În acest an, solstițiul de iarnă a avut loc în dimineața zilei de 21 decembrie, la ora 11.21. Acest eveniment marchează începutul iernii astronomice și odată cu el, până la solstițiul de vară, durata zilelor va crește continuu.
Solstițiul de iarnă reprezintă momentul în care axa Pământului este înclinată cel mai mult față de Soare în emisfera sudică, determinând durata cea mai scurtă a zilei și cea mai lungă noapte în emisfera nordică.
În funcție de corespondența cu calendarul, solstițiul de iarnă în emisfera nordică are loc în fiecare an în data de 21 sau 22 decembrie.
Totuși, potrivit timeanddate.com, foarte rar, dar solstițiul de iarnă poate avea loc și în zilele de 20 sau 23 decembrie. Ultimul solstițiu care a avut loc în data de 23 decembrie ar data încă din anul 1903, iar următorul este în 2303. Totodată, în anul 2080, solstițiul de iarnă va avea loc în data de 20 decembrie.
Solstițiul de iarnă în următorii ani:
# 2025: 21 decembrie, ora 17.03;
# 2026: 21 decembrie, ora 23.50;
# 2027: 22 decembrie, ora 4.42;
# 2028: 21 decembrie, ora 10.20.
# 2029: 21 decembrie, ora 16.14;
# 2030: 21 decembrie, ora 22.09.
Tradiții și obiceiuri
Conform folclorului românesc, în ziua solstițiului de iarnă se deschid cerurile și se confruntă binele și răul. În noaptea solstițiului de iarnă, oamenii trebuie să gândească pozitiv și să fie alături de persoanele dragi.
Înainte, oamenii urcau pe munte cu torțele aprinse pentru a întâmpina răsăritului soarelui, apoi se rugau și făceau petreceri în jurul focului, lucru care se mai păstrează și astăzi în unele sate din România, transmite Ziarul de Iași.
De asemenea, în trecut, de solstițiul de iarnă, oamenii sacrificau animale. Această practică a fost ulterior înlocuită cu sacrificarea simbolică a unui stejar sau a unui brad, care era tăiat și apoi ars.
Cea mai veche referință scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstițiului) a fost găsită în antichitate în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ținea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monștrii haosului pentru încă un an. Solstițiului îi sunt dedicate sute de structuri megalitice în toată Europa, în cele două Americi, în Asia și în Orientul Mijlociu.
Deoarece evenimentul era perceput ca o inversare a prezenței Soarelui pe cer, concepte despre nașterea sau renașterea zeilor soarelui erau des întâlnite. În culturile care utilizau calendare ciclice bazate pe solstițiul de iarnă, „anul renăscut” era sărbătorit cu referire la viața, moartea și renașterea unor zei sau „noi începuturi”, cum ar fi Hogmanay Redding, un An Nou și o tradiție de curățare. De asemenea, „inversarea” era o temă frecventă, ca la sărbătoarea romană Saturnalia, unde sclavii și stăpânul lor își inversau rolurile în timpul acelei sărbători.
