Cititorii din Moldova care au scris cele mai multe recenzii pe Goodreads în 2024

Noi i-am selectat pe primii 24 și sperăm că unele cărți te vor inspira la noi lecturi în acest an.

#24. Thalasa Ashcombe – 26 de recenzii

Recenzie pentru Bloodshed, de Molly Doyle.

Mi-a plăcut această carte și am fost entuziasmată să descopăr mai multe detalii de background despre roman. Cred că am savurat mai mult misterul din jurul lui Ghost, Michael și Jason decât realitatea lui Damien, Micah și Jensen.

Deși scenele erotice au fost bine realizate, proporția nu a fost cea potrivită. Dacă ar fi fost cu 100 de pagini în plus, în care să se construiască mai bine cultul și relațiile dintre cei trei bărbați, ar fi fost o carte de cinci stele, garantat!

Se întâmplă prea multe lucruri într-o poveste scurtă.

Thalasa Ashcombe (recenzie scrisă în limba engleză)

#23. Milessa – 26 de recenzii

La fiecare carte pe care o citește, Milessa selectează citate care îi par importante și interesante.

#22. Tania Moroi – 27 de recenzii

Recenzie pentru „Al dumneavoastră sincer, Șurik”, de Ludmila Ulițkaia.

Ulițkaia este una dintre preferatele mele autoare la care revin mereu cu drag. Romanul este scris în maniera narativă extrem de bogată și savuroasă caracteristică stilului autoarei, expresivitatea redării acțiunilor merită o mențiune specială.

Șurik este tânărul senzual, frumos, bine educat, abilitat cu sentimentul datoriei în deosebi pentru a consola drăguțele de ele care tot îi apar în cale, absolut uimitor cum reușea cu toate să se înțeleagă și să le aranjeze fiecare la locul ei. Sentimentul de vinovăție impus în copilărie, de bunica sa, profesoară, educat doar de femei, neputința de a refuza, mila pentru sexul frumos, precum și bunătatea au condus la trăirea dramelor bietului Șurik.

Personajele sunt atât de vii, conturate bine, fiecare cu povestea sa de viață, încât tiparul viziunii proprii se sparge de mai multe ori despre faptele bune și rele. În special personajele feminine sunt foarte strălucitoare, aproape caricaturale, ceea ce le face nu mai puțin interesante, uimitor fiind redat caruselul trăirilor sufletești.

Povestea lui Șurik este doar un alt exemplu tipic al modului în care un bărbat poate pierde timpul prețios care este viața și efortul, atunci când trăiește prin dorințele altora, ducând inevitabil la o personalitate care se diluează dincolo de recunoaștere, în timp ce alții par să știe care sunt scopurile lor și par să se străduiască, neobosit să le atingă, cu orice preț.

Tania Moroi

#21. Liuda Bacinscaia – 27 de recenzii

Recenzie pentru „Suflete moarte”, de Nikolai Gogol.

Această operă este realism pur, fără ornamente sau artificii. Nu este un roman ușor, care se citește rapid și apoi se uită, ci o lucrare care te face să reflectezi și să înțelegi că slăbiciunile, viciile și trăsăturile neplăcute ale oamenilor rămân neschimbate de-a lungul timpului. Caut să găsesc măcar un personaj pozitiv, dar aici pur și simplu nu există.

Este subliniat și faptul că opinia publică a fost întotdeauna extrem de importantă: chiar dacă cineva a răspândit calomnii despre tine, zvonul devine verdictul final, iar opinia despre tine este deja formată. Nimănui nu-i pasă dacă acest lucru este sau nu adevărat.

În această operă sunt descrise perfect invidia, egoismul, răutatea, ranchiuna și toate acele trăsături pe care oamenii, de obicei, evită să le expună la vedere.

Liuda Bacinscaia (recenzie tradusă din limba rusă)

#20. Tinca – 30 de recenzii

Recenzie pentru „Legată cu funia de pământ”, de Lorina Bălteanu.

Rămasă fără cuvinte. Te strânge de inimă cartea asta.

Sper că a reușit să scape protagonista noastră la Paris, dar fiind cineva care mereu a vrut să plece și a reușit, tind să cred că funia nu dispare niciodată – te ține tare strâns de inimă și e legată la celălalt capăt tot de casa părintească și țara ta. De aia și așa genială mi s-a părut cartea – fiecare povestioară a mângâiat și «funia mea» un pic, amintindu-mi de casă.

Recenzie pentru „Dragoste în vremea holerei”, Gabriel Garcia Márquez.

Nu știu exact ce să-ți spun despre această carte. În primul rând, a fost prima mea întâlnire cu Márquez, iar stilul de scriere a fost într-adevăr simplu și frumos. Chiar și liniile temporale confuze și suprapuse aveau un anumit farmec și ritm.

Totuși, dacă ar fi să rezum intriga într-o singură propoziție, ar suna cam așa: «povestea obsesiei unui bărbat pentru prima sa iubire» sau «un bărbat care nu poate accepta un refuz și trăiește 50 de ani cu impresia că își va recâștiga iubita dacă insistă suficient de mult».

Oricum, nu sunt fană a acestei idei sau a unor narațiuni repetitive ale lui Florentino. Cu toate acestea, lăsând deoparte povestea iubirii neîmpărtășite, pentru mine a fost mai degrabă o poveste despre viața conjugală, despre descoperirea de sine prin trecerea anilor (sau, pur și simplu, realizarea că îmbătrânirea li se întâmplă tuturor, inclusiv ție) și despre cruzimea vieții uneori. Paradoxal, o poveste mai puțin despre dragoste, dar mai mult despre alte emoții. Cu siguranță voi încerca să citesc alte opere de Márquez, în speranța să găsesc intrigi cu care să rezonez mai mult.

Tinca (traducere din limba engleză)

#19. Sibilla Librum – 36 de recenzii

Recenzie pentru „Jurnalul”, de Nicholas Sparks.

Pentru mine, aceasta este o adevărată poveste de dragoste. Atât de profundă, sinceră și autentică. Totuși, foarte tristă, plină de durere și bucurii, dar minunată.

Asta înseamnă să îți găsești iubirea, persoana ta, pe care o vei iubi mereu.

Sibilla Librum (recenzie tradusă din limba ucraineană)

#18. Stella Popa – 37 de recenzii

Recenzie pentru „1979”, de Christian Kracht.

Este o bijuterie literară care merită savurată. Romanul, plin de mister și captivant, ne poartă într-o călătorie complexă de auto-descoperire, situată într-o perioadă de mari tensiuni politice și sociale. Este anul 1979, iar protagonistul nostru, un tânăr elvețian, pornește într-o aventură inițiatică prin Iran și Himalaya. Această călătorie, atât fizică, cât și spirituală, reflectă dorința sa profundă de a găsi un sens în viață și de a scăpa de superficialitatea lumii occidentale.

În paginile romanului, Kracht explorează teme universale precum alienarea, căutarea identității și conflictul dintre tradiție și modernitate. Prin experiențele protagonistului, autorul ne oferă o privire introspectivă asupra coliziunii dintre civilizații și impactul globalizării. Atmosfera melancolică și tonul reflexiv subliniază dificultatea găsirii unui loc de stabilitate într-o lume aflată în continuă schimbare.

Stilul narativ al lui Kracht este remarcabil. Cu descrieri cinematice și imagini vizuale puternice, scriitura sa te transportă în peisajele exotice ale Iranului și Himalayei. Abordarea sa directă, dar poetică, capturând complexitatea emoțiilor umane, face ca romanul să fie nu doar o poveste de aventură, ci și o meditație profundă asupra condiției umane.

Romanul a fost primit cu entuziasm de critici, fiind lăudat pentru originalitatea și profunzimea sa tematică. Este o operă care nu doar că îți captivează atenția, dar te și provoacă să reflectezi asupra marilor întrebări ale existenței. Pentru cei care apreciază literatura contemporană și explorarea problemelor existențiale, «1979», de Christian Kracht, este o lectură esențială. Este o carte care îți atinge sufletul și îți oferă o perspectivă unică asupra lumii din jurul nostru.

Editura Cartier ne-a oferit această istorie!

Stella Popa

#17. Cristina Mazilu – 37 de recenzii

Recenzie pentru „Vegetariana”, de Kang Han.

A fost o lectură foarte interesantă, cu personaje complexe și o poveste intrigantă. Cu toate că mi s-a părut extrem de captivantă, am găsit-o profund tulburătoare, motiv pentru care i-am acordat patru stele.

Cartea este împărțită în trei capitole principale, fiecare povestit din perspectiva a trei persoane diferite din viața personajului nostru principal (Yeong-hye). Primul capitol este relatat de soțul său, un om deplorabil, care, la fel ca tatăl ei, a controlat-o și abuzat-o pe tot parcursul căsătoriei lor. Al doilea capitol este spus din perspectiva cumnatului său (soțul surorii), care dezvoltă o obsesie nesănătoasă pentru ea și pentru corpul ei, ducând în cele din urmă la o relație extraconjugală. Al treilea capitol este povestit prin ochii surorii sale, care, deși supărată pe Yeong-hye (din motive evidente), găsește puterea să o viziteze la spital și să înțeleagă cât de mult a fost maltratată de bărbații din viața sa.

Pentru Yeong-hye, a deveni vegetariană și, mai târziu, a refuza orice aliment a fost un mod de a prelua controlul asupra propriului corp. Întreaga ei viață a fost supusă abuzului fizic, sexual și moral, iar decizia de a deveni vegetariană a reprezentat o formă de revendicare a controlului asupra corpului și vieții sale, dar și, poate, o încercare lentă de a se desprinde de o existență plină de dezamăgiri, tortură, abuzuri și suferință.

Cristin Mazilu (recenzie tradusă din limba engleză)

#16. Carolina – 38 de recenzii

Recenzie pentru „A patra aripă”, de Rebecca Yarros.

Prima carte de ficțiune fantastică care mi-a plăcut cu adevărat. Am ascultat-o în doar câteva zile. Durează 23 de ore și, totuși, mi s-a părut insuficient. Nu doar că mi-a plăcut, ci m-a captivat complet, făcându-mă să uit de lumea exterioară. Am fost fascinantă încă de la primele pagini, când «am ajuns» într-o lume uimitoare care îmbină elementele fantastice și aspecte umane profunde care fac povestea mai emoționantă și mai ușor de înțeles.

Violet, protagonista, a încetat să mai fie doar un personaj, ci a devenit o tovarășă de drum, alături de care am trăit fiecare încercare. Abilitatea incredibilă a Rebeccăi Yarros de a crea personaje vii, complexe, face ca această carte să fie mai mult decât o simplă poveste fantastică. În fiecare personaj cititorul poate descoperi o părticică din el însuși sau din cineva cunoscut. Lectura a fost ca o întâlnire cu vechi prieteni, iar fiecare dintre ei a lăsat o amprentă profundă în inima mea.

Pe măsură ce războiul din carte devine tot mai tensionat, emoțiile mele au fost și ele la limită. Am trăit o furtună de emoții, întorsături dramatice și conflictele interioare ale personajelor. Fiecare capitol ridica noi întrebări și oferea răspunsuri, făcându-mă să aștept cu nerăbdare următoarea pagină.

Citatul «O generație schimbă textul. O generație învață acel text. Următoarea crește, iar minciuna devine istorie» m-a impresionat profund, dezvăluindu-mi esența cărții. Rebecca Yarros folosește cu măiestrie cuvintele pentru a crea nu doar o poveste captivantă, ci și reflecții care rămân cu cititorul pentru mult timp.

«A patra aripă» nu a fost doar o carte, ci un ghid care m-a introdus în lumea ficțiunii fantastice. Această lucrare mi-a deschis ușa către un gen care, până atunci, părea îndepărtat și neînțeles. Acum sunt pregătită să explorez noi orizonturi în literatură și să caut alte bijuterii care să îmi atingă sufletul la fel de profund.

Carolina (recenzie tradusă din limba rusă)

#15. Mikaela – 40 de recenzii

Recenzie pentru „Valurile”, de Virginia Woolf.

Nicio carte nu a avut asupra mea impactul pe care l-a avut «Valurile». Granițele minții mele sunt rareori puse la încercare într-o asemenea măsură și asta printr-o proză fascinantă. Virginia Woolf a reușit cumva să atingă fiecare aspect al vieții, al existenței, al istoriei, al generațiilor și al iubirii, transformând acest roman într-un descendent nu doar al operelor ei anterioare, ci și al întregii literaturi. Cu un număr ambițios de dimensiuni și nuanțe care au pătruns în psihicul colectiv al lumii literare de până acum.

Sunt uimită de nivelurile multiple pe care se desfășoară narațiunea, de limitele pe care le atinge, de profunzimea pe care o reflectă și de precizia cu care comprimă multitudinea și contradicțiile vieții într-o formă accesibilă, tangibilă – nicidecum simplă, dar deschisă tuturor celor pregătiți să se lase cuceriți de carisma și substanța transformatoare a talentului incomparabil al Virginiei Woolf. O creație literară care merită cu adevărat venerare și laudă.

Mikaela (recenzie tradusă din limba engleză)

#14. Sarah Bodaly – 42 de recenzii

Recenzie pentru „Coliba unchiului Tom”, de Harriet Beecher Stowe.

Am citit fragmente din poveste în diverse cărți de literatură de-a lungul anilor. Cunoșteam premisa generală și mi-am dorit de mult să o citesc, dar pur și simplu nu am apucat până acum. În sfârșit am făcut-o.

Această carte a fost scrisă pentru a îndemna oamenii să schimbe modul în care privesc sclavia, ceea ce aduce și singurul dezavantaj pe care l-am găsit: finalul cărții este, în mare parte, un fel de reclamă aboliționistă, ceea ce, la mai bine de 150 de ani după rezolvarea problemei, poate părea puțin ciudat.

În rest, povestea unchiului Tom, a lui Topsy, a Elizei și a celor dragi lor este superb scrisă și extrem de captivantă. Există mai multe fire narative care se desfășoară în paralel, pe măsură ce personajele își continuă viețile – fie evadând din sclavie, fie fiind vândute unor noi stăpâni. Povestea conține atât momente sfâșietoare, cât și clipe tandre care o mențin interesantă, deși uneori mi-aș fi dorit să aflu mai multe despre anumite personaje. Hallmark ar iubi cu siguranță o reuniune complet improbabilă care apare în poveste, dar au fost și momente în care am fost foarte frustrat că autoarea decide să omoare un personaj. (Spoiler: se pare că va trebui să citești cartea pentru a vedea cine supraviețuiește și cine nu).

Cu toate acestea, mi-a plăcut cartea. Autoarea știe cu adevărat cum să capteze interesul cititorului și să atingă coarda sensibilă.

O lectură bună!

Sarah Bodalay (recenzie tradusă din limba engleză)

#13. Alexandra Osipenco – 48 de recenzii

Recenzie pentru „Scrisoare de dragoste”, de Mihail Drumeș.

Ce carte minunată tocmai am terminat de citit! Demult nu am avut senzația aia când, închizând cartea după lectura ultimei pagini, să-mi doresc să o recitesc. Ah, Ghicela! Ah, Ivar! Deja mi-e dor de voi.

O carte atât de tulburătoare, în care sentimente contradictorii se întâlnesc pe un vals vienez, apoi dispar rapid asemenea unei vrăji. O carte mistuitoare, capabilă de a sonda cele mai ascunse taine ale sufletului. O carte plină de frământări sufletești și pasiune. Aveam impresia, la un moment, că îl citesc pe Dostoievski cu portretele sale sociale și psihologice.

El – Dinu Gherghel – un tânăr din clasa inferioară, crescut într-un anturaj care îl învață să-și folosească capacitățile intelectuale pe care le posedă pentru ascensiunea socială prin căsătoria reușită. Deși la început am prins drag de el, mai târziu se metamorfozează în parvenitul de care părinții săi ar fi fost mândri. Chiar l-am urât pentru intențiile sale meschine pe care ni le prezintă: la început ca un laș, însă mai apoi – tot mai sincer. Și totuși, orgoliul său, imaturitatea emoțională, fuga de responsabilități l-au făcut un personaj minuscul. Unicul fapt care l-a înălțat a fost dragostea lui, puterea de a iubi, chiar dacă uneori această forță îi era nimicitoare.

Ea – Anda Brădeanu – o elevă orfană, dar extraordinar de frumoasă, vine, sinceră, veselă și uimitor de inteligentă. Este insistent curtată de către un necunoscut cu care, la prima lor întâlnire din tren, convin să nu-și spună pe nume, să lase totul la voia sorții. Și acesta e de partea celor îndrăgostiți. Astfel că ea îi domină nopțile pline de nesom, iar el îi bântuie prin gânduri. Își inventează nume de alint de care nu se mai despart. Curând se vor mai întâlni, la întâmplare…

Pe parcursul lecturii apar noi personaje, întâmplări și răsturnări de situație. Dar firul roșu al romanului rămâne iubirea care nu moare oricât de adânc ar fi ea îngropată. E drama a două persoane care se iubesc, dar iubirea lor nu e numai miere și piper, are multă sare și pelin.

Mă mir cum de am lăsat-o atât de mult să aștepte, având-o în bibliotecă de ceva timp.

De același autor am mai citit, acum cinci ani, „Invitația la vals”, care m-a bulversat la fel de mult.

Recomand cu mare drag!

Alexandra Osipenco

#12. Cristian Bacinschi – 49 de recenzii

Recenzie pentru „Maytrei”, de Mircea Eliade.

Deci, cu toate că am citit această carte, pentru că este în programa școlară și chiar acum, într-un moment specific din viață, pot spune că marea majoritate a cărții chiar m-a captivat prin momentele descrise până la cele mai mici detalii. În altă ordine de idei, mare parte din poveste a fost explicată într-un mod destul de complet și chiar interesant, descriind fiecare situație ca și cum și eu ca cititor aș fi fost acolo.

Consider că povestea de dragoste a fost cam scurtă, dar totuși părea destul de reală, ceea ce eu cred că a ajutat mult la descrierea dragostei dintre cei doi protagoniști. Cu toate că unele aspecte din carte par a fi cam stranii, ele astfel totuși redau ceva unic cărții și anume sentimentul acela de a iubi pe cineva cu adevărat și de a face totul pentru persoana iubită. Per general, a fost o carte simplă de citit și asimilat, oferind perspective variate asupra unei povești de dragoste frumoase, dar cu final tragic.

Cristian Bacinschi

#11. Sorin Hadârcă – 52 de recenzii

Recenzie pentru „Ultimul tuareg”, de Alberto Vázquez-Figueroa.

E un roman fără de care se poate trăi, dar, pentru plăcerea lecturii, merită cele patru steluțe. Un romantic incurabil acest Alberto Vázquez-Figueroa și cum să nu bage un justițiar tuareg, nobil din făptură, în lupta împotriva fanaticilor jihadiști care compromit islamul.

Autorul e un expert în materie sahariană și-i dau crezare în tot ce ține de barhane și dromaderi, dar autocurățarea sistemului pe dinăuntru mi se pare un proiect în egală măsură tentant și utopic. Dar funcționează ca narațiune și e super că mai sunt scriitori capabili să scrie în stilul lui Jules Verne. Pentru Spania e al doilea astfel de scriitor. Primul o fi Arturo Pérez-Reverte. Plus că îl mai au și pe Carlos Ruiz Zafon, al treilea.

Măgărușul mercenarului e un personaj megasimpatic. Împinge cum știe el mai bine narațiunea pe un făgaș mai umoristic. Fără a compromite aventura. Măgarul e de cinci stele.

Sorin Hadârcă

#10. Stela Negru – 56 de recenzii

Recenzie pentru „Coborând în sus”, de Vladimir Mânăscurtă.

Cartea aceasta este în primul rând pentru cei care iubesc emisiunea Битва экстрасенсов.

Erica și Tommy sunt, la prima vedere, un cuplu ca oricare altele, dar iată că, după un timp, apar și problemele. În speranța de a-și salva căsnicia, Tommy încheie un pact cu diavolul și își vinde sufletul pentru o anumită sumă de bani. Nu a mai apucat să se vadă cu Erica pentru a-i spune că nu mai au dificultăți financiare, dar a reușit să o sune.

Ajungând la locul întâlnirii, Erica își vede iubitul zdrobit de o mașină. Acesta a decedat pe loc, iar lângă el era un card bancar. Acest indiciu a făcut-o pe Erica să înceapă propria investigație și să afle dacă moartea lui Tommy a fost sau nu o întâmplare nefericită.

Se-ntâmplă lucruri stranii, paranormale cu Erica și acest lucru o face să-și dorească să afle și mai multe despre ultima zi din viața soțului său.

Stela Negru

#9. Nata – 57 de recenzii

Recenzie pentru „Apă proaspătă pentru flori”, de Valérie Perrin.

Îmi place cum scrie Valérie Perrin. Îmi plac textele coerente și poveștile reale. Citind această carte ai impresia că ești acolo, lângă autoare, uitându-te prin binoclul poveștii sale. Participi nemijlocit la toate evenimentele scrise negru pe alb într-un jurnal. E o scriere cursivă, e o poveste pe care nu o poți lăsa din mâini.

Mi-a fost milă de Violet, deși poate nu ar fi trebuit. Un om bun și cald despre care te gândești că trăiește mediocru și confortabil, dar chiar și așa, mi-a plăcut de ea și mi-a fost milă. Un suflet inocent și singuratic.

Nata

#8. Lotte – 60 de recenzii

Profilul este privat, prin urmare, recenziile nu pot fi vizualizate.

#7. Dumitru Moraru – 70 de recenzii

Recenzie la „Să nu ne răzbunați! Mărturii despre suferințele românilor din Basarabia”, de Moise Iorgovan.

Acești români, ca și mulți alții, au suferit groaznic. Singurele lucruri plăcute din carte sunt amintirile lor de copilărie, înainte de ocupația sovietică. Ei au fost deportați în Siberia și alte locuri, au fost bătuți și umiliți, exploatați la munci grele; au suferit de foame și frig, iar în păduri mișunau fiare: lupi, urși etc. Puteau să moară, dar ei au supraviețuit și s-au întors acasă, în Basarabia. Deja nu se mai numea Basarabia, ci RSSM. Nimic nu era ca mai înainte. Nici după revenirea acasă nu au fost liberi total. KGB-ul, autoritățile erau cu ochii pe ei.

Am dat de un fragment care mi-a schimbat complet părerea despre Aleksandr Soljenițân. Am citit mai înainte o carte scrisă de el și îl respectam mult, pentru că s-a împotrivit lui Stalin. Dar acest scriitor a fost un măscărici. Îi spunea unui basarabean deportat (Ion Moraru) că nu mai e român, ci moldovean. Că Basarabia e altceva decât România. Deși era anticomunist, considera că slavii sunt mai presus de alții. Dar cum rămâne cu crimele rușilor față de alte popoare? Deja ce a făcut Soljenițân când a revenit în Rusia nu o să mai comentez.

Am avut tot felul de emoții – supărare, furie, tristețe –, îmi venea să plâng. Dar cel mai mult ce mi-a venit în minte e răzbunarea. Comuniștii nu erau oameni, ci monștri. Nu mă refer doar la ocupanții ruși, ci și la ceilalți care și-au trădat neamul românesc și și-au pierdut omenia. Mi-am zis că ei trebuie să fie pedepsiți în așa moduri cum i-au pedepsit pe alții. Apoi am tot cugetat asupra titlului: «Să nu ne răzbunați!». Iată ce scrie monahul Moise: «Nu am găsit titlu mai potrivit sub care să adun aceste mărturii decât mesajul transmis din închisoare de filosoful creștin Mircea Vulcănescu: „Să nu ne răzbunați!”. Luat în literă, acest îndemn nu are nicio actualitate. Riscul mare este să fie uitați, nu răzbunați. Forța lui spirituală însă rămâne. E puțin lucru să gândești astfel când te afli pe cruce? Spus la ceasul răstignirii, la cea mai înaltă tensiune, cuvântul acesta ne descoperă esența unei atitudini – deloc singulare printre deținuții politici – în fața oamenilor și în fața lui Dumnezeu».

Acești basarabeni și-au iertat călăii, i-au iertat pe cei care le-au făcut rău. Nu toți foștii deținuți politici au putut să facă acest lucru și e de înțeles, nici eu nu aș putea. Cei din carte au găsit puterea să ierte! Pentru că nu poți să mori înrăit, afirmă Nicolae Istrate.

Dumitru Moraru

#6. Ludmila Gomoja – 78 de recenzii

Recenzie pentru „Băiatul care voia să doarmă”, de Michel Brûlé.

Nici nu puteam să mă gândesc după copertă că această carte va fi atât de profundă. Am crezut că este o carte pentru copii, dar și un matur când o citește rămâne atins de istorie.

Nino vroia să doarmă, căci doar în vis era fericit și avea de toate. În realitate, un băiețel căruia i-a murit mama și care a rămas orfan, sărac și pe stradă.

A plecat la Rio ca să găsească o viață mai bună, dar și acolo a găsit doar ignoranță, mizerie, foame și singurătate. Până a întâlnit un domn ce i-a schimbat viața.

Ludmila Gomoja

#5. Irina Constantin – 80 de recenzii

Recenzie pentru „Apărarea Lujin”, de Vladimir Nabokov.

O carte care m-a citit. Am regăsit maniera lucidă, tăioasă, rece de povestitor maniacal a lui Nabokov, de acum nu îmi trebuie mai mult, de acum nu mai contest postura maestrului rus atunci când uneori mai falsează.

Chipul faustic, mortuar și de neînțeles a jucătorului de șah alienat mă va urmări pretutindeni. Un alt roman dostoievskian al lui Nabokov, dar mai complet decât dedublarea protagonistului din Disperare.

Un erou complet, concis, ferm și resemnat, o demonstrație plauzibilă și o încântare maximă în preajma lui Lujin, care își pune ștreangul de gât zâmbind, deasupra cupolei lumii, încadrate sub o tablă de șah a veșniciei.

Irina Constantin

#4. Matilda H – 84 de recenzii

Recenzie pentru „Micuțele Doamne”, de Louisa May Alcott.

«Micuțele Doamne» a fost un alt clasic de pe lista mea de cărți pe care voiam să le citesc, iar acum a fost interesant să descopăr romanul, după ce văzusem doar filmul înainte. Mi-au plăcut anumite părți ale cărții, în special cele care explorau ceea ce femeile puteau să fie, să gândească și să își dorească, dincolo de normele anilor 1860 din America.

Totuși, am găsit alte părți prea moralizatoare și didactice. De asemenea, mi-a părut puțin cam lungă, iar cele aproape 500 de pagini au fost o provocare pentru mine.

Matilda H (recenzie tradusă din limba engleză)

#3. Taisia Crudu – 92 de recenzii

Recenzie pentru „Viața lui Pi”, de Yann Martel.

Mi-a plăcut! Cam aceasta ar fi părerea pe scurt.
Dacă e să desfășor un pic, aș mai zice că, dat fiind faptul că în ultimul timp citesc mai puțin și ajung să lecturez cam două cărți pe lună, se vede că romanul respectiv m-a captivat suficient încât să-l termin în vreo cinci zile. Nici nu este mare la volum, norocul meu.

Un roman de aventură în care protagonistul, adolescentul Pi Patel, își povestește istoria sa de supraviețuire a 227 de zile pe apele Pacificului, într-o barcă de salvare alături de un tigru bengalez. Deși cititorul cunoaște deznodământul, Pi supraviețuiește (căci doar ne povestește viața sa), oricum stilul captivant al scrierii te ține acolo în istorie și vrei să afli prin ce provocări îi va mai fi dat să treacă.

Un stil al scrierii ușor, cursiv. Toată acțiunea se desfășoară pe barcă, iar personajele principale sunt Pi, tigrul Richard Parker și toate vietățile oceanului. O istorie destul de captivantă pe care o recomand pentru o pauză de relaxare.

Taisia Crudu

#2. Oxana Guțu – 154 de recenzii

Recenzie pentru Winston Churchill: Internet Referenced, de Katie Daynes.

Mi-a plăcut să citesc cartea pe care copilul meu a ales-o săptămâna trecută de la biblioteca școlii. De fapt, ea a citit-o, iar eu am recitit-o împreună cu ea.

Autorul a făcut o treabă bună explicând, într-un limbaj simplu, viața uneia dintre cele mai fascinante personalități ale secolului trecut. Paginile care povestesc viața lui Churchill, de la vârsta de cinci ani până la ultimele sale zile, sunt pline de imagini ale evenimentelor care i-au marcat existența.

Atât copiii, cât și adulții pot învăța lecții de reziliență de la omul care a ocupat funcții ce presupuneau luarea unor decizii cu impact asupra a milioane de vieți. Data viitoare când voi trece printr-o problemă banală la locul de muncă, îmi voi aminti de acest lucru.

Am aflat, de asemenea, că hobbyul lui Churchill era pictura. O altă lecție desprinsă din carte: echilibrează cerințele profesionale sau școlare cu ceva care te face fericit. Echilibrează-ți hiperactivitatea mentală cu lucruri care implică munca manuală, așa cum spunea bunica mea.

Oxana Guțu (recenzie tradusă din limba engleză)

#1. Elena Grițcan – 172 de recenzii

Recenzie pentru „Trei dinți din față”, de Marin Sorescu.

Complexă, grea, plină de simbolistică și umor dozat acolo unde îi este locul.

Elena Grițcan

Recenzie pentru „Când nu mai înțelegem lumea”, de Benjamín Labatut.

O lucrare foarte bună despre anumiți oameni iluștri și despre cercetările științifice ale acestora. Un amestec de investigație biografică și imaginație care unge neuronii.

O meditație supra descoperirilor din lumea fizicii și matematicii și propria autodistrugere a celebrităților.

Elena Grițcan

Pe Goodreads poți vedea lista celor 100 cei mai activi cititori din Moldova care au scris recenzii în 2024.