Visul de a crea medicamente capabile să îmbunătățească viața persoanelor cu diabet a devenit călăuza lui Micael Crigan, un student din Moldova care se confruntă personal cu această afecțiune. Studiile și le-a început la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Chișinău, unde a realizat pentru prima dată că vrea să-și dedice viața medicinei și biotehnologiei. Despre cum a ajuns Micael să studieze în afara țării, iar apoi într-un laborator din Harvard au aflat reporterii de la ru.diez.
„Am ales între Germania și Austria”
În Moldova, domeniul biotehnologiei medicale nu este suficient de dezvoltat, așa că după absolvirea liceului am început să caut o instituție de învățământ superior în străinătate, unde să pot obține cunoștințele necesare în acest domeniu. Oscilam între Germania și Austria. În Germania aș fi fost mai aproape de sora mea, dar acolo aș fi putut studia doar în germană, limbă pe care nu o cunoșteam, așa că am ales Austria, unde puteam studia în engleză.
Pentru a ușura procesul de admitere, am apelat la o companie privată care ajută studenții să găsească universitatea potrivită în altă țară. Angajații acestei organizații m-au ajutat să adun tot pachetul necesar de documente pentru a fi admis și să ajung acolo unde sunt acum.
Astăzi sunt student la IMC Krems University of Applied Sciences. Am parcurs un drum dificil pentru a ajunge să studiez aici. Cel mai greu moment din procesul de admitere a fost scrierea unui eseu și a unui interviu legat de specialitatea mea. De asemenea, am fost intervievat și am povestit de ce vreau să studiez la această universitate.
„În Austria se pune mai mult accent pe practică”
Una dintre diferențele dintre studiile din Moldova și cele din Austria este că în Moldova se pune accent doar pe teorie, în timp ce în Austria se acordă mai multă atenție practicii. Aici, opiniile studenților contează. De exemplu, o dată, examenul a fost simplificat după ce studenții s-au plâns de dificultatea acestuia. În plus, programul de studii și examene este mai flexibil. Studiile încep la jumătatea lunii septembrie și se încheie la mijlocul lunii iunie. Examenele încep în decembrie și se termină în ianuarie. O parte dintre ele pot avea loc înainte de Paște, iar restul – după.
Într-o zi putem avea doar două cursuri, iar în alta – șase. Dar, spre deosebire de Moldova, rareori avem ore dimineața devreme. De obicei, cursurile încep la ora 10. În primul semestru am avut puține cursuri, ceea ce mi-a permis să mă pregătesc liniștit pentru examene. Un aspect interesant este că la fiecare curs avem un cod QR pe care îl scanăm pentru a confirma prezența la cursuri, evitând astfel absențele, dar chiar și aici unii au găsit modalități de a înșela, trimițând codul QR în grup. Nu este permis să lipsești mai mult de 25 % dintre cursuri fără un motiv întemeiat.
Un lucru care m-a surprins aici este că în primul an de studii, pentru profesori, toți studenții sunt la același nivel. Aici începi să înveți totul de la zero, iar asta este bine. De exemplu, unele dintre sarcinile de matematică pe care le făceam în primul an eu știam cum să le rezolv încă de la școală. Mulți austrieci nu știu să facă calcule complexe în capul lor. Este normal ca ei să ceară un calculator în timpul examenului. Nu-mi amintesc acest lucru în Moldova. Mi se pare că acesta este un sistem bun, deoarece este important să știi principiul de lucru, nu toate formulele pe de rost. În acest fel, creierul tău nu este înfundat cu informații inutile și devii mai productiv.
Toate materiile pe care le studiem sunt direct legate de specializare. Nu există, de exemplu, educație fizică pentru programatori sau economie pentru medici. La specialitatea mea, eu studiez:
# matematică;
# fizică;
# imunologie;
# biologie moleculară;
# biochimie;
# farmacologie;
# informatică.
O diplomă europeană îmi permite să lucrez în orice țară care este membră a UE. Studenții cu pașaport european au în continuare un avantaj atunci când aplică pentru admitere. De exemplu, la universitatea mea plătesc 400 de euro pe semestru (am pașaport european), în timp ce un alt student fără acest document plătește 5 000.
„Universitățile din Austria nu oferă cămin”
Mi-am căutat singur cazare. Am găsit o cameră pentru 420 de euro pe lună, dar prețurile locuințelor cresc în fiecare an. Am împărțit camera cu o altă persoană. Aveam o bucătărie comună și o baie proprie. Recomand tuturor studenților să locuiască la cămin, deoarece acest lucru te apropie de ceilalți studenți și îți facilitează crearea de noi prietenii.
Ținând cont de cheltuielile de cazare, pentru a trăi o lună în Austria ai nevoie de cel puțin 1 000 de euro.
„M-am simțit ca într-o altă lume”
Îmi amintesc primele impresii despre acest oraș. Mi-au plăcut mult oamenii deschiși și prietenoși. Totodată, am fost și impresionat de faptul că aici s-au păstrat clădiri istorice. Totul arată foarte autentic. M-am simțit ca într-o altă lume, confruntându-mă atât cu dificultăți, cât și cu momente de bucurie.
Pe de o parte, studiile în străinătate m-au ajutat să-mi dezvolt abilitățile sociale și să devin independent de părinți. Am învățat să echilibrez teoria cu practica și am descoperit bucătăriile diferitelor culturi.
Pe de altă parte, adaptarea a fost de durată. Unul dintre șocurile mele culturale a fost faptul că magazinele din Austria se închid devreme și nu sunt deschise în weekend, ceea ce a fost greu de acceptat. Dacă nu îți cumperi mâncare la timp, trebuie să mergi la benzinării sau restaurante. În Austria se pune mare preț pe timp. Înainte de a mă muta, credeam că mulți austrieci vorbesc engleza, dar nu a fost așa. Există accente și dialecte care îngreunează procesul de adaptare. Dificultățile lingvistice au fost semnificative, iar rigiditatea limbii germane m-a făcut să nu înțeleg întotdeauna dacă interlocutorii erau politicoși sau nu. Deși am încercat să învăț germana, nu am reușit să ajung la un nivel avansat, așa că am comunicat în mare parte în engleză, ceea ce m-a ajutat să mă adaptez.
„Lucrez într-un laborator de la Harvard, în SUA”
Conform regulilor universității, în semestrul 5 trebuie să studiezi într-o altă țară. În prezent, mă aflu în Boston, SUA, unde lucrez într-un laborator de la Harvard specializat în diabet. Studiile de aici necesită pregătire financiară, deoarece nu primesc un salariu. În Austria, am obținut o bursă care mă ajută să fac față cheltuielilor. Aici lucrez pentru a-mi realiza visul și pentru a ajuta persoanele cu aceeași afecțiune ca mine.
Nu sunt sigur dacă vreau să mă întorc în Moldova după ce îmi finalizez studiile, dar știu cu siguranță că ale mele cunoștințe vor fi utile nu doar în țara mea, ci și în afara ei.
