Temele pentru acasă pot deveni o bătaie de cap nu doar pentru școlari, ci și pentru părinți, în special în clasele primare și în primele clase de gimnaziu. Din dorința de a se asigura că copilul înțelege materialul, îndeplinește toate sarcinile și evită notele mici, părinții se implică adesea mai mult decât ar trebui în rezolvarea temelor, ceea ce poate crea dificultăți atât la școală, cât și în familie.
Psihologa Silvia Cojocaru spune că rolul părinților în realizarea temelor pentru acasă este important, pentru că ei sunt cei care trebuie să îi monitorizeze și să îi ajute să înțeleagă necesitatea lor. Pe măsură ce copilul crește însă, acest rol ar trebui să fie din ce în ce mai mic.
Riscurile implicării părinților în rezolvarea temelor pentru acasă
Specialista spune că implicarea excesivă a părinților îi face pe copii neputincioși. Aceștia nu ajung să fie de sine stătători și să învețe abilitățile necesare pentru a face față diverselor situații. Ei devin neîncrezători în sine și, la un moment dat, vor cere ajutorul pentru orice fleac.
De asemenea, prea mult ajutor poate reduce din motivația copiilor de a învăța.
Părinții ar trebui să fie susținători, nu executanți. Ei pot oferi ajutor atunci când copiii sunt obosiți sau bolnavi, dar nu ar trebui să preia sarcinile în locul lor.
Silvia Cojocaru, psihologă
De asemenea, de multe ori copilului îi poate fi dificil să înțeleagă cum se rezolvă un exercițiu când îi explică părintele, deoarece metoda de predare a acestuia diferă de cea a profesorului. Acest lucru poate duce la conflicte între părinte și copil, fiindcă cel din urmă poate considera că ceea ce i se spune acasă nu corespunde cu ceea ce i s-a explicat la școală.
Chiar dacă nu susține implicarea părinților în sarcinile școlare, psihologa spune că ajutorul părinților la teme poate fi uneori inevitabil și util. Aceasta sugerează că părinții care vor să își ajute copilul trebuie să îl învețe să își organizeze timpul eficient. Este important ca părintele să îi explice copilului său că orice sarcină are un obiectiv, o finalitate și un timp de realizare. Dacă un copil începe să se abată de la o sarcină, părintele trebuie să-l ajute să revină rapid pentru a nu-i pierde interesul. Aici poate interveni stabilirea unui timp pentru realizarea sarcinilor.
Copiii nu au întotdeauna un simț al timpului bine dezvoltat, așa că trebuie să îi învățăm să își gestioneze timpul și să își planifice activitățile.
Silvia Cojocaru, psihologă
De exemplu, părintele își poate întreba copilul de cât timp are nevoie pentru a finaliza o anumită sarcină. În funcție de ce zice, se setează un cronometru. Psihologa spune că, adesea, copiii termină temele mai repede decât își imaginează. Acest fapt îi poate motiva să se concentreze mai bine la activitățile ulterioare pentru a le finaliza mai repede.
Disciplina și organizarea adultului contează
Independența copilului se dezvoltă în timp și este influențată de modul în care părinții aleg să se manifeste în fața lor și să își exercite autoritatea. Un adult disciplinat și organizat, care se concentrează pe sarcinile sale, va fi un exemplu pentru copilul său, care îi va prelua ulterior comportamentul.
Potrivit Silviei Cojocaru, stilul de educație al părinților este influențat de personalitatea acestora. De exemplu, cei care sunt mai anxioși sau îngrijorați și au o încredere scăzută în sine pot fi mai autoritari. Aceștia au tendința de a impune reguli stricte și de a dicta comportamente. O astfel de abordare nu va funcționa întotdeauna, deoarece poate duce la o respingere din partea copilului și la lipsă de colaborare. În același timp, specialista spune că este important să existe o autoritate pozitivă, căci nu putem lăsa copilul să facă ce vrea.
Nu ar trebui să se transforme într-o impunere. Dacă părintele își pierde cumpătul și începe să strige sau să se enerveze, autoritatea sa scade. Este important să fim alături de copil, să-l ajutăm și să stabilim limite clare, dar să o facem calm și constructiv.
Silvia Cojocaru, psihologă
Opt ore de muncă și ulterior temele pentru acasă
Adesea, părinții ajung acasă obosiți după muncă și în multe cazuri descoperă că al său copil încă nu și-a făcut temele, fie din neglijență, fie din lipsă de cunoștințe. În astfel de cazuri psihologa spune că este alegerea fiecărui părinte dacă vrea sau nu să îl ajute la realizarea sarcinilor pentru acasă.
Dacă părintele nu poate oferi ajutorul necesar din cauza oboselii, ar putea fi util să caute alternative, cum ar fi un tutore sau meditații, care vor sprijini copilul în realizarea temelor și ar reduce din presiunea asupra lor. În cazul în care totuși se implică în realizarea temelor, este bine să ia mai întâi o pauză după ce ajunge acasă pentru a se odihni. Această abordare ar reduce stresul și ar ajuta la evitarea conflictelor.
Părinții trebuie să aibă încredere în procesul educațional al copilului și înțeleagă că este necesar ca acesta să înfrunte anumite dificultăți. Astfel va învăța să-și asume responsabilități. Cu toate acestea, este esențial ca părinții să le fie alături și să îi sprijine în dezvoltarea lor, mai ales în primii ani de școală.
În acest articol explicăm tot ce trebuie să știi despre temele pentru acasă: volumul admisibil, motivele pentru care profesorii le dau, ce fel de sarcini ar trebui să conțină temele și care este modalitatea de notare a acestora.
De asemenea, am explorat cum temele pentru acasă și stresul școlar pot deveni sursele unui burnout la elevi.
