În cei 33 de ani de independență, Republica Moldova a avut opt președinți de țară: trei aleși direct de către popor, doi aleși de către cei 101 deputați din Parlament și trei care au asigurat interimatul funcției de șef al statului. Dar cine a fost cel mai longeviv și cine urmează să fie?
Vladimir Voronin (2001-2009)
Vladimir Voronin s-a născut pe 25 mai 1941 în satul Corjova, Dubăsari. În anul 1961, a absolvit Tehnicumul Cooperatist din Chișinău, în 1971 – Institutul Unional pentru Industria Alimentară, în 1983 – Academia de Științe Sociale de pe lângă CC al PCUS, iar în 1991 – Academia Ministerului Afacerilor Interne al URSS. De specialitate este inginer-economist, politolog și jurist. Are gradul militar de general-maior. Activitatea de muncă și-a început-o în anul 1961 în calitate de șef al brutăriei din satul Criuleni. Din 1966 până în 1971, a deținut funcția de director al Fabricii de Pâine din Dubăsari.
În următorii 10 ani, a activat în organele administrative de stat: comitetele executive raionale Dubăsari și Ungheni, Comitetul Executiv Orășenesc Ungheni. Din anul 1983 până în anul 1985, ocupă funcțiile de inspector, șef adjunct al Secției organizare a CC al PCM. În anul 1985, este numit în funcția de șef de secție în Consiliul de Miniștri al RSSM. Din 1985 și până în 1989, a lucrat în calitate de prim-secretar al Comitetului Orășenesc Bender al PCM. În anii 1989 și 1990, a ocupat funcția de ministru al afacerilor interne al RSSM.
În 1993, a fost copreședinte al Comitetului organizatoric al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, iar în 1994 a fost ales prim-secretar al CC al PCRM. Doi ani mai târziu, în 1996, a candidat la funcția de președinte al Republicii Moldova.
A fost deputat al Sovietului Suprem al RSSM și în Parlamentul Republicii Moldova.
În perioada 4 aprilie 2001 – 11 septembrie 2009, Voronin a deținut funcția de președinte al Republicii Moldova, fiind ales de către deputați. Până în prezent, el este cel mai longeviv șef al statului.
Prin ce s-a remarcat
#1. La începutul anilor 2000, subiectul federalizării Republicii Moldova apărea tot mai des în presa de la Chișinău. Astfel, în anul 2003, Moscova ne-a propus să semnăm „Planul Kozak”. Publicarea acestei propuneri a stârnit proteste masive la Chișinău, iar Vladimir Voronin, cel care susținea inițial federalizarea, era acuzat că ar reprezenta interesele Rusiei.
Semnarea memorandumului era planificată pentru 25 noiembrie, iar la acest eveniment urma să asiste inclusiv președintele Rusiei. Totuși, cu o zi înainte de semnare, președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, s-a răzgândit. Lui Vladimir Putin nu i-a rămas decât să își anuleze zborul spre Chișinău.
#2. După „eșecul” cu memorandumul, relația Republicii Moldova cu Rusia s-a răcit, iar Chișinăul părea să fie un pic mai deschis către Occident. Acest lucru a fost sporit și de faptul că România a devenit membră a Alianței Nord-Atlantice. La 25 iunie, Moldova este vizitată de secretarul american al apărării, Donald Rumsfeld. Acesta a discutat cu Vladimir Voronin despre soluționarea conflictului transnistrean.
#3. În 2006, Kremlinul intensifică restricțiile la importul de carne, fructe și legume din Republica Moldova, acestea ocolind totodată regiunea transnistreană. La sfârșitul lunii martie, Moscova impune, pentru prima dată, embargo pe vinurile moldovenești. Pe 1 ianuarie, Gazprom a anunțat sistarea livrărilor de gaze către Chișinău.
Deși a mers la Moscova, Vladimir Voronin nu a reușit să obțină înlăturarea embargourilor rusești sau gaz la prețul anterior. Într-un final, prețul gazului rusesc trimis moldovenilor este dublat.
#4. Moldova a fost prima țară dintre statele membre ale CSI care a semnat cu UE un planul de acțiuni. Implementarea acestuia însă se mișca agale. Presa vremii, citată de Radio Europa Liberă, menționa că de stagnarea procesului se făcea vinovat și președintele comunist, deși acesta chiar a schimbat și câțiva miniștri. Voronin era acuzat de faptul că a făcut „primii pași spre integrarea europeană”, schimbând astfel cursul de istorie în școală.
#5. La începutul anului 2007, România a aderat la UE. Acest lucru a complicat circulația moldovenilor în Europa, cunoscută drept criza vizelor românești. Încercând să rezolve problema, președintele român Traian Băsescu a vizitat Chișinăul pe 16 ianuarie, obținând promisiunea deschiderii a două noi consulate. Totuși, aceste planuri au fost ulterior abandonate, iar Voronin a menționat că „acum se lucrează pentru a face accesibile vizele europene”.
#6. După protestele masive din 2009, comunitatea internațională a condamnat acțiunile autorităților moldovenești. Astfel, sub presiunea opiniei publice, președintele Voronin a anunțat amnistierea tinerilor arestați și încetarea urmăririi penale împotriva lor. Inclusiv până astăzi, niciun oficial de rang înalt nu a răspuns pentru abuzurile comise.
Maia Sandu (2020-2028)
Maia Sandu s-a născut la 24 mai 1972, în satul Risipeni, raionul Fălești. A studiat la școala din sat, iar în 1994 a absolvit Academia de Studii Economice din Moldova, Facultatea de Management. Din 1995 până în 1998, a studiat la Academia de Administrație Publică din Chișinău, obținând titlul de master în relații internaționale.
În perioada iulie 1994 – martie 1998, a activat în calitate de consultantă, șefă adjunctă de direcție la Ministerul Economiei. În perioada martie 1998 – august 2005, a lucrat în calitate de economistă la Oficiul Băncii Mondiale de la Chișinău. Din august 2005 până în iulie 2006, a fost directoare a direcției generale politici macroeconomice și programe de dezvoltare la Ministerul Economiei și Comerțului. Între 2006 și 2009, a fost consultantă în diferite proiecte în domeniul bunei guvernări și reformei administrației publice.
În 2010, a obținut titlul de master în politici publice, după finalizarea studiilor la Școala Kennedy de administrație publică a Universității Harvard SUA. Ulterior, în perioada iunie 2010 – iulie 2012, a fost consilieră a directorului executiv al Băncii Mondiale la Washington.
În iulie 2012, a devenit ministră a educației în Guvernul Republicii Moldova, funcție deținută până în iulie 2015. În mai 2016, a înființat și a fost desemnată președinta Partidului Acțiune și Solidaritate, funcție pe care a deținut-o până în decembrie 2020 și la care a renunțat după câștigarea alegerilor prezidențiale.
Din februarie 2019 până în iunie 2019, a fost deputată în Parlamentul Republicii Moldova, iar în iunie 2019 – a fost desemnată în funcția de prim-ministră a Republicii Moldova, funcție deținută până în noiembrie 2019.
Maia Sandu a fost învestită în funcția de președintă a Republicii Moldova pe 24 decembrie 2020, după ce a câștigat turul II al alegerilor prezidențiale din 15 noiembrie. Conform rezultatelor preliminare ale alegerilor prezidențiale din 2024, Maia Sandu a câștigat și al doilea mandat de președintă. Respectiv, se va afla la cârma statului până în anul 2028, fiind și prima președintă realeasă prin votul cetățenilor.
Prin ce s-a remarcat
#1. În primăvara anului 2021, președinta Maia Sandu primește undă verde pentru dizolvarea Parlamentului. Astfel, alegerile parlamentare anticipate sunt organizate pe 11 iulie. PAS câștigă 63 de fotolii în noul Legislativ, având majoritatea.
#2. Datorită politicii externe adoptate de noua președintă a țării, pe 27 august, Volodâmâr Zelenski, Klaus Iohannis și Andrzej Duda vin la Chișinău. În anii precedenți, liderii statelor europene „ocoleau” Republica Moldova la capitolul vizite.
#3. La 24 februarie 2022, Federația Rusă a atacat Ucraina, omorând mii de civili și distrugând sute de localități. Consecințele războiului s-au răsfrânt imediat și asupra noastră. Președinta Maia Sandu a declarat stare de urgență, iar sute de ucraineni refugiați au trecut granița în Republica Moldova.
#4. Tot în 2022, Maia Sandu a solicitat aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, semnând cererea pe 3 martie. Respectiv, în iunie am primit statutul de țară candidată pentru aderarea la UE.
#5. În luna mai a anului 2023, președinta a invitat cetățenii la Adunarea Națională „Moldova Europeană”, unde au participat aproximativ 80 000 de persoane.
#6. La fel datorită politicii externe adoptate de Maia Sandu, la 1 iunie 2023, țara noastră a găzduit Summitul Comunității Politice Europene, unul dintre cele mai importante evenimente de nivel internațional care s-au desfășurat vreodată în Moldova. Evenimentul a reunit 48 de președinți, prim-miniștri și înalți oficiali.
#7. În decembrie 2023, președinta a solicitat Parlamentului să demareze procedurile de organizare a unui referendum constituțional republican privind aderarea la UE. Solicitarea a venit în contextul în care, pe 14 decembrie, Consiliul European a aprobat începerea deschiderii negocierilor de aderare la UE cu Republica Moldova.
Referendumul, organizat pe 20 octombrie 2024, odată cu alegerile prezidențiale, a trecut cu o diferență de 11 400 de voturi. Pe 31 octombrie, acesta a fost validat de Curtea Constituțională.
Președintele Republicii Moldova este șeful statului, garantul suveranității, independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării. Mandatul său durează patru ani și începe din data depunerii jurământului. Conform Constituției, este interzisă îndeplinirea funcției de președinte pentru mai mult de două mandate consecutive.
În perioada 1991-2000, șeful statului era ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, pentru un mandat de patru ani. În urma reformei constituționale din 2000, procedura de alegere a președintelui Republicii Moldova a fost modificată, Parlamentul preluând responsabilitatea de alegere a acestuia. Prin decizia Curții Constituționale din 4 martie 2016, s-a revenit la alegerea președintelui prin vot direct de către cetățeni, fără a modifica atribuțiile sale.
