„Cred că tu ai fi persoana potrivită. Ce zici? Ai timp să te gândești și să revii cu un răspuns.” Mi-au trebuit câteva fracțiuni de secundă să spun cel mai ferm „da, cu siguranță vreau!” din viața mea. Aveam impresia că am așteptat acest proiect dintotdeauna. Eram entuziasmată, pentru că voi organiza un club de carte și că voi putea împărtăși din pasiunea mea pentru lectură.
Am început să citesc în adolescență. Până a înțelege că îmi place cu adevărat, am răsfoit o mulțime de cărți, care într-un final își găseau locul înapoi pe raft neterminate. Inițial au fost cele de la școală, dar mi-am dat seama rapid că doar mă impun să le citesc, așa că am renunțat la multe dintre ele. Voiam să îmi mai păstrez din ardoarea de a găsi o carte care poate, poate o să mă țină prinsă. Din recomandare în recomandare, am ajuns să țin în mâini „Invitație la vals”, de Mihail Drumeș, pe care am devorat-o în două nopți. A fost volumul care mi-a deschis dragul de lectură și m-a făcut să îmi dau seama că, da, eu vreau să mai citesc. Vizitele mele la bibliotecă au devenit din ce în ce mai dese. La librării petreceam zeci de minute pentru a citi rezumate de pe coperți. A pornit perioada în care adunam carte cu carte, pentru că voiam să am o mică bibliotecă. A mea.
La începutul lui 2023, pasiunea mea pentru citit a prins un nou contur. La #diez urma să lansăm un club de lectură în colaborare cu Librăriile Cartier. De organizarea și moderarea acestuia eram responsabilă eu și scriitoarea și jurnalista Paula Erizanu. Ne-am dorit să adunăm o comunitate de oameni cu care să împărtășim aceeași ardoare, aceleași cărți, aceleași ore de discuții și comentarii. Ne-am dorit să îi provocăm pe cei care sunt gata să încerce ceva nou. Așa s-a născut Clubul de pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, numărul 126, unde ne adunăm într-o sâmbătă din fiecare lună „să punem literatura la cale”.
4 februarie 2023 a fost ziua cea mare. Ne-am strâns vreo 15 oameni la o ceașcă de ceai și la o porție de lectură. Pentru prima întâlnire am ales romanul „Internat”, de scriitorul ucrainean Serhii Jadan. Am citit împreună și am pornit o discuție caldă, a tuturor. Am discutat fragmente care ne-au sensibilizat, am dezbătut idei și situații și am împărtășit din impresiile noastre. Unii s-au regăsit în personajul principal sau au empatizat, alții l-au condamnat. Mi-a plăcut libertatea oamenilor de a vorbi, de a-și expune părerea, de a spune ce le place și ce ar schimba. Și mi-a plăcut mult să îi ascult. După două ore pline cu de toate, am înțeles că vreau neapărat să continuăm.
Și am continuat. Timp de un an și opt luni, am dezbătut aproape 19 cărți și iată, iată ajungem la a 20-a. Toate au fost scrise de autori contemporani, iar multe dintre ele de cei din Moldova și România. Acesta a fost și unul dintre scopurile clubului de carte – să îi promovăm pe ai noștri.
Am ajuns în „Grădina de sticlă” a Tatianei Țîbuleac, i-am cunoscut pe „Sălbaticii copii dingo” ai lui Vasile Ernu, ne-am teleportat în „Orașul promis” al Valentinei Șcerbani și am dezbătut unele „Dependențe” cu Constantin Cheianu. La multe dintre întâlnirile noastre de suflet am stat față în față cu cei care contribuie la dezvoltarea literaturii – scriitorii. Nu au fost doar ocazii de a discuta despre cărțile lor, ci și momente de introspecție și de conectare profundă cu ce au creat. Am avut oportunitatea de a pătrunde în universul lor interior, de a ne inspira și de a înțelege că ideile și mesajele sunt dincolo de ceea ce se află între coperte.
Pentru a mai diversifica din conținutul literar, am ales și cărți scrise de autori universali, unii dintre ei premiați cu Nobel. Am explorat șase decenii de schimbări ale societății franceze în „Anii” lui Annie Eurnax, iar Mario Vargas Llosa ne-a făcut să înțelegem că paradisul poate fi după colț. Am simțit „Zăpada” din ianuarie cu Orhan Pamuk și am reușit să ajungem în Iranul revoluțiilor islamice din „1979” datorită lui Christian Kracht.
Pentru Paula, Clubul e un spațiu cald în care a descoperit oameni noi foarte interesanți, din diferite generații, cu care facem schimb de idei despre volume contemporane din literatura română și universală, dar și despre fenomene sociale care ne preocupă și reies din cărțile respective.
În aceste dialoguri se mai strecoară și detalii din biografiile noastre care ne apropie unii de alții. Se consideră uneori că lectura e un act singuratic, însă cluburile de carte transformă cititul într-un liant social, ele devin comunități cărora le aparții.
Ceea ce e important pentru mine drept comoderatoare e să deschid terenul pentru dezbateri autentice, încercând totodată să păstrez o tonalitate respectuoasă. Să creez o fereastră în care fiecare membru să simtă că se poate exprima și în care să învețe totodată să îi asculte pe ceilalți cu atenție și bunăvoință. Când există atâta neîncredere și agresivitate în societate, mi se pare vital să avem spații în care să vorbim unii cu alții cu mintea și inima gata să se deschidă.
Paula Erizanu
Clubul de carte a devenit ceva special nu doar pentru mine, ci și pentru mulți dintre cititori. Malvina a venit chiar de la prima întâlnire și spune că participarea ei este o adevărată evadare intelectuală.
De fiecare dată când ne întâlnim, mă simt membră a unei altfel de comunități. Îmi place că discuțiile noastre merg dincolo de paginile cărților, ajungând să exploreze nu doar textul, ci și viața, cultura și trăirile care i-au inspirat pe autori. În plus, dialogurile ne oferă tuturor ocazia de a reflecta asupra unor idei noi, de a pune întrebări și de a ne îmbogăți perspectiva asupra lumii literare din jurul nostru.
În mod special apreciez faptul că acest club de carte nu doar încurajează lectura, ci și sprijină scriitorii locali, oferindu-le o platformă de vizibilitate și un feedback valoros din partea cititorilor.
Marvina Cojocari
Gabriel e unul dintre cei mai fideli cititori ai clubului. Pentru el e un loc în care întâlnește oameni inteligenți, creativi și frumoși la suflet.
Fiecare carte explorează mai multe teme și pentru fiecare temă se găsește câte o minte mai ascuțită sau câte o inimă mai sensibilă, și astfel ne îmbogățim cu toții. Cred că și literatura are de câștigat dacă se bucură de această componentă comunitară, dacă oamenii care citesc se întâlnesc și își împărtășesc ideile și trăirile.
Gabriel Istratii
Nu știu cum altfel aș putea celebra Ziua Internațională a Literaturii dacă nu citind și scriind această retrospectivă a proiectului care îmi este atât de drag – Clubul de carte #diez și Librăriile Cartier. Chiar dacă ziua internațională se marchează doar pe 8 septembrie, întâlnirile noastre lunare sunt motiv de a sărbători literatura de 12 ori pe an. Fiindcă literatura chiar contează.
Fiecare carte citită și fiecare discuție aduc ceva nou în viața mea, de aceea îi sunt recunoscătoare comunității pe care am reușit să o construim împreună.
Mereu mă gândesc la interesul oamenilor pentru lectură și, sincer, mi-e frică să scadă. Vreau să fiu optimistă și să cred că Clubul de carte va fi în continuare un loc care va crește numărul cititorilor. Că va fi un spațiu sigur și libertin pentru cei care vor să se expună. Cu siguranță ne așteaptă multe luni cu cărți bune și interesante. Cu idei proaspete, cu muuulte recomandări și oameni faini. Deoarece la fiecare întâlnire văd fețe noi. Și mă bucură să știu că pasiunea pentru citit se extinde.
Dacă încă nu am reușit să ne cunoaștem, să știi că o poți face foarte curând, căci la final de septembrie ne dăm din nou întâlnire. Cu drag de literatură!
