru este demonstrat și de atitudinea neserioasă cu care au fost tratate ofertele precedente ale Chișinăului.
Ce oferte a mai primit Tiraspolul din partea UE și a Republicii Moldova? Guvernul a propus anterior Tiraspolului cărbune din Ucraina, care urma să asigure cu lumină ieftină ambele maluri ale Nistrului, dar și ajutorul nerambursabil oferit de UE. O altă ofertă a fost expusă de președinta Maia Sandu. Ea a menționat că Guvernul va finanța sistemul energetic din regiune dacă trupele rusești staționate ilegal vor părăsi malul stâng.
Andrei Curăraru menționează că însăși existența regimul de la Tiraspol se bazează exclusiv pe accesul la gaz ieftin. Acesta le permite oligarhilor din regiune să ofere cetățenilor simpli salarii mici, care sunt acceptate de oameni în condițiile unor resurse energetice ieftine. Acest lucru le permite oligarhilor locali să facă supraprofituri.
Populația din regiunea transnistreană beneficiază de facturi mai mici, dar, în schimb, are salarii semnificativ mai scăzute. Ele sunt mai mici chiar și față de cele de pe malul drept, unde economia este mai puțin industrializată.
Andrei Curăraru
Salariul mediu în Stânga Nistrului, potrivit datelor prezentate de instituțiile regiunii, în 2024 a fost de aproximativ 7 100 de ruble transnistrene (6 000 MDL). Suma este de două ori mai mică decât pe malul drept.
De ce Chișinăul insistă ca Tiraspolul să achite pentru lumină? Chișinăul, cât și UE încearcă să integreze Stânga Nistrului în economia de piață, eliminând privilegiile economice artificiale. Acest lucru va duce inclusiv la creșterea salariilor în regiune, dar și la crearea unei concurențe reale între producătorii celor două maluri, explică Andrei Curăraru.
În prezent, producătorii de pe malul drept al Nistrului nu pot concura cu cei din regiunea transnistreană, care beneficiază de energie electrică și gaz la prețuri extrem de mici. Astfel, fabricile din regiune pot vinde produse mai ieftin și pot obține profituri mai mari, în timp ce fabricile din Republica Moldova au costuri mai ridicate și pierd clienți.
Aceasta era și o cerință a UE – nu poți sponsoriza un regim separatist la nesfârșit. Era necesar ca cetățenii din regiunea transnistreană să aibă salarii comparabile cu cele de pe malul drept și să își permită să achite prețurile reale de pe piață.
Andrei Curăraru
Pentru regimul transnistrean această situație nu este acceptabilă, deoarece reduce profitabilitatea. Creșterea salariilor contravine logicii existenței acestei entități.
Un alt motiv pentru care nu se acceptă achitarea facturilor este manipularea pe seama sa. Expertul menționează că propaganda din regiune sperie locuitorii că salariile lor nu vor crește.
Propaganda spune că „nu putem accepta această opțiune fiindcă vom muri de foame”. Cam aceasta este logica pentru care populația de acolo era gata să mai înghețe pentru a primi gazul „gratuit“ din Federația Rusă. De fapt, acest gaz nu a fost niciodată gratuit.
Andrei Curăraru
Refuzul Tiraspolului de a se alinia unui regim democratic și a beneficia de suport economic nerambursabil, a venit la pachet cu gaz cumpărat în baza unor credite oferite de Kremlin. Cel puțin liderul separatist din regiune, Vladimir Krasnoselski, a menționat că „aprovizionarea a devenit posibilă datorită creditului și sprijinului funcțional din partea Rusiei”. Anterior, Federația Rusă promitea regiunii „gaz umanitar”.
Cum „Dubai” a ajuns să plătească pentru gazul consumat de Tiraspol
Din data de 13 ianuarie, timp de 16 zile, Tiraspolul ar urma să primească gaz de pe piața europeană prin intermediul unei companii din Ungaria. Acest lucru va fi posibil inclusiv cu acordul Ucrainei, care trebuie să permită tranzitul pe teritoriul său.
Gazul va fi achitat de către o companie din Dubai.
Chișinăul spune că „ambele companii au fost verificate” și „nu au fost identificate neconformități în ceea ce privește legislația națională și internațională”. În caz contrar, Moldovagaz ar risca sancțiuni.
Soluția pe care a ales-o regimul de la Tiraspol înseamnă că locuitorii regiunii transnistrene vor continua să trăiască într-o stare de imprevizibilitate și îngrijorare cu privire la furnizarea gazului. Este o soluție care nu rezolvă problema pe termen lung. Totuși, nu vom bloca livrarea gazului și nu vom lăsa oamenii de pe malul stâng să înghețe.
Dorin Recean
Compania din Ungaria, asociată de presa maghiară cu persoane din anturajul lui Victor Orban, va livra gazul la hotar cu Republica Moldova în baza unui contract semnat cu Moldovagaz. Tiraspol va achita în avans costurile de tranzit pentru gazul transportat de la frontiera cu Moldova spre regiune în baza unui acord între Moldovagaz și Tiraspoltransgaz.
Pentru a permite tranzitul de gaze naturale, Chișinăul a impus Tiraspolului o listă de condiții:
# eliberarea deținuților politici;
# rezolvarea problemei liceului din Râbnița;
# păstrarea televiziunii publice moldovenești în grilă;
# scoaterea posturilor de control instalate în 2022 (33, dintre care 11 încă sunt active).
De asemenea, Dorin Recean a menționat pe 10 februarie că dacă livrările vor depăși limita stabilită (3 milioane de metri cubi pe zi) atunci Guvernul de la Chișinău va impozita tranzacțiile. Cu alte cuvinte, surplusul de gaz va permite funcționare industriilor mari, dar și a firmelor de criptomonede din regiune.
Din câte se pare, condițiile ar fi fost acceptate de Tiraspol. Pe 11 februarie a fost eliberat primul deținut politic, iar cu o săptămâna mai devreme în regiune a început să ruleze postul național Moldova 1, pe poziția 47.
Ce (nu) a câștigat Chișinăul
Chișinăul spune că a permis tranzitul de gaze naturale pentru a „menține pacea și buna înțelegere în toată țara”. În lipsa gazului, regiunea s-ar fi scufundat într-o criză umanitară, alimentată inclusiv de temperaturile scăzute din luna februarie.
Condițiile impuse de Chișinău sunt catalogate de Andrei Curăraru drept „formale și politice”. Expertul spune că acest scenariu „nu va schimba esențial regimul transnistrean”, iar Republica Moldova ar fi trebuit să impună și niște condiționalități financiare.
Pentru mine aceste condiționalități trebuiau să fie și de natură financiară, adică acest tranzit trebuia achitat cu o taxă minim de 10 %, dar poate și mai mult. Vorbim despre cel puțin jumătate de miliard de dolari pe an, dacă este să credem informațiile care au fost publicate de presa rusă.
Andrei Curăraru
Acești bani ar fi ajutat ca să prelungim, de exemplu, încă cu un an, doi compensațiile pentru energie electrică, dar și să întărim tot ce înseamnă independența noastră energetică.
Pe de altă parte, expertul subliniază că Tiraspolul încă are posibilitatea tehnică să sisteze importul de energiei electrice pentru o bună parte a malului drept, iar „curajul” Chișinăului ar fi putut să contribuie la acest lucru. Dependența apare din motiv că sistemul nostru energetic e conectat cu centrala din Stânga Nistrului, respectiv, autoritățile separatiste ar putea deconecta furnizările energiei pentru malul drept.
Noi acceptăm o opțiune care avantajează Federația Rusă. Este clar că Republica Moldova este șantajată. Transnistria are posibilitatea să deconecteze lumina, dar dacă te lași șantajat odată, vei fi șantajat toată viața. Aceasta este o regulă.
Andrei Curăraru
Pe 11 februarie, Guvernul a anunțat că va întreprinde o serie de acțiuni menite să ne asigure independența energetică.
Andrei Curăraru leagă acțiunile Moscovei și Tiraspolului cu viitoarele alegeri parlamentare. Expertul subliniază că, dacă situația se stabilizează acum, în viitor nu este exclus să asistăm la o posibilă întrerupere a livrărilor de gaze către malul stâng, iar vina va fi atribuită Chișinăului.
Totodată, există riscul ca Republica Moldova să fie deconectată de la importul de energie electrică, invocându-se „defecțiuni tehnice” la Centrala din Stânga Nistrului.
Amintim că pe 1 ianuarie 2025, Federația Rusă a refuzat să își îndeplinească obligațiile contractuale și să livreze gaz în Stânga Nistrului. Acest lucru se întâmpla după ce Ucraina nu a semnat un nou contract de tranzit a gazului rusesc. Despre sistarea tranzitului Kievul a anunțat încă din 2023. În aceste condiții, Gazprom oricum este obligat să livreze gaz la Tiraspol prin surse alternative, până în septembrie 2026.
Kremlinul a anunțat că nu va oferi gaz Tiraspolului cu trei zile înainte de al opri. Pentru a continua livrările și a preveni o criză umanitare în Stânga Nistrului, Moscova a cerut Chișinăului să își asume o „datorie” de 700 de milioane de dolari. Pretinsa datorie nu este recunoscută de țara noastră după ce un audit internațional a demonstrat că aceasta a fost mărită artificial de zeci de de ori.
În aceste condiții, oamenii din regiunea transnistreană au rămas fără căldură, apă caldă și chiar lumină, în unele ore ale zilei. Pe malul drept nu au fost deconectări, dar prețul la energia electrică a crescut. Tiraspolul a refuzat repetat sprijinul umanitar oferit de Chișinău, promovând intens o retorică anti-Chișinău.
Autoritățile de pe malul drept spun că Moscova a provocat această criză pentru a destabiliza Republica Moldova și a influența rezultatele alegerilor parlamentare din 2025.
