De la prevenție la acțiune. Cum combatem bullyingul eficient

1. Cum ați ajuns să fiți implicată în inițiativele de contracarare a bullyingului și care sunt acestea? 

Sunt o persoană care crede cu tărie în puterea educației – o credință pe care nu doar o port în suflet, ci o afirm mereu. Consider că singura șansă a unui popor de a exista și de a se dezvolta este prin educație de calitate. M-am implicat în inițiativele de contracarare a bullyingului din dorința de a contribui la crearea unui mediu educațional mai sigur și mai incluziv pentru fiecare copil. În cadrul proiectului „Împreună pentru educație de calitate”, a fost derulată campania de comunicare și sensibilizare „Împreună, fără bullying”, în cadrul căreia au fost organizate instruiri pentru cadrele didactice privind prevenirea și combaterea bullyingului, a fost desfășurată Săptămâna Anti-Bullying în școlile din țară, iar Ghidurile de prevenire și combatere a bullyingului au fost dezvoltate, tipărite și distribuite. 

Sper și îmi doresc ca inițiativele acestui proiect să continue să aibă un impact semnificativ, contribuind la formarea unei generații capabile să trăiască în respect, acceptare și colaborare. Proiectul este implementat de Ministerul Educației și Cercetării și APSCF, cu sprijin financiar din partea Liechtenstein Development Service (LED).

2. Care sunt cauzele principale ale comportamentului de tip bullying? 

La originea comportamentelor de bullying, fie că vorbim despre copilul țintă sau inițiator, se află adesea – deși nu întotdeauna – un istoric de traumă, abuz, neglijare, teamă sau nesiguranță, precum și tensiuni sau conflicte gestionate inadecvat în mediul familial. Specialiștii subliniază frecvent că mediul emoțional din familie reprezintă un factor de risc major pentru ca un copil să devină fie ținta, fie inițiatorul bullyingului.

Pe de altă parte, cauzele care stau la baza acestui tip de comportament sunt variate și complexe, la fel ca personalitățile copiilor implicați. Uneori, bullyingul este alimentat de nevoi umane fundamentale, precum dorința de statut, putere, control sau atenție – nevoi esențiale pentru sănătatea emoțională și dezvoltarea armonioasă a oricărei persoane. Atunci când școala și cadrele didactice nu oferă oportunități pozitive pentru ca elevii să se afirme, să participe activ, să își exprime opiniile sau să inițieze proiecte sociale, aceștia pot recurge la alternative de risc.

Măsurile punitive, precum sancțiunile punctuale, scăderea notei la purtare, mustrările publice sau amenințările cu exmatricularea, sunt în general ineficiente în combaterea bullyingului. Acestea nu doar că nu răspund nevoilor de atenție, statut și validare ale copiilor, dar pot amplifica frustrarea și sentimentul de neapartenență, afectând negativ dezvoltarea lor emoțională și socială.

3. Ce rol joacă empatia și inteligența emoțională în prevenirea și gestionarea bullyingului?

Educația preventivă socială și emoțională este esențială pentru formarea copiilor. Moralitatea, simțul binelui și răului se dezvoltă treptat, la fel ca alte aspecte ale creșterii – fizice, cognitive sau emoționale. Dacă încă din grădiniță și primii ani de școală copiii ar primi repere clare și valori prosociale întărite de grup, am putea cultiva o generație mai pregătită să ia decizii sănătoase și colaborative.

Cu toate acestea, prevenția este frecvent ignorată în favoarea materiilor tradiționale, cum ar fi matematica sau limba română. Valori fundamentale precum grija, atenția reciprocă și colaborarea sunt astfel marginalizate. Începând cu clasa pregătitoare, copiii trebuie ghidați să înțeleagă că orice comportament care rănește un coleg este inacceptabil și va avea consecințe.

Pe lângă dimensiunea academică, școala ar trebui să își asume un rol socializator bazat pe valori precum toleranța, empatia și respectul, transformându-le în comportamente și norme clare. Fără aceste inițiative, bullyingul va rămâne o problemă persistentă.

Desigur, nu este realist să ne așteptăm ca toți copiii să fie prieteni, dar este esențial să învețe că, deși nu plac pe cineva, acest lucru nu le dă dreptul să îi facă rău.

4. Cum poate fi dezvoltată reziliența în rândul copiilor pentru a face față situațiilor de bullying?

Bullyingul nu este o problemă pe care copiii să o poată gestiona singuri, iar ideea că acest lucru le-ar crește reziliența este un mit periculos. Dezvoltarea rezilienței necesită programe bine structurate care să cultive abilități emoționale și sociale, încă din primii ani de viață. Educația emoțională trebuie începută devreme și consolidată în perioada preșcolară, pentru ca cei mici să învețe să-și gestioneze emoțiile dificile – furia, teama sau frustrarea – fără a recurge la violență fizică sau verbală.

De asemenea, copiii trebuie sprijiniți să dobândească abilități de relaționare, cum ar fi inițierea și menținerea prieteniilor, împărțirea obiectelor, așteptarea rândului și rezolvarea conflictelor. Aceste competențe nu doar că reduc tensiunile din grup, ci contribuie la formarea unui mediu mai cooperant și prietenos.

Ulterior, în școală, promovarea unei culturi relaționale bazate pe valori precum empatia, cooperarea, acceptarea și respectul pentru diferențe este esențială. Aceasta creează un mediu sigur și sănătos pentru toți elevii, în care tensiunile sunt diminuate, iar relațiile sunt mai armonioase.

5. Cum poate fi adaptat discursul despre bullying la diferite categorii de vârstă pentru a avea un impact real?

Pentru cei mici, mesajele trebuie să fie simple, vizuale și exprimate prin reguli afirmative clare. Jocurile, poveștile și activitățile interactive reprezintă metode excelente de modelare a comportamentelor pozitive. De asemenea, este esențial să ținem cont că, la această vârstă, copiii preiau în mare măsură comportamentele și atitudinile adulților din jur. Pentru copiii mai mari și preadolescenți, discursul trebuie să includă exemple concrete, discuții deschise despre emoții și consecințele bullyingului, precum și exerciții care dezvoltă abilități de rezolvare a conflictelor. Este important ca aceștia să aibă oportunitatea de a reflecta asupra propriilor comportamente și de a învăța cum să sprijine colegii aflați în dificultate. În adolescență, influența grupului de egali devine predominantă, iar mesajele trebuie să fie mai nuanțate. Discuțiile, dezbaterile, studiile de caz și jocurile de rol pot aborda teme precum respectul pentru diversitate, responsabilitatea socială și impactul bullyingului asupra sănătății mintale. Este esențial ca adolescenții să fie implicați activ în identificarea soluțiilor și în activități care le consolidează sentimentul de apartenență și responsabilitate.

6. Care sunt cele mai eficiente modalități de a integra programele anti-bullying în curriculumul școlar?

Bullyingul este o realitate în aproape fiecare școală, manifestându-se sub forme variate și cu intensități diferite. Diferența esențială între școli constă în modul în care acestea aleg să gestioneze acest fenomen zi de zi. Pentru a preveni eficient comportamentele de bullying, este esențial ca întreaga comunitate școlară – echipa de management, personalul didactic și auxiliar, comitetul de părinți și consiliul elevilor – să împărtășească o înțelegere comună asupra acestui fenomen. Este necesar ca toți actorii implicați să adopte o atitudine fermă, clară, prin care să transmită că astfel de comportamente sunt inacceptabile și nu vor fi tolerate în cadrul școlii.

Intervențiile anti-bullying eficiente nu pot fi limitate doar la activități curriculare sau extracurriculare, ci trebuie să facă parte dintr-o strategie cuprinzătoare implementată la nivelul întregii instituții. Studiile arată că aceste intervenții necesită un angajament ferm din partea conducerii școlii, a cadrelor didactice și a personalului auxiliar pentru a crea un mediu educațional sigur, incluziv și favorabil dezvoltării fiecărui elev.

7. Ce practici internaționale considerați că ar putea fi implementate cu succes în școlile din Moldova pentru combaterea bullyingului?

Înainte de a implementa practici internaționale pentru combaterea bullyingului în școlile din Moldova, este esențial să schimbăm normele sociale și percepțiile legate de abuz. În primul rând, este vital să eliminăm acceptarea abuzului ca practică normalizată, atât la nivel de societate, cât și în cadrul comunității școlare. Toți membrii acestei comunități — elevi, profesori, părinți și personal auxiliar — trebuie să înțeleagă clar ce înseamnă bullyingul și să adopte o atitudine fermă de intoleranță față de orice formă de abuz.

În acest context, implementarea unor programe educaționale axate pe dezvoltarea abilităților socio-emoționale încă din etapa preșcolară este crucială. Aceste programe trebuie să dezvolte empatia, autocontrolul, gestionarea conflictelor și respectul pentru diversitate. O astfel de pregătire emoțională de la o vârstă fragedă poate cultiva o cultură a respectului și incluziunii, prevenind apariția comportamentelor de bullying pe măsură ce copiii cresc.

8. Ce instrumente și resurse au la dispoziție cadrele didactice pentru a preveni și combate bullyingul în mediul școlar?

Pentru a sprijini cadrele didactice în prevenirea și combaterea bullyingului, Ministerul Educației a aprobat o Metodologie care oferă îndrumări clare și anexe detaliate. Acestea includ informații utile despre identificarea cazurilor de bullying, asistarea copiilor afectați, consilierea părinților și alte aspecte esențiale. În plus, platforma stopbullying.md pune la dispoziție o gamă variată de resurse, precum ghiduri dedicate profesioniștilor, cadrelor didactice și adolescenților. Printre acestea se numără și Ghidul de activități pentru Săptămâna Antibullying, un instrument practic care ajută cadrele didactice să planifice lecții tematice adaptate diferitelor categorii de vârstă.

9. Cum putem dezvolta un parteneriat eficient între școală și familie pentru prevenirea bullyingului?

Primul pas pentru un parteneriat eficient între părinți și cadre didactice este conștientizarea faptului că bullyingul nu este un comportament normal specific copilăriei. Bullyingul nu face copiii mai puternici sau mai maturi. Este un comportament strategic, repetat și stabil, care nu dispare fără intervenția adultului. Acest fenomen toxic reprezintă unul dintre cei mai mari factori de risc pentru sănătatea mintală a copiilor și adolescenților, fiind identificat de Organizația Mondială a Sănătății drept a treia cauză principală a suicidului în rândul adolescenților.

Gestionarea bullyingului este o responsabilitate comună, ce necesită angajament activ și măsuri coordonate din partea comunității educaționale: personal școlar, părinți și elevi. Când toți actorii implicați împărtășesc aceeași înțelegere a problemei și când starea de bine a copilului devine prioritară, dialogul și colaborarea devin mai eficiente.

Atâta timp cât adulții nu își asumă responsabilitatea și o pasează celorlalți, rămânem blocați într-un cerc vicios. Cei care suferă cel mai mult în acest context sunt copiii – cei mai vulnerabili și mai afectați de lipsa unei acțiuni comune și asumate.

10. Ce tipuri de activități implementați pentru a sensibiliza comunitatea cu privire la efectele bullyingului?

Campania „Împreună fără Bullying” urmărește obiective clare de comunicare, conștientizare și sensibilizare. Ne dorim, pe de o parte, să generăm discuții în jurul fenomenului de bullying, să încurajăm oamenii să vorbească deschis despre acesta, să-l analizeze și să-l înțeleagă din diverse perspective. Pe de altă parte, campania are și un puternic caracter educațional, axat pe acțiuni directe în școli. Acestea vizează sprijinirea elevilor, profesorilor și părinților în eforturile lor de prevenire și combatere a bullyingului. Fără astfel de măsuri concrete, lupta împotriva bullyingului riscă să rămână ineficientă și perpetuu pierdută.

11. Cum ar trebui să reacționeze un profesor sau un părinte atunci când află despre un incident de bullying?

În situații de bullying, termenii „victimă” și „agresor” sunt adesea folosiți, însă aceste etichete pot genera, involuntar, reacții de milă față de „victimă” și dorința de a pedepsi „agresorul”. Rolul profesorului sau părintelui nu este de a pedepsi sau de a proteja un copil în detrimentul altuia, ci de a asigura protecția și bunăstarea tuturor copiilor implicați.

Primul pas este renunțarea la etichetele de „victimă” și „agresor”, înlocuindu-le cu „copil țintă” și „copil inițiator”. Acest lucru permite o abordare mai empatică și constructivă. De asemenea, este esențial ca toți adulții implicați să își asume responsabilitatea, fără să paseze situația către diriginți, psihologi sau alți părinți.

Pentru profesori, este important să renunțe la perspectiva simplistă de a căuta un vinovat. În loc de întrebarea „Cine este de vină?”, ar trebui să se întrebe „De ce agresează copiii?” sau „Ce a contribuit la această situație?”. Înțelegerea motivelor din spatele comportamentelor de bullying poate deschide calea către soluții eficiente și durabile, care să promoveze un mediu școlar sigur și incluziv.

În unele cazuri, părinții pot, fără intenție, să încurajeze comportamentele de bullying prin mesaje disfuncționale, precum „să nu fii slab” sau „nu veni bătut acasă”. Deși intențiile sunt de protecție, astfel de mesaje întăresc comportamente agresive. Părinții trebuie să fie conștienți de impactul acestor atitudini și să promoveze, în schimb, valori precum respectul și empatia.

Pentru copiii care se confruntă cu bullying, sentimentul de rușine poate fi copleșitor. Este esențial ca părinții să fie conectați cu copiii lor, să îi asculte, să le înțeleagă suferința și să le ofere sprijin emoțional. Copiii trebuie învățați să își gestioneze conflictele fără violență, să își facă prieteni, să ceară ajutor atunci când au nevoie și, foarte important, să spună „nu” și să își stabilească limite clare.

12. Care sunt principalele provocări în lupta împotriva cyberbullyingului? 

Cyberbullyingul este periculos, întrucât mediul digital este un spațiu vast, lipsit de filtre eficiente sau mecanisme de protecție solide. Fără un control real asupra acestui context, copiii pot prelungi sau chiar agrava conflictele din viața reală în mediul online. Diferența majoră între bullyingul din lumea fizică și cel din lumea virtuală constă în viteza cu care acesta se propagă și escaladează online. În viața reală, bullyingul este adesea limitat la un cerc restrâns, cum ar fi o clasă, iar reputația unui copil afectată în acest context nu se extinde, de obicei, la întreaga comunitate școlară. În mediul digital însă, escaladarea poate avea loc în câteva secunde, iar odată ce un conflict este declanșat online, impactul devine aproape imposibil de controlat sau de oprit.

13. Cum pot fi depășite obstacolele întâmpinate în contracarare a bullyingului?

Unul dintre cele mai mari obstacole este atitudinea adulților, care adesea evită să își asume responsabilitatea pentru combaterea bullyingului, considerându-l un comportament natural între copii. Această percepție le diminuează implicarea activă în gestionarea relațiilor sociale ale elevilor și transmite, involuntar, mesajul că agresiunea este acceptabilă. Copiii preiau acest exemplu și perpetuează comportamentul.

Această problemă își are rădăcinile în tradițiile educaționale din familiile noastre, unde metode precum bătaia, critica sau umilința erau privite ca normale. Expresii precum „bătaia e ruptă din rai, unde bate mama acolo crește, eu te-am născut eu te omor” reflectă o mentalitate care intră în conflict cu valorile educaționale actuale, generând confuzie, frustrare și rezistență la schimbare.

Pentru a depăși aceste obstacole, este esențial să promovăm o delimitare clară între ceea ce este corect și sănătos și ceea ce este abuziv și toxic. Acest proces necesită eforturi susținute și implicare din partea familiei, școlii și societății. Educația parentală, campaniile de conștientizare și programele școlare care încurajează relații sănătoase și respect reciproc sunt fundamentale pentru construirea unor modele educaționale durabile.

Schimbarea este posibilă, dar necesită timp, răbdare și o dedicare constantă pentru a transforma valorile tradiționale într-un mod care să sprijine dezvoltarea sănătoasă a copiilor.

14. În ce măsură poate fi folosită terapia sau consilierea psihologică pentru a ajuta copiii implicați în cazuri de bullying?

Terapia și consilierea psihologică sunt instrumente utile pentru a sprijini copiii implicați în cazuri de bullying, indiferent dacă aceștia sunt ținte sau inițiatori. Aceste intervenții oferă un spațiu sigur în care copiii pot exprima emoțiile dificile, pot învăța modalități sănătoase de a le gestiona și își pot dezvolta stima de sine.

Totuși, în dinamica bullyingului, puterea reală este deținută de martori. De aceea, deși terapia individuală este importantă, lucrul cu grupurile de copii este esențial pentru a dezvolta curajul de a spune „NU”, de a pune limite și de a descuraja comportamentele abuzive. Studiile arată că aproape 70 % dintre cazurile de bullying încetează atunci când grupul de copii implicat sancționează comportamentul, trimițând mesajul că acesta nu este acceptat.

Pentru ca martorii să joace un rol activ, aceștia au nevoie de educație și conștientizare, de modele pozitive, mentorat și valori puternice promovate în contexte de învățare. Școala joacă un rol esențial în acest proces, deoarece creează un cadru care poate susține aceste intervenții.

În acest context, este important de reținut că nevoia de apartenență la grup și de acceptare sunt nevoi umane fundamentale. Ele au un impact major asupra dezvoltării psihice armonioase a copiilor și pot fi folosite ca punct de plecare pentru crearea unei culturi școlare bazate pe respect și incluziune.