Alina Zibrițchi, studentă la Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării, povestește sincer despre adaptarea la viața din Timișoara. De la pasiunea pentru jurnalism și relația cu profesorii, până la discriminare, cazare, voluntariat în asociațiile basarabene, birocrația admiterii și munca de chelneră, Alina împărtășește cum a fost să înceapă o nouă viață departe de casă.
Visul Alinei de a studia la Universitatea de Vest din Timișoara a prins contur încă din liceu. Cu emoție povestește despre momentul sosirii: după un drum lung cu autobuzul, alături de alți tineri moldoveni, au pășit într-un cămin gol și vechi, asemenea unor „puișori” fragili, așa cum îi descrie ea. În ciuda acestui început dezarmant, au adus cu ei în bagaj, pe lângă multe lucruri pregătite cu grijă de părinți, entuziasmul și curajul de a studia la 10 ore depărtare de casă.
Alina discută deschis despre dinamica relației cu profesorii și colegii, punctând și momentele de discriminare întâmpinate. Am vorbit despre cursurile de la facultate care au impresionat-o, despre asociațiile de basarabeni care uneori s-au dovedit a fi dezamăgitoare, despre jobul de chelneră și despre chirie. Mai mult decât atât, Alina povestește despre cum a devenit, prin intermediul articolelor de la #diez, un sprijin tuturor celor care se înscriu la universitate în România.
Episodul îl puteți asculta pe Apple Podcasts, Spotify și YouTube.
